Mireasmă [44]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Anunț ultim: Din lipsă de fonduri, dar și de imaginație – unii ar spune de pregătire practică – n-a fost prins. Și hoțul avea și el o mamă!…Mama lui, săraca, sărmana lui mamă, ca și el, de fapt, sărmanul de el, a zis să-l îndrume de mic pe calea înaintașilor. Și ea, sărmana, l-a învățat să fure! De la metrou, de prin tramvaie, ce conta că erau comuniști, democrați, de prin alte state, State fura…Că, de fapt, noi îl știm pă manglitor…Acuʼ, domnuʼ Procuror, State vrea să îi spunem că e rom, că se trage din streașina luʼ Bâzu ăl bătrân, care belea oile furate de pe la români, dar noi știm că e State țâganuʼ, că așa i-am zis o groază de ani, până a venit legea că tot țâganul să se numească rom sau rrom. Că, cică, rrom înseamnă om[1] la ei. Daʼ ca să fiu om cu tine trebuie să fii om cu mine. Și ca să fii om cu mine nu trebuie să mă furi la drumul mare, nu trebuie să îmi violezi fetili, nu trebuie să mă furi la produse.
Așa, și?!…Și noi îl știm, punct, domnuʼ Procuror! Își pune cagula, în cele din urmă, și acum fură de pi la apartamente, că îi e rușine de noi să nu-l batem la loc comanda. Că dacă noi îl prindem, rom, ursar, potcovar, ce-o fi el, îl batem de se cacă pă el. Acum știm că violență, că legi, dar legea lui om e una singură: om să fii și om să trăiești. Pentru că nu poate fiecare să își facă legea lui, cum vrea el, ci oamenii, de când lumea, au trăit cu bunul simț în obraz, pentru că omului îi e frică de Dumnezeu. Poți tu să te lupți cu Dumnezeu?! Nu poți! Că El e mare și tu ești o furnică. Și vine o grindină, o vijelie, un cutremur și te omoară în casă, pe drum, pe unde mergi tu.
Și autorului, vai, autorului îi place foarte mult teologia populară! Când omul învață din viața lui, din păcatele sale, din ce aude și ce vede. Când învață voia lui Dumnezeu din ce se petrece cu el. Că nu trebuie să fii mare erudit ca să înțelegi că dacă furi nu te simți bine și dacă violezi, iar nu te simți bine. Că furi ce nu e al tău, iar aia nu e iubire, ci violență sexuală. Când femeia te privește în ochi și e plină de tine, pentru că te înțelege, atunci venirea ei spre tine înseamnă a te umple de iubire. Și tu stai de vorbă cu ea, o săruți, o îmbrățișezi, îi făgăduiești un viitor, adică o pui pe ea lângă tine, ca să mergem pe drumul ăsta bun, frumos, pe care îl alegem. Dar ea nu merge, dacă nu te înțelege! Dacă n-are încredere în tine, se oprește undeva, se oprește și o ia în altă parte…Și tu degeaba te zbați, degeaba regreți, căci dragostea înseamnă a înțelege mereu în doi, a merge împreună mai departe, a ști să mergi împreună mai departe.
Teologia fiecărui om e viața lui cu Dumnezeu. Căci Dumnezeu ne învață pe fiecare minimul necesar, și dacă vrem și dacă nu vrem, pe care îl putem spori mereu prin Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii. Așa cum El ne învață viața și bucuriile ei și câte lucruri sunt în jurul nostru, așa ne învață și cine este El în viața noastră și ce viață ar trebui să avem noi. Și dacă nu vrei să știi mai mult, rămâi la minimul acesta. Dar dacă vrei să te bucuri cu Dumnezeu și El să Se bucure de tine și să Se sălășluiască în tine, a-L cunoaște pe El înseamnă a te sfinți neîncetat împreună cu El. Și a te sfinți înseamnă a te bucura neîncetat, pentru că fiecare zi a ta e o bucurie negrăită. Și romanul acesta, ca, de altfel, toate celelalte ale mele, vorbesc din mijlocul bucuriei cu Dumnezeu și cu oamenii și de aceea poate vorbi pe limba fiecăruia. Și mă interesează ce crede Niculina despre Nuța, ce crede fi-so despre astrofizică, ce a mai făcut Adela cu pictura ei, mai pictează cazi verzi pe pereți sau a trecut și la adevăr? Alexe știe tabla înmulțirii? Ionela e botoasă pentru că nu îi stă bine în roșu sau pentru că fiica ei mâine-poimâine se mărită și cine știe pe cine o lua? Că, fată, eu cred că le învățăm foarte multe pe fetele noastre, mult prea multe, și ele se căsătoresc cu un singur bărbat. În loc să știe atât de multe, ar trebui să știe doar ce îl interesează pe bărbatul lor. Dar, bărbatul meu, că nu știu ce să îi mai zic și lui, zice că asta e sexism! Și eu îl întreb să îmi spună ce e ăla sexism[2]. Și el îmi spune, auziți și voi, că atunci când calezi o femeie pe gusturile unui bărbat ăla e sexism. Că femeia trebuie să învețe ce vrea ea și să fie cine vrea ea, iar dacă nu o vrea niciun bărbat, că e atât de extravagantă și încrezută, e treaba lor. Că așa trebuie să fie femeia: autonomă. Și eu îi zic: Bine, mă, dar eu de ce n-am putut să fiu autonomă, adică să îmi fac mendrele cu cine vreau și cum vreau?! Eu de ce țin cu casa, și mă gândesc numai la tine și la fată și la ce trebuie să facem noi în viață?!! Că dacă ești o familie, atunci trebuie să fii până la capăt, nu așa, doar doi-trei metri pătrați. Și el îmi spune, nesimțitul, că persoanele de față se exclud. Adică e bine să ai o filosofie pentru nevastă și alta pentru fie-sa. Dar eu îi spun fie-mii să își bage toate mințile în cap, dar toate mințile, și să vadă pe cine vrea. Și când o vrea pe vreunul, să facă ce îi spune bărbatul ei, că ăla o ia de nevastă, și căsătoria așa se face: bărbatul comandă, femeia execută. Că nu te omoară el cu zile, ci, dimpotrivă: când te iubește, numai la tine privește. Că eu dacă nu făceam așa, nu mă iubea soacră-mea așa de mult și nu mai făceam ditamai averea, că ăia mă luau la goană. Dar eu am făcut ce-a zis bărbatul, când a fost enervat, am tăcut, l-am înțeles, când s-a calmat, el a venit și și-a cerut scuze, și așa am ajuns în clipa de față. Că dacă vrei tu, multe vrei, dar nu faci nimic, nu te ține nimeni și ajungi ditamai autonoma, adică barză fără cuib și te vaieți ca proasta. Dar, cu capul plecat la bărbat, ajungi unde trebuie, adică în inima lui și le ai pe toate, că ești doamna casei. Și oamenii văd, că nu sunt proști, și el în primul rând. El te vede, se bucură de tine, se laudă cu tine și, când se laudă, atunci te admiră, pentru că îți pune în prim-plan munca ta, sudoarea ta, alergarea ta de toată ziua.
[1] Cf. https://dexonline.ro/definitie/rrom/definitii.
[2] A se vedea: https://dexonline.ro/definitie/sexism.