Sermon at the commemoration of Saint Nicolaos, the Archbishop of Miron of Lichias [6 December 2025]

My beloveds[1],

the true victory is the kindness. When everyone is cold and repulsive, when no one wants to talk to you, the one who shows you kindness, candor, simplicity, sincerity wins your heart. And Saint Nicolaos, our Father, the Archbishop, the one we commemorate today with peace and joy, conquered people with his kindness, just as his name says. Because Νικόλαος means victor of the people[2]. And he was not a soldier, he was not a magnate, he was not a ruler of the world, but he was and is a Father of people, a Servant of God full of kindness, so that his Icon, over the centuries, remained the Icon of kindness, of mercy towards people[3].

When I started Theology for Today platform 19 years ago, I didn’t do it premeditatedly. I didn’t think in advance about a day when I would start my online work. But it seems that Saint Nicolaos suddenly filled my heart with mercy and care for all people, and I started publishing on his day for the benefit of everyone. Because Saint Nicolaos didn’t premeditate his acts of almsgiving either, but he immediately gave where there was a need, because the need gives birth to almsgiving. When you do almsgiving without a real need, you force the things. But when someone else’s need asks you to be good, then it is felt like a real hug, like a true blessing[4].

Saint Nicolaos heard that a father was thinking of giving his 3 daughters, very beautiful, to fornication, because he had gone from being a rich man to being poor. He heard his need and, suddenly, discreetly, came to their aid. Because he went at night and threw a bag of money out the window and with it, the troubled father married his first daughter and made her a dowry from the almsgiving of Saint Nicolaos. He did the same for the man’s second and third daughters. Because the almsgiving makes you happy, but it makes the one who receives it very happy. And the father of the 3 daughters showed himself to be a faithful man, a man with mercy towards his daughters, because he received the alms as God’s gift to his house[5]|[6].

Any of us, at work or on the street or at home, can follow the example of Saint Nicolaos, our Father, because we have nothing to do but be on the side of those in need. When we do not overlook people’s needs, we are on their side, we are with those in need. When we help our colleagues at work, when we help our fellow citizens in need, when we help our family members punctually, we are living hearts, loving, attentive, caring for the needs of others. On the contrary, to pretend it is raining, to be indifferent to the needs of others, means to be indifferent to your soul, because our soul needs the food of almsgiving, of kindness, in order to be alive[7].

But Saint Nicolaos not only did good to others, but he also took care not to disturb the inner feelings of those he did good to. He wanted not to humiliate them, not to embarrass them with anything[8]. Because the almsgiving can be thrown at others, like that, from above, with ostentatiousness, but it can also be given with shyness, with delicacy, not looking for the gesture, but for the peace of the person in front of you. And then the person understands not only that you helped him, but also that you did not humiliate him for his poverty, you did not treat him like a social reject, but like a brother in need. And through your almsgiving he will gain courage, he will feel loved, appreciated by you, because you do not look at his humble condition, but at his good, at his future, so that he can escape the impasse he finds himself in[9].

Saint Nicolaos fed the hungry, clothed the naked, and helped those who had many debts to others[10]. He stopped the storm of the sea through his prayer[11]. He resurrected a dead sailor[12]. He healed many sick people, cast out demons from people, and comforted the tormented[13]. Because the love for people is the basis of every miracle of the Saints. Their miracles are not ostentatious, but loving for people. They are done out of much love and mercy towards people, because they are full of the love and mercy of God. And the God of our salvation works many of His miracles through His Saints, in order to show us that we, people, can also love selflessly, and we can be good and very merciful[14].

After his pilgrimage to Jerusalem[15], the Lord Himself called him to the Divine Priesthood. He called him to serve people, so that His name would be glorified through Saint Nicolaos, our Father[16]. And he is called to Archiepiscopate as a miracle worker, as a man full of almsgiving and good deeds, he is called ecstatically, and he is cheirotoned wonderfully[17]. Because those who cheirotoned him received Saint Nicolaos as chosen by the Holy Ghost for the seat of Archbishop[18]. And when God chooses, He chooses who is right for His Church. He chooses His Servants, He chooses those after His own heart, because He chooses those who truly love Him. And the history of the Church is full of the Saints of God, those whom He has chosen for His holy service[19].

And Saint Nicolaos was cheirotoned Archbishop because he saw the Lord in a vision giving him the Holy Evangel, and he saw the Theotokos placing the archiepiscopal omophorion on his shoulders[20]. He received visions, entrustments, then he answered the call of God! He was called ecstatically, then he received the Cheirotonia of the Church. Because God calls you to His service and not men. But God works through the Servants of the Church to cheirotoned you into service as well[21].

But the service of the Church is responsible and communional. You become a Deacon, Priest or Bishop in order to serve the Church, in order to be a factor of unity and not of inner destabilization. Whoever is called by God to the Priesthood and is full of His glory, that one is also full of concern for the unity of the Church. Because he does not want to disturb, to destroy, to upset the peace of the Church, but wants to build the living Church of God, to build it ghostually, to strengthen it in the peace and love of God[22].

My scientific, writing, and editorial work is for the good of the Church and for strengthening in the truth and in the peace of God. My online work is part of my priestly ministry, of my dedication to people. Therefore, I do not seek to mislead people, but to make them aware of their ecclesial responsibility. For, with all, we must truly serve God and be good and merciful people to our fellow men. Just as Saint Nicolaos, as Archbishop, did not seek the praise of the world, did not seek evanescent praises, but sought to truly help people and helped them through prayer, almsgiving, and his entire archiepiscopal ministry[23].

Therefore, my beloveds, the kindness is not a chore, but is the naturalness of our soul. When we are good, we are natural, we manifest ourselves humanly, we manifest ourselves with a christian heart. Because God has filled us with ghostual love for all, with the true love, the one that embraces everyone. Because we must not only be good to our own, but to all people, from everywhere. And being good to all means manifesting yourself as a christian, as a true son of God. Amin[24]!

---

[1] Started at 8.25, in day of tuesday, on 2 december 2025. Sun, 3 degrees, wind 1 km/h.

[2] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Nikolaos.

[3] Iubiții mei, adevărata biruință este bunătatea. Când toți sunt reci și respingători, când nimeni nu vrea să vorbească cu tine, cel care îți arată bunătate, candoare, simplitate, sinceritate îți câștigă inima. Iar Sfântul Nicolaos, Părintele nostru, Arhiepiscopul, cel pe care îl pomenim azi cu pace și cu bucurie, a biruit pe oameni cu bunătatea sa, așa după cum îi spune și numele. Pentru că Νικόλαος înseamnă biruitor de popor. Și el nu a fost soldat, nu a fost magnat, nu a fost un stăpânitor al lumii, ci a fost și este un Părinte al oamenilor, un Slujitor al lui Dumnezeu plin de bunătate, încât Icoana lui, peste veacuri, a rămas Icoana bunătății, a milostivirii față de oameni.

[4] Când acum 19 ani am inițiat platforma Teologie pentru azi, n-am făcut-o premeditat. Nu am gândit mai înainte o zi în care să îmi încep munca online. Dar se pare că Sfântul Nicolaos mi-a umplut deodată inima de milostivire și de grijă față de toți oamenii și am început să public chiar de ziua lui spre folosul tuturor. Pentru că și Sfântul Nicolaos nu își premedita faptele de milostenie, ci el dăruia imediat acolo unde era nevoie, pentru că nevoia naște milostenia. Când faci milostenie fără să existe nevoie reală, forțezi lucrurile. Dar când nevoia altuia îți cere să fii bun, atunci e resimțită ca o adevărată îmbrățișare, ca o adevărată binecuvântare.

[5] Viețile Sfinților pe luna decembrie [Lives of the Saints on the month of december], ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000, p. 126-128.

[6] Sfântul Nicolaos a auzit că un tată se gândea să își dea cele 3 fete ale lui, foarte frumoase, spre desfrânare, pentru că din om bogat ajunsese să sărăcească. A auzit nevoia lui și, deodată, cu discreție, a ieșit în ajutorul lor. Pentru că s-a dus noaptea și i-a aruncat pe fereastră o pungă de bani și cu ea, tatăl necăjit, și-a măritat prima fiică și i-a făcut zestre din milostenia Sfântului Nicolaos. La fel a făcut și pentru a doua și pentru a treia fiică a bărbatului. Pentru că milostenia te bucură pe tine, dar bucură mult pe cel care o primește. Și tatăl celor 3 fete s-a arătat un om credincios, un om cu milă față de fetele lui, pentru că a receptat milostenia ca darul lui Dumnezeu față de casa lui.

[7] Oricare dintre noi, la locul de muncă sau pe stradă sau acasă, putem urma exemplul Sfântului Nicolaos, Părintele nostru, pentru că nu trebuie să facem altceva decât să fim de partea celor în nevoie. Când nu trecem cu vederea nevoile oamenilor, suntem de partea lor, suntem cu cei în nevoie. Când ne ajutăm colegii de muncă, când ne ajutăm semenii în nevoie, când îi ajutăm pe cei din familie în mod punctual, noi suntem inimii vii, iubitoare, atente, grijulii față de nevoile altora. Dimpotrivă, a te face că plouă, a fi indiferent la nevoile altora, înseamnă a fi indiferent față de sufletul tău, pentru că sufletul nostru are nevoie de hrana milosteniei, de bunătate, pentru ca să fie viu.

[8] Idem, p. 126.

[9] Însă Sfântul Nicolaos nu doar făcea bine altora, ci se uita și la a nu deranja interior pe cei cărora le făcea bine. Voia să nu îi umilească, să nu îi rușineze cu ceva. Pentru că milostenia se poate arunca altora, așa, de sus, cu ostentație, dar se poate da și cu sfială, cu delicatețe, necăutând la gest, ci la pacea celui din fața ta. Și omul înțelege atunci nu numai că l-ai ajutat, dar nici nu l-ai umilit pentru sărăcia lui, nu l-ai tratat ca pe un rebut social, ci ca pe un frate aflat la nevoie. Și prin milostenia ta va prinde curaj, se va simți iubit, apreciat de tine, pentru că tu nu te uiți la condiția lui umilă, ci la binele lui, la viitorul lui, pentru ca el să scape din impasul în care se află.

[10] Idem, p. 128.

[11] Idem, p. 129.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Sfântul Nicolaos i-a hrănit pe cei flămânzi, i-a îmbrăcat pe cei goi, i-a ajutat pe cei care aveau datorii multe față de alții. El a oprit furtuna mării prin rugăciunea sa. El a înviat un marinar mort. El a tămăduit mulți bolnavi, a izgonit demoni din oameni și i-a mângâiat pe cei necăjiți. Pentru că iubirea de oameni stă la baza oricărei minuni a Sfinților. Minunile lor nu sunt ostentative, ci iubitoare de oameni. Ele se fac din multă iubire și milostivire față de oameni, pentru că ei sunt plini de iubirea și de mila lui Dumnezeu. Și Dumnezeul mântuirii noastre lucrează prin Sfinții Lui multe minuni ale Sale, pentru ca să ne arate că și noi, oamenii, putem iubi dezinteresat, și noi putem fi buni și mult milostivi.

[15] Ibidem.

[16] Idem, p. 130.

[17] Idem, p. 131-132.

[18] Idem, p. 132.

[19] După pelerinajul său la Ierusalim, Însuși Domnul l-a chemat la Dumnezeiasca Preoție. L-a chemat să le slujească oamenilor, pentru ca numele Lui să se slăvească prin Sfântul Nicolas, Părintele nostru. Și el e chemat la Arhiepiscopat ca un făcător de minuni, ca un om plin de milostenie și de fapte bune, e chemat în mod extatic, și e hirotonit în mod minunat. Pentru că cei care l-au hirotonit l-au receptat pe Sfântul Nicolaos ca ales de Duhul Sfânt pentru scaunul de Arhiepiscop. Și când alege Dumnezeu, alege pe cine trebuie pentru Biserica Lui. El Își alege Slujitorii, îi alege pe cei după inima Lui, pentru că îi alege pe cei care Îl iubesc pe El cu adevărat. Și istoria Bisericii e plină de Sfinții lui Dumnezeu, de cei pe care El i-a ales spre slujirea Sa cea sfântă.

[20] Ibidem.

[21] Și Sfântul Nicolaos a fost hirotonit Arhiepiscop pentru că L-a văzut pe Domnul în vedenie cum i-a dăruit Sfânta Evanghelie, iar pe Născătoarea de Dumnezeu a văzut-o cum i-a pus pe umeri omoforul arhiepiscopal. A primit vedenii, încredințări, apoi a răspuns chemării lui Dumnezeu! A fost chemat extatic, apoi a primit Hirotonia Bisericii. Pentru că Dumnezeu te cheamă la slujirea Lui și nu oamenii. Dar Dumnezeu lucrează prin Slujitorii Bisericii pentru ca să te hirotonească și pe tine întru slujire.

[22] Însă slujirea Bisericii e responsabilă și comunională. Ajungi Diacon, Preot sau Episcop pentru ca să slujești Biserica, pentru ca să fii un factor de unitate și nu de destabilizare interioară. Cine e chemat de Dumnezeu la Preoție și e plin de slava Lui, acela e plin și de grija pentru unitatea Bisericii. Pentru că nu vrea să deranjeze, să strice, să bulverseze pacea Bisericii, ci dorește să zidească Biserica cea vie a lui Dumnezeu, să o zidească duhovnicește, să o întărească în pacea și în iubirea lui Dumnezeu.

[23] Lucrarea mea științifică, scriitoricească, editorială e spre binele Bisericii și pentru întărirea în adevărul și în pacea lui Dumnezeu. Munca mea online face parte din slujirea mea preoțească, din dăruirea mea față de oameni. De aceea, eu nu caut să duc în eroare oamenii, ci să îi conștientizez asupra responsabilității lor eclesiale. Căci, cu toții, trebuie să Îi slujim lui Dumnezeu cu adevărat și să fim oameni buni și milostivi cu semenii noștri. După cum, Sfântul Nicolaos, ca Arhiepiscop, nu a căutat fala lumii, nu a căutat elogii evanescente, ci a căutat să ajute cu adevărat oamenii și i-a ajutat prin rugăciunea, prin milostenia și întreaga sa slujire arhiepiscopală.

[24] De aceea, iubiții mei, bunătatea nu este o corvoadă, ci este firescul sufletului nostru. Când suntem buni suntem firești, ne manifestăm uman, ne manifestăm cu inimă creștină. Pentru că Dumnezeu ne-a umplut de dragoste duhovnicească față de toți, cu adevărata dragoste, cea care îmbrățișează pe toată lumea. Pentru că nu doar față de ai noștri trebuie să fim buni, ci față de tot omul, de oriunde. Și a fi bun cu toți înseamnă a te manifesta ca un creștin, ca fiul lui Dumnezeu cu adevărat. Amin!