Zi: 30 noiembrie 2025

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mireasmă
(roman)

*

Jumările făcute la cuptor au avut un gust complementar cu strugurii albi pe care i-am cumpărat de curând. Uneori mănânc ciocolată de post, ciocolata mea neagră, cu brânză topită sau cu vreun cârnat măcelăresc, deși știu că nu e bine să pui sfârșitul la început. Dar, când sunt pe grabă, zic că tot acolo ajung toate, oricare ar fi ordinea în care le-aș mânca. Deși dulcele, mai înainte, nu îmi cade bine la stomac. Dar începerea mesei cu sfârșitul ei este perspectiva teologică a Bisericii. Ca să știi unde trebuie să ajungi trebuie să începi cu moartea, cu gândul la moarte și la Judecata ce va să fie. Valoarea fiecărei zile nu constă în câte faci și în câte câștigi, ci în cine devii prin tot ceea ce faci. Tu, problema ta, e problema sfârșitului! Sfârșitul cel bun e începutul mântuirii. Când privești la cine trebuie să fii, atunci tot ceea ce faci are coerență interioară, pentru că nu vrei să arăți că ești, ci te bucuri de ceea ce ești cu Dumnezeu și cu oamenii. Ostentativitatea e ciocolată în aparență, pentru că o mănânci prima, o mănânci prea ușor. Dar greul vieții nu constă în ce arăți, ci în cine ești zi de zi. Căci și atunci când nu ești văzut, când nu ești remarcat, când nu ești înțeles, tu ești cel care trăiești cuvios, trăiești în pacea lui Dumnezeu.

Aseară am avut nevoie să pictez pentru ca să mă liniștesc interior. Pictura ca nevoie, nu ca hobby, ca moft! Și am descoperit rozul piersică pentru spațiul dintre chipuri. Albul a fost primul, albastrul, ceva mov, și această piersică de toamnă, stăvilită cu alb, mi-a fost propria mea odihnă. Și după minutele de pictură, deodată, ca și când n-aș fi avut nimic, am putut să stau la televizor, la matematica jocului de poker, apoi să adorm cu pace. Spre dimineață m-am trezit dintr-un vis în care scriam, scriam chiar la romanul acesta, știam unde rămăsesem, dar aveam impresia falsă că am greșit cu ceva, că despre acel lucru nu trebuia să scriu. Dar, în definitiv, despre orice lucru se poate scrie. Și se poate scrie din apropiere sau de la depărtare, mai apăsat sau în treacăt, fără ca prin aceasta un subiect de discuție să nu fie un subiect de interes. Căci orice lucru este important, dar nu pentru toți. Și în literatură înveți acest lucru de la prima ta carte scrisă: că una e ceea ce transmiți tu și alta e ceea ce citesc cititorii. Fiecare e pregătit să înțeleagă potrivit nivelului său de înțelegere. Tu poți pune lucrurile importante la vedere, le poți sublinia, dar el se oprește la nivelul lui, la gustul lui, la nevoia lui de adevăr. Și când el se ceartă cu tine, el se ceartă cu înțelegerile lui și nu cu ale tale, iar când te admiră, el admiră ceea ce a putut să înțeleagă din tine și nu totul tău. Rămân multe pe din afară, recitirile te tot învață câte ceva, dar creșterea ta interioară înseamnă o altă înțelegere a lucrurilor. Și nu trebuie să te temi de câte nu înțelegi, ci trebuie să te bucuri de înțelegerile tale de acum, pentru că ele sunt treptele pentru scara ce nu se termină.

După ce am cumpărat prima lună de spectacole online, două liniuțe nu era despre trasul pe nas, cum am crezut inițial, ci despre presupusul test pozitiv de sarcină, în care banca vorbește, are o memorie cuprinzătoare, vorbește și rochia cumpărată de la Paris, vorbește și prezervativul expirat, iar Manole a ieșit de la pușcărie pentru ca să își vadă iubita de pe Facebook, pe care o iubește mult, pe când tatăl său e îngropat, și pe care nu o sărută în cele din urmă, pentru că ultimul minut a fost de tăcere. Și ei au zâmbit și s-au bucurat de tăcere, pentru că dragostea lor era clară, era dintotdeauna. Iar când m-am reîntors de la Biserică, după Parastasul de azi, și când n-am putut să dorm, dar am putut să mă bucur, piesa de teatru despre bărbați și femei, jucată în 3, a fost despre iubire înainte și după divorț, despre prietenie cu și fără bani, despre dusul la pește și făcutul de mămăligă, care e fără colesterol, despre creșterea și educarea copiilor, pentru ca să mizezi pe familie și nu pe gesturi făcute în pripă. Spovedania decontextualizată, a bărbatului nefericit în dragoste față de prietenul său avocat, a conținut trei păcate sexuale, dar și începutul experiențelor sexuale ale tânărului de la țară. Care nu prea avea fete împrejur. Fapt pentru care, mai întâi, a făcut dragoste cu un dovleac, apoi cu o capră, după care cu cumnata lui, care avea același nume cu capra, și care a fost tăiată de ta-so în cele din urmă. Dacă Spovedania ar fi fost reală, el nu s-ar mai fi bucurat de faptul că s-a culcat și cu capra, dar și cu cumnata, ci s-ar fi pocăit pentru păcatele sale. După cum, el și ea, din două liniuțe, cu multiple avorturi la activ și tentative de suicid, înțeleg că avorturile sunt crime înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, dar el vrea să îi dăruie un inel contraceptiv și nu inelul de Logodnă. Pentru că vorba multă și dulce pare bună, dar faptele sunt false. Căci faptele sunt păcate abominabile și nu virtuți dumnezeiești care te mântuie. Dar când vorbești despre tine în mod sincer, orice ai fi făcut tu, acesta e un pas spre mântuire, spre normalitate.