Mireasmă [49]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Și Baba Lixăndrina ce, a murit?!…N-a murit, dar e verde la față!…Te cred! La câte boli avem, n-are rost să le mai știi la toate numele. Omul când moare, moare, și dacă știi și dacă nu-i știi boala. Că ceea ce contează e că a murit. Și dacă mori, nu ești viu. Că dacă ești viu, dai din picioare, zici, vociferezi, dar dacă mori, taci…Da, a murit și Moromete, scriitorul l-a văzut și a zâmbit în somn la final! Detalii puține, că despre morți numai ce-ți aduci aminte. Acum citesc jurnalul aceluia, al celui care nu își numește enervanții și cât de neiubit e el de oameni. Că să îi dea oamenii premii, recunoașteri, bani, că nu mai poate de singurătate. Și, la marginea pădurii, dimpreună cu toamna care a și venit, trebuie să contempli și nu să arunci gunoaiele în ochii cititorilor.
Ne duceam spre pârâul racilor și atunci am văzut pentru prima oară pe purceaua cu purceii ei mistreți. Porcul mare, cu sânge pe el, era în gară, întins pe targa mașinii electrice, pregătit spre a fi trimis spre alte părți ale lumii. Și l-am văzut chiar acolo, unde, altădată, mă trimisese înapoi omul din gară, ca să mă întorc acasă. Pentru că reușisem să ajung pe jos până în Gară la Roșiori. Ei s-au speriat de noi, căci tocmai erau ieșiți la drum, noi de ei. Și după ce am stat locului preț de câteva clipe, ca să vedem ce fac, ei au făcut stânga împrejur și au reintrat în pădure, în pădurea unde pot exista, teoretic, dar și practic, diverși monștri. Unii, în copilărie, stau sub pat sau ascunși în întuneric, alții în pădure, în apă. Mai apoi afli că ei se numesc draci, nu altcumva, și ei sunt sursa sperieturilor tale. Și că trebuie să te încrezi în Dumnezeu în fiecare clipă a vieții tale și să stai tare, pentru că El te apără de toate relele.
Cel mai adesea e nevoie de șurubul potrivit la momentul neapărat. Că ăsta e mai mic, pe care l-am primit la pachet, dar de 10 e tocmai bun, cu cap hexagonal. Și îmi trebuie și dibluri la ele, din nailon[1], că iau două bucăți, la 6 lei, date cu bon fiscal. Și în aceeași zi, aceeași doamnă, m-a ajutat fundamental de două ori: prima oară un racordul mic de evacuare, la 17 lei, că primisem unul mare, mult prea mare, în pachet, apoi cu cele de 6 lei. Că m-am întors la ea, când mi-am dat seama că sunt prea scurte cele primite. Și fără acestea, fără unele amănunte, deloc nesemnificative, deși le ai pe toate celelalte, nu poți avea veceu nou în casă, proaspăt, pentru că el se leagă cu rețeaua de deversare prin 17 lei, iar în podeaua ta se fixează cu 6 lei, plus înșurubarea de mână, după ce ai perforat zidul cu zgomot și ai pus diblurile. Și când poți să tragi apa și nu mai simți nicio picătură pe nicăieri, poți să pui și noul capac pe noul veceu, cu doi delfini pe el, că așa s-a nimerit în pachetul all inclusiv. Și când simți că stai bine pe noul tău vas de veceu și că te poți odihni și acolo, te mai uiți pe telefon la ultimele lucruri, mai scrii câteva rânduri, mai înțelegi, te rogi cu pace, te bucuri, că tot locul e pentru înțelegere. Și oriunde mergi ești tu, ești tu cu totul, cu tot ceea ce ești și simți și vrei tu, și asta contează. Dar trebuie să urmezi toți pașii, să îmbini toate țevile, toate firele, toate literele, pentru ca să iasă întregul. Căci niciodată întregul nu iese la întâmplare, ci punând mâna și fiind în mișcare.
[1] Trebuie să cauți, să citești, să îți faci temele când cumperi ceva, că altfel te întorci de unde ai plecat: https://www.dedeman.ro/ro/diblu-universal-din-nylon-10-x-100-mm-friulsider-tup-cu-surub-cap-hexagonal-7-x-105-mm/p/6015316.