Lună: decembrie 2025

My beloveds[1],

on the 8th day after His birth, the Lord circumcises Himself in order to fulfill the old law, but at the same time to begin the ghostual life of christians[2]. Because today, 8 days after His birth, when He began to suffer with His body for us, He taught us in a mysterious way that our ghostual life is born from ascesis, from our pain in order to fulfill His holy will. Because we must cleanse ourselves of passions constantly in order to be filled with His divine glory. And His glory in us, felt and conscioused by us, is the beginning of our eternal life, it is the beginning of His Emperordom within ourselves[3].

But the circumcision of the old law was replaced by the Lord with the Baptism of His Church, by water and by the Ghost[4]. For the sacramental Baptism of the Church is that which gives us the glory of our triune God, for we are baptized in the name of the Father and of the Son and of the Holy Ghost. And if we receive His glory at our Baptism, because we have become His ghostual sons, we can become aware of His glory in ourselves unceasingly through our ascesis. For the ascesis, as the fulfillment of God’s will with us, keeps us in the zeal of God, in His desire, and this allows us to feel His glory unceasingly in ourselves[5].

And when the Lord was circumcised and His blood flowed for our salvation, then He also received His name, that of Iisus [Ἰησοῦς], which means Savior, as He had received it from God through the Archangel Gavriil[6]. And we, following the example of the Lord, also receive our names 8 days after birth, when, liturgically, we are commemorated in the prayer that is said 8 days after the child’s birth. On the birth certificate we have a name, the name chosen by our parents, but in the Church our name is said on the 8th day or, if this prayer is not said, because many do not know about it, the child’s name is said liturgically at Baptism. When he is baptized. Because then, at Baptism, he becomes the son of God through grace and the living member of His Church. And so, our ghostual life, the life with God, begins with our sacramental Baptism, which is the Divine Mystery through which we are born of God[7].

And His glory, which we receive at Baptism, surpasses any understanding of our mind, feeling and will, because it overwhelms, cleanses, enlightens and sanctifies our entire person. In other words, from Baptism, we have the life with God. And we have nothing else to do but live in His holiness. But we fall into many sins after our Baptism! We fall into many sins and end up no longer feeling His glory within ourselves. Therefore, we repent of our sins and are resurrected from the dead by the Lord through the Sacrament of Confession, where we confess our sins and He forgives us of them through our Duhovnik, then unites us with Himself in the Sacrament of the Divine Eucharist, so that He may be in us and with us forever. Because the life of faith is the life lived with God, where He is not felt outside of us, but in us, through communion with Him[8].

The unceasing prayer, the prayer of the heart, is an unceasing call for the mercy of our Lord Iisus Hristos in ourselves. We unceasingly ask for His mercy, His forgiveness, His salvation, thereby asking for His presence in ourselves through His glory, which is the common glory of the Father and the Holy Ghost. We ask that the Lord fill us with His mercy, that He come into us through His glory, and when He comes into us, He comes together with the Father and the Holy Ghost, because our triune God fills us with His glory unceasingly, just as He first filled us at our sacramental Baptism. And just as the reception of His glory at first overwhelmed us completely, so the feeling of His glory overwhelms us unceasingly, because His glory is what cleanses, enlightens, and sanctifies us unceasingly, here on earth, and sanctifies us unceasingly in His eternal Emperordom. Therefore, our sacramental Baptism has eternal consequences, because both here and in eternity we grow in the glory of God in whom we were baptized in His Church[9].

And we grow in unceasing prayer, but we also grow in inner silence. And we are filled with divine enlightenments and visions by praying to Him, because all are gifts of the presence of His glory within ourselves. And without His glory within ourselves we cannot serve Him, we cannot feel Him within us, we cannot understand His words and His will with ourselves. Because His eternal glory is His eternal communication with ourselves. He communicates in us through His glory, cleanses us, enlightens us and sanctifies us through His glory, everything we do in His service is through His eternal glory. Because He sanctifies all through us, He sanctifies all that is ours through His glory, so that all that is ours may be holy and we may be His Saints[10].

We started a new year and we started it with God. Because God is the beginning, the content and the end of every good thing in our life. We start our work with God, in Him we overcome and in Him we fulfill ourselves, because we put our hope in His help. And His help is so wonderful in everything we do, because our plan is completely surpassed by His mercy towards us. Because we imagine one thing and, in the end, we come to see that God gives us more than we imagined. Because He leads us to our true benefit, to our true good and not to a false good. Because false good is that which is a sin considered as „good”. But the good of God is the one that fulfills us, it is the one that truly does us good, it is the one that humbles us and fills us with much gratitude towards God[11].

On january 2 and 3, 2026, we come with the baptism to your homes. Because we must begin every year with God’s blessing. And so, with sanctified homes, you will come and take the holy water of God, His Aghiasma, on january 6, so that we may all be sanctified by His eternal glory. Because we are preparing to relive the Baptism of the Lord and to taste the water of His mercy[12].

A new year with peace and with much blessing! May God rejoice you in everything you do! Amin[13]!

[1] Started at 15.37, in day of friday, on 26 december 2025. Sun, -2 degrees, wind of 16 km/h.

[2] Viețile Sfinților pe luna ianuarie [Lives of the Saints on the month of january], ediția a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2001, p. 9.

[3] Iubiții mei, în a 8-a zi de la nașterea Sa, Domnul Se taie împrejur pentru ca să împlinească legea cea veche, dar totodată să înceapă viața duhovnicească a creștinilor. Pentru că astăzi, la 8 zile după nașterea Sa, când a început să pătimească cu trupul Său pentru noi, ne-a învățat în mod tainic faptul că viața noastră duhovnicească se naște din asceză, din durerea noastră pentru a împlini voia Lui cea sfântă. Pentru că trebuie să ne curățim de patimi neîncetat ca să ne umplem de slava Lui cea dumnezeiască. Și slava Lui în noi, simțită și conștientizată de către noi, este începutul vieții noastre celei veșnice, e începutul Împărăției Sale în noi înșine.

[4] Idem, p. 10.

[5] Însă tăierea împrejur a legii vechi a fost înlocuită de Domnul cu Botezul Bisericii Sale, cel prin apă și prin Duh. Pentru că Botezul sacramental al Bisericii e cel care ne dă nouă slava Dumnezeului nostru treimic, căci noi suntem botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și dacă primim la Botezul nostru slava Lui, pentru că ne-am făcut fiii Săi duhovnicești, putem conștientiza slava Lui în noi înșine în mod neîncetat prin asceza noastră. Căci asceza, ca împlinire a voii lui Dumnezeu cu noi, ne ține în râvna lui Dumnezeu, în dorirea Lui, și asta ne dă să simțim slava Lui în mod neîncetat în noi înșine.

[6] Idem, p. 10-11.

[7] Și când Domnul a fost tăiat împrejur și sângele Său a curs pentru mântuirea noastră, atunci Și-a primit și numele Său, pe acela de Iisus [Ἰησοῦς], care înseamnă Mântuitor, după cum fusese primit de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil. Și noi, urmând exemplul Domnului, ne primim și noi numele la 8 zile după naștere, când, în mod liturgic, suntem pomeniți în rugăciunea care se rostește la 8 zile de la nașterea pruncului. Pe certificatul de naștere noi avem un nume, numele ales de părinții noștri, dar în Biserică numele nostru e rostit la 8 zile sau, dacă nu se face această rugăciune, pentru că mulți nu știu de ea, numele pruncului e rostit liturgic la Botez. Când e botezat. Pentru că atunci, la Botez, el devine fiul lui Dumnezeu prin har și mădularul cel viu al Bisericii Sale. Și astfel, viața noastră duhovnicească, viața cu Dumnezeu, începe odată cu Botezul nostru sacramental, care e Taina Dumnezeiască prin care noi ne naștem din Dumnezeu.

[8] Și slava Lui, pe care noi o primim la Botez, întrece orice înțelegere a minții, a simțirii și a voinței noastre, pentru că ea copleșește, curățește, luminează și sfințește întreaga noastră persoană. Cu alte cuvinte, de la Botez, noi avem viața cu Dumnezeu. Și nu trebuie să facem altceva decât să trăim întru sfințenia Lui. Dar noi cădem în multe păcate după Botezul nostru! Cădem în multe păcate și ajungem să nu mai simțim slava Lui în noi înșine. De aceea, ne pocăim de păcatele noastre și suntem înviați din morți de către Domnul prin Taina Mărturisirii, unde ne mărturisim păcatele și El ne iartă de ele prin Duhovnicul nostru, apoi ne unește cu Sine în Taina Dumnezeieștii Euharistii, pentru ca El să fie în noi și cu noi pururea. Pentru că viața de credință e viața trăită cu Dumnezeu, unde El nu e simțit în afara noastră, ci în noi, prin împărtășirea cu El.

[9] Rugăciunea neîncetată, rugăciunea inimii, e o chemare neîncetată a milei Domnului nostru Iisus Hristos în noi înșine. Cerem neîncetat mila Lui, iertarea Lui, mântuirea Lui, cerând prin aceasta prezența Lui în noi înșine prin slava Lui, care e slava comună Tatălui și Duhului Sfânt. Cerem ca Domnul să ne umple de mila Lui, să vină în noi prin slava Lui, și când El vine în noi, vine dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că Dumnezeul nostru treimic ne umple pe noi cu slava Lui neîncetat, așa după cum ne-a umplut prima oară la Botezul nostru sacramental. Și după cum primirea slavei Lui la început ne-a copleșit cu totul, așa ne copleșește simțirea slavei Lui neîncetat, pentru că slava Lui e cea care ne curățește, ne luminează și ne sfințește neîncetat, aici pe pământ, și ne sfințește neîncetat în Împărăția Lui cea veșnică. De aceea, Botezul nostru sacramental are consecințe veșnice, pentru că și aici și în veșnicie creștem în slava lui Dumnezeu în care ne-am botezat în Biserica Lui.

[10] Și creștem în rugăciunea neîncetată, dar creștem și în tăcerea interioară. Și ne umplem de luminări și de vederi dumnezeiești rugându-ne Lui, pentru că toate sunt daruri ale prezenței slavei Lui în noi înșine. Și fără slava Lui în noi înșine nu putem să Îi slujim Lui, nu putem să Îl simțim pe El în noi, nu putem să înțelegem cuvintele Sale și voia Lui cu noi înșine. Pentru că slava Lui cea veșnică e veșnica Lui comunicare cu noi înșine. Comunică în noi prin slava Lui, ne curățește, ne luminează și ne sfințește prin slava Lui, tot ceea ce facem în slujirea Lui e prin slava Lui cea veșnică. Pentru că El sfințește prin noi toate, El sfințește prin slava Lui toate ale noastre, pentru ca toate ale noastră să fie sfinte și noi să fim Sfinții Lui.

[11] Am început un nou an și l-am început cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este începutul, cuprinsul și sfârșitul oricărui lucru bun din viața noastră. Ne începem lucrul nostru cu Dumnezeu, întru El biruim și întru El ne împlinim, pentru că ne punem nădejdea în ajutorul Său. Și ajutorul Său e atât de minunat în fiecare lucru al nostru, pentru că planul nostru e întrecut cu totul de mila Lui cu noi. Căci noi ne imaginăm una și, în cele din urmă, ajungem să vedem că Dumnezeu ne dă mai mult decât ne-am închipuit noi. Pentru că El ne duce spre adevăratul nostru folos, spre adevăratul nostru bine și nu spre un bine fals. Căci binele fals e acela care e un păcat considerat drept „bine”. Dar binele lui Dumnezeu e cel care ne împlinește, e cel care ne face bine cu adevărat, e cel care ne smerește și ne umple de multă recunoștință față de Dumnezeu.

[12] Pe 2 și 3 ianuarie 2026 venim cu botezul în casele dumneavoastră. Pentru că orice an trebuie să îl începem cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Și astfel, cu casele sfințite, veți veni și veți lua apa cea sfântă a lui Dumnezeu, Aghiasma Lui, pe 6 ianuarie, pentru ca să ne sfințim cu toții prin slava Lui cea veșnică. Pentru că noi ne pregătim pentru a retrăi Botezul Domnului și pentru a gusta din apa milei Sale.

[13] Un an nou cu pace și cu multă binecuvântare! Dumnezeu să vă bucure în tot ceea ce faceți! Amin!

Hristos is born!

My beloveds[1],

the evil thought always leads to death. When you want to harm someone or yourself through passions, you are on the path to death. Irodis sought to seize the Lord in order to kill Him [Mat. 2, 13, BYZ]. He was carried away by the evil thought, by the thought of killing. But also when you deny yourself, when you deny your vocation, you commit spiritual suicide, because you give up your fulfillment. And do you realize how many have given up their fulfillment, when their soul tells them one thing, and they choose another? And this out of convenience, out of cowardice, out of indifference, out of stupidity[2].

You have the vocation to study, to create and you choose to waste time, to do nothing. You have the vocation to help people and you do nothing, because you choose to sit idle. You have the vocation to serve God with humility and peace, but you choose to do business, to be indifferent to His call. And so you kill yourself, you deny yourself existentially and valuably, because you choose something other than what fulfills you[3].

My mother-in-law wanted to become a Teacher, because that was her calling, and her parents forced her to become a Doctor. She became a Doctor, lived her whole life as a Doctor, but she never felt fulfilled as a Doctor, because her vocation was teaching. My father-in-law wanted the Lady Priestess Gianina to become a Doctor, but her vocation was teaching. And my mother-in-law, knowing what a serious act it is to destroy someone’s vocation, let her daughter follow what she wanted. And that’s how she was able to live her vocation. But if the parents had imposed their wish, today I wouldn’t have a Priestess who is a writer, according to her vocation, but one with a job of compromise. And she wouldn’t have been fulfilled, just as I wouldn’t have been fulfilled, because she would have done things that were not appropriate for her[4].

Therefore, you have to let your children follow their vocation, their dream, their fulfillment. If you take them where you think they need to be and not where they are fulfilled, you destroy them spiritually. Because they will have money, but they will not be themselves. They will be insured, as you wanted, but they will be unfulfilled. Because they will feel that they are not living their own life. And if they are not fulfilled, they will experience their failure in a painful way[5].

Irodis seeks to kill Him and the Lord is forced to go into exile. Egypt becomes His place of refuge [Mat. 2, 14, BYZ]. From where He returns and lives in His country [Mat. 2, 21, 23, BYZ]. We can leave, for various reasons, our country, but it remains in our hearts. When we return home, we will still be romanians and christians, because we cannot deny our national and religious identity. And whoever tries to deny their human, national, religious, family identity only denies themselves, considers themselves something other than what they are and lives and dies unfulfilled. Because you cannot deny who you are. You can only constantly transfigure the person you are, because in relationship with God and with people you can endlessly become the one you need to be[6].

And who are we in God’s perspective? His Saints! He calls us all to holiness, to the fact of endlessly personalizing ourselves in our relationship with Him and with people. But we endlessly personalize ourselves only in our vocation, only in the calling with which He called us[7].

If you are called to be a Teacher, Doctor, Priest, Monk, Lawyer, Carpenter, Mechanic, Electrician, Driver, Baker, etc., then this is what you should do mainly. You can do many jobs, but you have only one vocation. And your vocation is your fulfillment. And for this you must choose the will of God with you because that fulfills you. And it is obvious to everyone who is the one who does what he must do. Because he does things that fulfill him, but also makes those who know him happy. For he does the will of God in the end[8].

The Lord Iisus Hristos humbles Himself and becomes man to teach us how to live truly humanly on earth. Because the life anyway is not the life of man, but the life with God is the life of man. He becomes man so that we can see Him up close, feel Him as ours, love Him completely and understand that His will must be our will too. Because, if His will reaches our will, then our life is a holy one, it is one in which we serve God unceasingly and, at the same time, it is the one that truly fulfills us. And here we have the answer, in the life with God, to the purpose and fulfillment of our life. Because the purpose of our life is to sanctify ourselves unceasingly in our relationship with God and with people, because the holiness is our fulfillment, of people[9].

From the perspective of capitalist ideology, the man is an employee, a worker, and he must be efficient. But his efficiency is not seen as his inner fulfillment. He receives a salary, but he does not receive inner fulfillment through the salary he receives. Because man’s fulfillment is theological, it is the life with God and people, and not financial. Money is to support our daily existence, but fulfillment has nothing to do with money, but with our relationship with God and with real relationships with people. Because our fulfillment is ghostual, it is progress on the path of holiness and it is not a climb up the social ladder. In society you can be considered a modest man or a man with a certain professional fulfillment. But in the relationship with God and people you grow constantly and your inner growth is a growth in holiness, which is your fulfillment on earth, but also in eternity. Because in eternity we grow in holiness, in relationship with God and His Saints and Angels, and this growth is our real fulfillment[10].

We grow in age, but we also grow in the knowledge of God and in holiness. Our growth is organic, it is daily, both at the level of our body and our soul. And God is the One who fills us with years and bodily strength and with many divine enlightenments and divine visions, so that we may grow unceasingly with both our soul and our body. Because He grows us as His holy creations, as ghostual people, as people full of His divine glory, so that we may be fit for both everyday life and eternal life in His Emperordom. For we are preparing ourselves not for the eternal death, but for the eternal life with God and His Angels and Saints, and for this we are sanctifying ourselves unceasingly in His Church. For here, in His Church, is the time of preparation for eternity. It is the time when we are filled with the glory of God, so that we may live eternally with Him[11].

But what unfulfillment we see in people every day! We see beautiful bodies, well-dressed, but lacking divine wisdom and holy life. We see minds full of intellectual and physical knowledge, but not ghostual. There are people with studies, educated, but not sanctified in their lives. And if we are not filled with the holiness of God, we live and die unfulfilled, empty, without His eternal joy. Because our fulfillment is the God of our salvation, it is His will with us and to be with Him means to have everything[12].

We are entering a new year, the year of our life changes, but our life also changes. Because the life with God is a continuous ghostual change, holy, full of godliness. Because God always teaches us His will with us. And, learning from our God the life with Him, we are fulfilled, we always live with holy joy, with peace and with great fulfillment, because He is with us and no one is against us. Many are against us, yes, many are, but if He is with us, no one is truly against us. Because He decides our eternity. He decides everything for us. And if we are with Him, no one is against us, because He is for us and with us[13].

And if you live with God, you live in peace, in holy joy, in godliness. The fears for the future are symptoms of a lack of ghostual life. When you live with God, you live in the present. The future means living in the present with Him. And that is why ghostual people do not deal with the fears of demons, but deal with serving God, with holy joy in Him, with glorifying Him unceasingly. Because they accept everything from God. For them, God’s will is everything. And if His will rebukes us, then who can resist Him? But if we are with Him, we are not interested in difficulties, not temptations, not all kinds of unpleasantness, but His presence in us through His glory and the way He guides us daily. Because His presence in us is everything. It is overcoming every obstacle in our personal history[14].

It was good for us, it was hard for us, we lived it all with God. With Him we fell asleep, with Him we woke up in our hearts, with Him we went to work, with Him we ate, with Him we rejoiced, with Him we did everything in our lives. We blessed and served, we gave and fulfilled ourselves, we taught and enlightened people, we learned His will with us every day. And if the year is renewed, if God gives us a new year, it is so that we can grow further in Him. The new year is for a new or even newer, even holier person. Because it, the year, is renewed, so that we can be renewed constantly. And our renewal is our daily sanctification[15].

This is my last sunday sermon for 2025. Much health and peace! May God make you happy in all that you do! May God strengthen you in every good work! May God always guide you to do His will! Amin[16]!

[1] Started at 9.30, in day of tuesday, on 23 december 2025. Cloudy sky, one degree, wind of 8 km/h.

[2] Hristos S-a născut! Iubiții mei, gândul cel rău duce întotdeauna la moarte. Când vrei sa faci rău cuiva sau ție însuți prin patimi ești pe calea morții. Irodis căuta să Îl prindă pe Domnul pentru ca să-L omoare [Mat. 2, 13, BYZ]. Era purtat de gândul cel rău, de gândul de a omorî. Dar și atunci când te negi pe tine însuți, când îți negi vocația, te sinucizi sufletește, pentru că renunți la împlinirea ta. Și vă dați seama cât de mulți au renunțat la împlinirea lor, când sufletul le spune una, iar ei aleg alta? Și asta din comoditate, din lașitate, din indiferență, din prostie.

[3] Ai vocația de a studia, de a crea și tu alegi să pierzi timpul, să nu faci nimic. Ai vocația de a ajuta oamenii și tu nu faci nimic, pentru că alegi să stai degeaba. Ai vocația să Îi slujești lui Dumnezeu cu smerenie și cu pace, dar alegi să faci afaceri, să fii indiferent la chemarea Lui. Și astfel te omori pe tine însuți, te negi la modul existențial și valoric, pentru că alegi altceva decât ceea ce te împlinește.

[4] Soacra mea dorea să se facă Profesoară, pentru că asta era chemarea ei, și părinții au forțat-o să devină Medic. A ajuns Medic, a trăit toată viața ca Medic, dar nu s-a simțit niciodată împlinită ca Medic, pentru că vocația ei era profesoratul. Socrul meu dorea ca Doamna Preoteasă Gianina să devină Medic, dar vocația ei era profesoratul. Și soacra mea, știind ce faptă gravă e distrugerea vocației cuiva, a lăsat-o pe fiica ei să urmeze ce dorește. Și așa a putut să-și trăiască vocația ei. Dar dacă părinții și-ar fi impus dorința, astăzi n-aș fi avut o Preoteasă scriitoare, conform vocației ei, ci una cu o meserie de compromis. Și nu ar fi fost împlinită, după cum n-aș fi fost împlinit nici eu, pentru că ar fi făcut lucruri improprii ei.

[5] De aceea, trebuie să vă lăsați copiii să își urmeze vocația lor, visul lor, împlinirea lor. Dacă îi duceți unde credeți că e nevoie și nu unde ei se împlinesc, îi distrugeți sufletește. Pentru că vor avea bani, dar nu vor fi ei înșiși. Vor fi asigurați, după cum v-ați dorit, dar ei vor fi neîmpliniți. Pentru că vor simți că nu își trăiesc propria lor viață. Și dacă nu se împlinesc, își vor trăi ratarea la modul dureros.

[6] Irodis caută să-L omoare și Domnul e nevoit să plece în exil. Egiptul devine locul Său de refugiu [Mat. 2, 14, BYZ]. De unde Se întoarce și trăiește în țara Lui [Mat. 2, 21, 23, BYZ]. Putem pleca, din diverse motive din țara noastră, dar ea rămâne în inima noastră. Când ne vom întoarce acasă, noi vom fi tot români și creștini, pentru că nu ne putem nega identitatea națională și religioasă. Și cine încearcă să își nege identitatea umană, națională, religioasă, familială nu face decât să se nege pe sine, să se considere altceva decât este și să trăiască și să moară neîmplinit. Pentru că nu poți nega cine ești. Poți numai să transfigurezi neîncetat persoana care ești, pentru că în relație cu Dumnezeu și cu oamenii poți deveni la nesfârșit cel care trebuie să fii.

[7] Și cine suntem noi în perspectiva lui Dumnezeu? Sfinții Lui! El ne cheamă pe toți la sfințenie, la faptul de a ne personaliza la nesfârșit în relația cu El și cu oamenii. Dar ne personalizam la nesfârșit numai în vocația noastră, numai în chemarea cu care El ne-a chemat.

[8] Dacă ești chemat să fii Profesor, Medic, Preot, Monah, Avocat, Dulgher, Mecanic, Electrician, Șofer, Brutar etc., atunci asta trebuie să faci în mod principal. Poți să faci mai multe meserii, dar tu ai o singură vocație. Și vocația ta e împlinirea ta. Și pentru aceasta trebuie să alegi voia lui Dumnezeu cu tine pentru că aceea te împlinește. Și este evident pentru toți cine este cel care face ceea ce trebuie să facă. Pentru că el face lucruri care îl împlinesc, dar îi bucură și pe cei care îl cunosc. Căci el face voia lui Dumnezeu în cele din urmă.

[9] Domnul Iisus Hristos Se smerește pe Sine și Se face om ca să ne învețe cum să trăim cu adevărat omenește pe pământ. Pentru că viața oricum nu e viața omului, ci viața cu Dumnezeu e viața omului. El Se face om pentru ca noi să Îl vedem de aproape, să Îl simțim ca al nostru, să Îl iubim întru totul și să înțelegem că voia Lui trebuie să fie și voia noastră. Pentru că, dacă voia Lui ajunge și voia noastră, atunci viața noastră e una sfântă, e una în care Îi slujim lui Dumnezeu neîncetat și, în același timp, este cea care ne împlinește cu adevărat. Și aici avem răspunsul, în viața cu Dumnezeu, la scopul și împlinirea vieții noastre. Pentru că scopul vieții noastre e acela de a ne sfinți neîncetat în relația cu Dumnezeu și cu oamenii, pentru că sfințenia e împlinirea noastră, a oamenilor.

[10] Din perspectiva ideologiei capitaliste, omul e un angajat, e un om al muncii și el trebuie să fie eficient. Dar eficiența lui nu e văzută și ca împlinirea sa interioară. El primește un salariu, dar nu primește și împlinire interioară prin salariul primit. Pentru că împlinirea omului e teologică, e viața cu Dumnezeu și cu oamenii, și nu financiară. Banii sunt pentru a ne susține existența de zi cu zi, dar împlinirea nu are de-a face cu banii, ci cu relația noastră cu Dumnezeu și cu relațiile reale cu oamenii. Pentru că împlinirea noastră e duhovnicească, e înaintarea pe calea sfințeniei și nu e o urcare pe scara socială. În societate poți fi considerat un om modest sau un om cu o anume împlinire profesională. Dar în relația cu Dumnezeu și cu oamenii tu crești neîncetat și creșterea ta interioară este o creștere în sfințenie, care e împlinirea ta pe pământ, dar și în veșnicie. Pentru că în veșnicie creștem în sfințenie, în relație cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui, iar această creștere e reala noastră împlinire.

[11] Creștem în vârstă, dar creștem și în cunoașterea lui Dumnezeu și în sfințenie. Creșterea noastră este organică, e zilnică, atât la nivelul trupului, cât și al sufletului nostru. Și Dumnezeu e Cel care ne umple pe noi de ani și de tărie trupească și de multe luminări dumnezeiești și vederi dumnezeiești, pentru ca să creștem neîncetat și cu sufletul și cu trupul nostru. Pentru că El ne crește pe noi ca zidiri sfinte ale Sale, ca oameni duhovnicești, ca oameni plini de slava Lui cea dumnezeiască, pentru ca să fim proprii atât vieții de zi cu zi, cât și vieții veșnice în Împărăția Sa. Căci noi ne pregătim nu pentru moartea veșnică, ci pentru viața veșnică cu Dumnezeu și cu Îngerii și Sfinții Lui, iar pentru aceasta ne sfințim neîncetat în Biserica Sa. Căci aici, în Biserica Lui, e timpul de pregătire pentru veșnicie. E timpul în care noi ne umplem de slava lui Dumnezeu, pentru ca să trăim veșnic cu El.

[12] Însă ce neîmplinire vedem în oameni zi de zi! Vedem trupuri frumoase, bine îmbrăcate, dar lipsite de înțelepciune dumnezeiască și de viață sfântă. Vedem minți pline de cunoaștere intelectuală și trupească, dar nu și duhovnicească. Sunt oameni cu studii, educați, dar nu și sfințiți în viața lor. Și dacă nu suntem plini de sfințenia lui Dumnezeu, trăim și murim neîmpliniți, goi, fără bucuria Lui cea veșnică. Pentru că împlinirea noastră e Dumnezeul mântuirii noastre, e voia Lui cu noi și a fi cu El înseamnă a avea totul.

[13] Trecem într-un nou an, se schimbă anul vieții noastre, dar se schimbă și viața noastră. Pentru că viața cu Dumnezeu e o continuă schimbare duhovnicească, sfântă, plină de evlavie. Pentru că Dumnezeu ne învață mereu voia Lui cu noi. Și, învățând de la Dumnezeul nostru viața cu El, noi suntem împliniți, trăim mereu cu bucurie sfântă, cu pace și cu multă împlinire, pentru că El e cu noi și nimeni împotriva noastră. Mulți sunt împotriva noastră, da, mulți sunt, dar dacă El e cu noi, nimeni nu e cu adevărat împotriva noastră. Pentru că El decide veșnicia noastră. El decide totul pentru noi. Și dacă suntem cu El, nimeni nu e împotriva noastră, pentru că El e pentru noi și cu noi.

[14] Și dacă trăiești cu Dumnezeu, trăiești în pace, în bucurie sfântă, în evlavie. Fricile pentru viitor sunt simptomele lipsei de viață duhovnicească. Când trăiești cu Dumnezeu, trăiești la timpul prezent. Viitorul înseamnă a trăi la timpul prezent cu El. Și de aceea oamenii duhovnicești nu se ocupă cu fricile demonilor, ci se ocupă cu slujirea lui Dumnezeu, cu bucuria sfântă întru El, cu slăvirea Lui în mod neîncetat. Pentru că ei acceptă toate de la Dumnezeu. Pentru ei voia lui Dumnezeu e totul. Și dacă voia Lui ne mustră, atunci cine se poate împotrivi Lui? Dar dacă suntem cu El, nu greutățile ne interesează, nu ispitele, nu neplăcerile de tot felul, ci prezența Lui în noi prin slava Lui și modul în care El ne călăuzește zilnic. Pentru că prezența Lui în noi e totul. E trecerea peste orice obstacol al istoriei noastre personale.

[15] Ne-a fost bine, ne-a fost greu, le-am trăit pe toate cu Dumnezeu. Cu El am adormit, cu El ne-am trezit în inimă, cu El am mers la muncă, cu El am mâncat, cu El ne-am bucurat, cu El am făcut toate ale vieții noastre. Am binecuvântat și am slujit, am dăruit și ne-am împlinit, am învățat și am luminat pe oameni, am învățat voia Lui cu noi în fiecare zi. Și dacă anul se înnoiește, dacă Dumnezeu ne dăruie un nou an, e pentru ca noi să creștem mai departe în El. Anul nou e pentru un om nou sau și mai nou, și mai sfânt. Pentru că el, anul se înnoiește, pentru ca noi să ne înnoim neîncetat. Și înnoirea noastră e sfințirea noastră zilnică.

[16] Aceasta e ultima mea predică duminicală pe 2025. Multă sănătate și pace! Dumnezeu să vă bucure în tot ceea ce faceți! Dumnezeu să vă întărească în tot lucrul cel bun! Dumnezeu să vă călăuzească mereu spre a face voia Lui! Amin!