Zi: 27 noiembrie 2025

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mireasmă
(roman)

*

Niculaie era iubit din umbră, dar și Ilie Moromete, ta-so. Fica a fost tulburătoare prin curajul ei în dragoste, ajungând să facă lumină în capul lui. Căci atunci când simți iubirea, când simți cum ești iubit, îți dai seama că ești acasă în inima ei și că nu mai e nevoie să spui ceva, pentru că acesta e și adevărul tău. I-a spus porecla lui, cum nevastă-sa îi zicea Mutu și cum o vedea fără să o privească. Și cum nu putea să stea fără el, deși îi făcuse 3 băieți, și că a omorât-o dragostea pentru el. Iar soru-sa mai mică, Fica, ar fi vrut să îl ia de bărbat pe cumnatul ei de atunci, dar s-a considerat prea mică pentru el, deși diferența de vârstă nu piere niciodată. Moromete ăl bătrân, Ilie de, personajul central al întâlnirii cu Teleormanul ante și postbelic, cunoscând iubirea la bătrânețe, nu se mai uită la rânjetul lumii. Că proștii, zice el, rânjesc oricând și orice-ai face. Iar lumea nu mai contează, când tu vrei să te împlinești în viață. Cine n-are curaj, cine nu crede în el și în vocația lui, cine nu trece la fapte, rămâne cu frica de lume, se teme, nu vrea să fie luat în discuție. Și dacă nu vrei să fii gelozit, nu contezi. Dar dacă crezi în scrisul tău, în culoarea ta, în dalta cu care îți sculptezi viitorul, devii cărțile omenirii, despre tine se va scrie în secole la rând, pentru că nu ți-a păsat de gura lumii.

„Cum vine asta, Dorine tată, cum vine asta că nu îți pasă?! Nu te gândești și tu la noi, la casa noastră, la ce zice lumea?!!”. Nu, n-a zis-o nimeni din casa mea! Nici tataie Marin, nici tata. N-a zis-o nimeni. Pentru că au crezut că pot să fac tot ce îmi pun în minte. Și libertatea aceasta preaiubită mi-a plăcut mult, pentru că m-am împlinit prin ea. Clara urmărește știrile zilei, se răfuiește cu comentatorii bădărani, îi exclude pe extremiști, la rândul ei fiind considerată partizană. Dar ea le spune că face front comun numai cu adevărul și că nu se teme să îl propovăduiască peste tot. Însă o jurnalistă veche, ca ea, cunoaște istoria recentă, cunoaște ițele vieții noastre. Dar, mai ales, poate privi în profunzime lucrurile, căci nu se pierde în detalii. Cititorul de știri le privește disparat, ca și când n-ar avea relație unele cu altele. Dar ziarista știe că ele sunt un puzzle. Căci trebuie să le pui pe toate pe masă, să vezi întrepătrunderea dintre ele, și astfel ai cheia discuției.

Când și-a publicat o parte din articole în carte, mi-am dat seama că are surse în partide. Că oamenii chiar vorbesc cu ea. Și vorbesc din interes partinic, dar și pentru mici răzbunări de culise. Oamenii ăștia vorbesc, fac chermeze împreună, fac campanii electorale împreună, dar se și toarnă reciproc. Și asta pe lucruri minore. Pentru o vorbă deplasată, pentru că a primit o funcție pe care altul o dorea, pentru că a dus partidul spre o direcție greșită din perspectiva unora. Nu, nu doar banii contează la acest nivel, ci și imaginea publică! Și pentru imagine, vorbele către presă sunt un capital de putere, câștigat prin tastele Clarei, nu direct. Parlamentarul stabil e cel care ia microfonul și vorbește în public. Își asumă vorbele. Cel care nu are încredere în sine preferă culisele, preferă scurgerile de informații către presă. Și, adesea, Clara a făcut dezvăluiri importante, tocmai pentru că sursele sale, evident dinăuntru, au vorbit cu toată gura.