Sermon on the Sunday before the Nativity of the Lord [2025]
My beloveds[1],
the Son of God became the Son of the Virgin not only to show Himself to people, but to heal them of their passions and teach them to be saved[2]. And because people had not known Him in His unseen power, because they had not known Him, from His creatures, as the Creator of all, He became man so that people could see and understand Him up close, through His humanity like ours[3]. Therefore, His incarnation is soteriological, it is saving for us, because He came to teach us how to sanctify our lives. And, sanctifying ourselves, to be eternally together with Him, with the God of our salvation[4].
When the Lord was born of His Mostpure Mother Maria, Saint Iosif, her Betrothed, was 80 years old[5], and he was the guardian of her virginity[6]. Therefore, when he saw that she was pregnant, Saint Iosif experienced great despair, considering that someone had dishonored the Virgin[7]. But Saint Matteos the Evangelist, our Father, emphasizes: „she was being found having in the womb from the Holy Ghost [εὑρέθη ἐν γαστρὶ ἔχουσα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου]” [Mat. 1, 18, BYZ]. For it was not a man who had dishonored the Virgin, but the Lord Himself had become incarnate in His Mother, together with the cooperation of the Father and the Holy Ghost. And when Saint Iosif „was willing to release her secretly [ἐβουλήθη λάθρᾳ ἀπολῦσαι αὐτήν]” [Mat. 1, 19, BYZ], to let her leave his house, then the Archangel who had announced to the Virgin the great mystery of the Lord’s incarnation, announced it also to Saint Iosif, telling him that from her Iisus [Ἰησοῦς] would be born, the One who would save His people from their sins [σώσει τὸν λαὸν Αὐτοῦ ἀπὸ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν] [Mat. 1, 21, BYZ][8].
And the Lord made us His people by taking upon Himself our sins on the Cross. He redeemed us from the slavery of demons by His death for us, because He saved us and saves us continually from our sins. For His Sacrifice on the Cross continually works our salvation, by cleansing us from our sins in the Mystery of Confession and uniting with us in His Divine Eucharist, so that we may continually deify ourselves. For He became the Son of Man in order to make us gods, in order to continually deify us[9].
And if the ancient Israil was made up of the descendants of Saint Avraam, the new Israil, His Church, is made up of members of all nations who believed in Him. Because anyone, of any nation, can become a son of God by grace, by entering the Church through sacramental Baptism and through Chrismation and through the Eucharist. And thus, anyone, of any nation, is saved through our Lord Iisus Hristos, because He cleanses His people from their sins. And when he says sins, he is not referring to just one or two, but to all our sins, everyone’s[10].
And we continually share from the life of the Lord, from His eternal glory, through the entire life and ministry of the Church, because He continually saves us in His Church. Hristos God, Who was born and baptized for us and performed countless miracles and Who died, rose again and ascended to heaven, our Lord and Savior, is always with us in His Church together with the Father and the Holy Ghost. And our triune God, the Father, the Son and the Holy Ghost God, fills us with His glory unceasingly in His Church, because He cleanses us, enlightens us and sanctifies us unceasingly through His glory. And because God is with us every moment, we live divinely on earth, we live together with our God, in order to prepare ourselves for eternal life with Him[11].
And the Virgin Maria gave birth to Emmanuil [Ἐμμανουήλ] [Mat. 1, 23, BYZ] while remaining a Virgin, because the Lord became incarnate and was born above nature from His Mother. And He was born in the Bitleem of Iudea [Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας] [Mat. 2, 1, BYZ][12], the Mother of God giving birth to Him without childbed[13], all alone and alone wrapped Him in swaddling clothes and laid Him in the poor manger[14]. And the Mother of God is always Virgin, because before, during, and after her birth she remained Virgin, being completely pure from all sin. Because she did not commit sin in her life, but she prayed and prays unceasingly for our salvation, for all of us, so that we may all inherit the eternal Emperordom of God[15].
And therefore, with all, when we speak of the Lord and His Mother, we speak of our great love. Because we can never separate the Lord from His Mother. And the feast of the Nativity of the Lord is the feast of all people, it is the joyful feast of all, because the salvation of the Lord is for all. No one is excluded from His joy! But to enjoy His salvation, you must approach His stable, i.e. His Church, in order to share with Him Himself, with our Life. For we not only see Him in His Holy Icons, but we also commune with Him in the Divine Eucharist and are with Him unceasingly, because He is in us and with us forever. Amin[16]!
[1] Started at 8.25, in day of wednesday, on 17 december 2025. Cloudy sky, minus one degree felt like minus 3 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Cf. Sfântul Atanasie cel Mare [Saint Atanasios the Great], Tratat despre Întruparea Cuvântului [Treatise on the Incarnation of the Word], trad. din gr., introd. și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în col. PSB 15, Ed. IBMBOR, București, 1987, p. 138.
[3] Idem, p. 139.
[4] Iubiții mei, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Fecioarei nu doar pentru a Se arăta pe Sine oamenilor, ci pentru a-i vindeca pe ei de patimile lor și a-i învăța să se mântuie. Și pentru că oamenii nu Îl cunoscuseră pe El în puterea Lui cea nevăzută, pentru că nu Îl cunoscuseră, din făpturile Sale, ca fiind Creatorul a toate, El S-a făcut om ca oamenii să Îl poată vedea și înțelege de aproape, prin umanitatea Sa asemenea nouă. De aceea, întruparea Sa este soteriologică, e mântuitoare pentru noi, pentru că El a venit să ne învețe cum să ne sfințim viața noastră. Și, sfințindu-ne, să fim veșnic împreună cu El, cu Dumnezeul mântuirii noastre.
[5] Viețile Sfinților pe luna decembrie [Lives of the Saints on the month of december], ed. a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2000, p. 492.
[6] Idem, p. 495.
[7] Idem, p. 496.
[8] Când Domnul S-a născut din Preacurata Sa Maică Maria, Sfântul Iosif, Logodnicul ei, avea 80 de ani, și el era păzitorul fecioriei ei. De aceea, când a văzut că ea este însărcinată, Sfântul Iosif a trăit o mare deznădejde, considerând că cineva a necinstit-o pe Fecioară. Dar Sfântul Matteos Evanghelistul, Părintele nostru, subliniază: „a fost aflându-se având în pântece de la Duhul Sfânt [εὑρέθη ἐν γαστρὶ ἔχουσα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου]” [Mat. 1, 18, BYZ]. Căci nu un om o necinstise pe Fecioară, ci Domnul Însuși Se întrupase în Maica Sa, dimpreună cu conlucrarea Tatălui și a Duhului Sfânt. Și când Sfântul Iosif „a fost voind să o elibereze pe ea în taină [ἐβουλήθη λάθρᾳ ἀπολῦσαι αὐτήν]” [Mat. 1, 19, BYZ], să o lase să plece din casa lui, atunci Arhanghelul care îi vestise Fecioarei marea taină a întrupării Domnului, i-a vestit-o și Sfântului Iosif, spunându-i că din ea Se va naște Iisus, Cel care va mântui pe poporul Său de păcatele lor [σώσει τὸν λαὸν Αὐτοῦ ἀπὸ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν] [Mat. 1, 21, BYZ].
[9] Și Domnul ne-a făcut poporul Lui prin aceea că ne-a asumat pe Cruce păcatele noastre. Ne-a răscumpărat din robia demonilor prin moartea Sa pentru noi, pentru că ne-a mântuit și ne mântuie pe noi continuu de păcatele noastre. Căci Jertfa Lui pe Cruce lucrează neîncetat mântuirea noastră, prin aceea că ne curățește de păcatele noastre în Taina Mărturisirii și Se unește cu noi în Dumnezeiasca Sa Euharistie, pentru ca noi să ne îndumnezeim neîncetat. Căci El S-a făcut Fiul omului pentru ca să ne facă pe noi dumnezei, pentru ca să ne îndumnezeiască neîncetat.
[10] Și dacă Israilul cel vechi era format din descendenții Sfântului Avraam, Israilul cel nou, Biserica Lui, e formată din membrii tuturor neamurilor care au crezut în El. Pentru că oricine, de orice neam, poate deveni fiul lui Dumnezeu prin har, prin aceea că intră în Biserică prin Botezul sacramental și prin Mirungere și prin Euharistie. Și astfel, oricine, de orice neam, se mântuie prin Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că El curățește pe poporul Său de păcatele lor. Și când spune păcate, nu se referă doar la unul sau două, ci la toate păcatele noastre, ale tuturor.
[11] Și noi ne împărtășim neîncetat de viața Domnului, de slava Lui cea veșnică, prin toată viața și slujirea Bisericii, pentru că El ne mântuie neîncetat în Biserica Lui. Hristos Dumnezeu, Cel care S-a născut și S-a botezat pentru noi și a făcut minuni nenumărate și Care a murit, a înviat și S-a înălțat la cer, Domnul și Mântuitorul nostru, e mereu cu noi în Biserica Sa dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Și Dumnezeul nostru treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, ne umple pe noi de slava Lui neîncetat în Biserica Sa, pentru că ne curățește, ne luminează și ne sfințește neîncetat prin slava Lui. Și pentru că Dumnezeu e cu noi în fiecare clipă, noi trăim dumnezeiește pe pământ, trăim împreună cu Dumnezeul nostru, pentru ca să ne pregătim pentru viața veșnică cu El.
[12] Viețile Sfinților pe luna decembrie [Lives of the Saints on the month of december], op. cit., p. 497-498.
[13] fără curgerea de sânge specifică nașterilor omenești [without the blood flow typical of human births]
[14] Viețile Sfinților pe luna decembrie [Lives of the Saints on the month of december], op. cit., p. 499.
[15] Și Fecioara Maria L-a născut pe Emmanuil [Ἐμμανουήλ] [Mat. 1, 23, BYZ] rămânând Fecioară, pentru că Domnul S-a întrupat și S-a născut mai presus de fire din Maica Sa. Și El s-a născut în Bitleemul Iudeii, Maica lui Dumnezeu născându-L fără lehuzie, de una singură și singură L-a înfășat și L-a pus în ieslea cea săracă. Și Maica lui Dumnezeu este pururea Fecioară, pentru că înainte, în și după naștere a rămas Fecioară, fiind cu totul curată de orice păcat. Pentru că nu a săvârșit păcat în viața ei, dar s-a rugat și se roagă neîncetat pentru mântuirea noastră, a tuturor, pentru ca toți să moștenim Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică.
[16] Și de aceea, cu toții, când vorbim de Domnul și de Maica Lui, vorbim despre iubirea noastră cea mare. Pentru că nu putem să despărțim niciodată pe Domnul de Maica Sa. Și praznicul Nașterii Domnului e praznicul tuturor oamenilor, e praznicul bucuros al tuturor, pentru că mântuirea Domnului e pentru toți. Nimeni nu e exclus de la bucuria Lui! Dar ca să te bucuri de mântuirea Lui trebuie să te apropii de staulul Său, adică de Biserica Lui, pentru ca să te împărtășești cu El Însuși, cu Viața noastră. Căci noi nu doar Îl vedem pe El în Sfintele Lui Icoane, dar ne și împărtășim cu El în Dumnezeiasca Euharistie și suntem cu El neîncetat, pentru că El este în noi și cu noi pururea. Amin!