Mireasmă [43]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Bineînțeles, trecem peste detalii! Ușa e închisă, tu ești plecat în vacanță, te bucuri, și el zice: Să trecem peste detalii! Are o agrafă, un ce care se introduce imediat, și vezi că ușa îi e prietenă și lui, nu numai ție. Camera de luat vederi îl filmează, îl filmează și a vecinii, și în lift e filmat, și la intrare în bloc și la ieșire, că aparatura e cu noi și împotriva noastră…dar are cagulă! Oh, ce dramă! Are cagulă, nu îl putem depista, dacă aveți o altă problemă de revendicat la Poliție. Ce altă problemă, domne?! Eu am una și bună: A intrat în casă, a furat ce-a vrut, vreau să-l prindeți! Și cum să-l prindem, dacă are cagulă?! Și nu există soft, mega soft, care să dea cagula jos, să îl vedem la față și să îl băgăm la mititica?!! Că țara noastră are nevoie de bani, nu mai are lumea ce fura, și dumneavoastră aveți problema cagulei?!!!
Dacă e să ne ia lumina, acum trebuie să se ia! Când Poliția se ceartă cu tine sau când Jandarmeria îți dă flori sau gaze lacrimogene la cerere, adică ce vrei dintre ele, acela e momentul în care ar trebui să se ia lumina. Așa, ca în Nepal. Sau în Paris, la diversitatea etnică. Există momente când lumina trebuie stinsă, pentru ca să existe o lămurire a situației, și să se dea apoi la loc. Sau să se ia din greșeală. Sau, pur și simplu, s-a luat lumina și nimeni nu e de vină. Că lumina vine din apă, din atomi, din aer, din ce știa Tesla[1] că vine, și se mai și stinge. Și când se stinge, atunci se produc banking-craftsuri[2] serioase, unele care devalizează țări, nu instituții. Dar, bineînțeles, că totul se rezolvă! Dacă n-ai bani de chiropractician[3] înveți de la fata aia de pe TikTok, o rusoaică, cum să îți trosnești singur oasele. Începi cu gâtul, cu spatele, cu mâinile, cu degetele de la mâini, mergi și la cele de la picioare, dai și din picioare de două ori și se rezolvă. Că toți avem oase, nu?! Bine-bine, dar când îl prindem pe cel cu cagulă?!! Pe ăla care m-a furat pe mine?!! Când îl prindem?! Să sperăm că știința va evolua! Cine știe ce le mai trece prin cap la chinezi mâine poimâine, și, în loc să mai construiască blocuri într-o zi, vor face și un soft pentru dat cagule jos de la hoți. Sau rușii, uite, chiar ei, au găsit cum să omoare cancerul și au zis că dau medicamentul pe gratis. Ca să îl aibă toți. Dar la noi va ajunge gratis?! Nu! Nu va ajunge gratis! Că va exista un bolovan, vreo cărămidă, vreun zid, care se va opune vehement. Și va spune că cagula e pe bani, la fel și anti-cancerul. Și noi vom sta pe loc, nu vom da cagula la o parte, hoții ne vor fura ca și până acum, așa cum au făcut toți migratorii cu noi. Că noi, de, oameni buni, i-am primit să stea și ei, p-aci! Că așa e creștinește: să lași pe tot omul să aibă un loc al lui căruia să îi zică: acasă. Dar alții, cei care veniră, uitară de primirea noastră bună. Și când noi, Leliță Ioană, ne ducem la sparanghel, vedem cum e treaba. Că la noi e ca la nimeni, dar la alții e militărie. Și nu cu bunul simț s-au civilizat, dacă asta o fi civilizație, ci de frica amenzilor. Se taie în carne vie, dulce razachie, iar oamenii fără casă sunt peste tot în marile orașe, că de, ne-am civilizat doar pe mustăți. Și când nu era onlineul, nu era nici privire. Dar acum totul se află, găsești imagini, filme, dureri, te duci până în murdăria lor extremă și îi cunoști, și tot spulberi a lor oști. Și degeaba îmi zice mie firma de turism, stilizanta, că e bine în insula cutare, că are talpa mare. Și că e bine în orașul ics, că e miere pe plisc. Dar acum – o, libertateeee, ce mare îți este îmbrățișarea și cât de fragilă! –, nu mai vinzi ciuperci la fete mari, căci oriunde e reclamă e și minciună în perete cu ea. Și când reclama te aduce să vezi „paradisul pe pământ”, puțin mai încolo de hotelul tău sunt lacrimile pe care le știai de pe net, dar sunt și mai crude acolo, chiar acolo. Și când te bucuri că e so cheap vacation[4], e pentru că cei de acolo sunt atât de săraci. Și ei se uită la tine cum vii să te bucuri în pământul lor, când ei abia pot trăi acolo, în „paradisul” lor. Căci, la rândul tău, și la tine în țară, da, în dulcea noastră țară, nu îți permiți să te bucuri de ea, pentru că prețurile știu să te alunge.
[1] Despre el e vorba, nu despre altul: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nikola_Tesla.
[2] Banking crafts [meșteșuguri bancare] la modul peiorativ.
[3] Dacă nu știi cu ce se ocupă: https://enayatimedicalcity.ro/blog/chiropractica-ce-este/.
[4] o vacanță atât de ieftină.