Mireasmă [46]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Dar ce înseamnă să plagiezi, când tu nu știi altceva? Cel care iubește adevărul, iubește să elogieze. Și elogierea cea mai bună a cuiva e să citezi contribuția lui la opera ta. Dar când tu ești plin de tine, nu ai timp să apreciezi, ci să plagiezi, deși ambele se termină în iezi. Iezii caprelor, dar capra cea bună e cea care are lapte. Și, când mergi spre iarba verde de acasă ca un plagiator fruntaș, te simți un aristocrat al clipei. Te gândești cât de mare ai ajuns, cât de impunător, încât „banalii” de pe lângă tine nu își dau seama că ești un impostor. Și ce cutezanță, ce idee, să poți să minți atât de cafeniu, atât de trist, și toată lumea să se prindă!
Manole a ieșit pe scenă și a spus că pe cine nu închide ușa îl ia cu găletușa. A zis altfel, dar eu am reținut esențialul. Și când se rostuiesc[1] actorii cu stendapării[2] iese ceva neesențial, pentru că fiecare se ferește să își spună toată inima. La fel e și când se întâlnesc scriitorii cu criticii literari, scriitorii de teologie de școală cu teologii duhovnicești, mamele cu fiicele, câinii maidanezi cu cei de curte. Latră unii la alții, dar nu atât de feroce. Inima și-o spun pe la colțuri, în culise, pe șoptite. De aceea, nu trebuie să îi iei în serios în public, cu mulți de față, ci trebuie să citești cu pixul în mână, să citești și să subliniezi, să îți iei notițe. Că oamenii vorbesc pe sub cuvinte. Ce trebuie să reții e fondul de ten al cărții, neesențial fiind stilul și numărul de pagini.
Oamenii se rețin, pentru că învață să conviețuiască. Așa cum mai taci în familie, așa taci și în breaslă, la locul de muncă, în public. Nu le spui pe toate, uneori nu spui mai nimic din ele. Nu că tăcerea e de aur, ci că tăcerea, adesea, e supraviețuire, sau, în primul rând, liniște sufletească. Ce s-ar întâmpla dacă te-ai enerva la orice nu-ți convine, la orice nu-ți place? De câte ori ai muri într-o săptămână? Dar, cu o tăcere semnificativă, cu o grimasă, cu o față inexpresivă, ești o înțeleaptă atenție la inimă, la sănătate, la viitor. Pentru că viitorul are nevoie de sănătatea ta și nu de nervii altora.
[1] A se citit: https://en.wikipedia.org/wiki/Roast_(comedy),