Sermon on the Nativity of the Lord [2025]
Hristos is born!
My beloveds[1],
the feast of the Nativity of the Lord urges us to welcome the Lord! And where could we welcome Him, if not in our soul? And to welcome someone, to receive someone, you must open your soul to him. And to open your soul you must be completely sincere to him, to receive him into your home with joy and to believe him. To believe what he tells you. All the more to welcome the Lord means to believe in Him, because you open yourself completely to Him, and you receive Him with joy into your home. You receive your God as a Child, as the One incarnate for you, so that you may be alive with Him[2].
Our fasting has thinned our heart for the Lord. Fasting has made us childlike in our heart. Because feeling the Lord means accepting His delicacy, His love, His beauty in ourselves. We fast and commune with the Lord so that we may be with Him in our soul and in our body. And we do not meet Him outside of us, but within ourselves. Because we receive Him within us, so that He may unite with our soul and body and sanctify us through His glory. He is in us and with us, because we have made ourselves His manger, we have made ourselves His dwelling place. And as long as we remain in humility, in love, in purity, in forgiveness, we feel the Lord’s childhood within ourselves, we feel His mostdivine purity[3].
Sins harden us, make us cold, insensitive to people and children. We must cleanse ourselves of our sins in order to speak the language of children, but also of adults. And we give gifts to children, we make them happy, because the joy is part of sincerity. But, first of all, the inner purity is part of sincerity towards God and towards people. And people, as well as animals, birds and plants feel our purity, which is the consequence of God’s forgiveness. And because God forgives us of our sins and makes us clean, we are filled with the childhood of God. And, being His children, we feel to behave towards everyone with delicacy, with peace, doing good to everyone and calling everyone to communion with Him[4].
To go with the carol means to rejoice theologically. Because carols tell us about Hristos who was born for us and for our salvation. And Who was born in the poor manger, in order to fill us with His eternal wealth, with His glory. We rejoice theologically in the feast, we rejoice in the Church and everywhere in the Lord, because He is with us and in us, because He is with the whole world and we are not alone. Postmodern loneliness is the denial of Him, of His coming into the world, while our celebration is the glorification of Him, of the One who became incarnate for us. Those who don’t love people don’t feel loved. But we, those who fully feel the love of God, embrace all people, because we all need the love of God and of people[5].
The Holy Magi and the Holy Shepherds come to the Lord to become other people. Sinners come to the Lord to be His servants. The encounter with Him is a converting one because they feel His eternal glory. And, feeling His glory, they receive Him within themselves and become His disciples, because to be a disciple means to be a person who loves Him completely. The ghostual discipleship is the path of holiness. We follow our ghostual Fathers, because they are the Servants of God. And we walk on their path, which is the path of the Lord, so that we may meet Him forever. Because we too must truly become His disciples[6].
Irodis [Ἡρῴδης] wanted to kill the Child. All those who are enemies of God want to kill God in ourselves. And all the jokes about God and all the ideologies and heresies contrary to Him and all the relaxed, passionate life of the world is a sermon of unbelief, because they all want to teach us to stay away from Him. But we stay with God in ourselves! We do not stay away from the God of glory! Because He is in us and with us forever. And, being with us, He teaches us to discern thoughts, He teaches us to choose His way, His service without ceasing, because His good is our eternal life[7].
The wonderful star led the Magi to faith in the Lord. His glory, which enlightens us to all good, leads us ceaselessly to His love and understanding. Because the Lord always draws us to Himself, fills us with His peace, teaches us His things, because He always rejoices in us. They always enjoy us within ourselves. He rejoices in us and fills us with His joy. So that whatever we say and do, all our deeds and words may be filled with His joy. And His joy is peace and great holiness. His joy is what makes us merciful and forgiving. Because we forgive everything for the Lord. We do everything for His glory and for the joy of people[8].
We celebrate today, we rejoice in the Lord and we eat together with those in our house. But the carol teaches us to be good during the feast, to be joyful and merciful, so that we can make our table the joy of many. The feast table is joy and healing for many, because the feast is the day of healing. And the greatest healing is the healing of loneliness, it is the healing of unlove. And whoever is healed spiritually by the feast, that one celebrates together with the Lord. And the Lord rejoices with those who are healed of their sins during His feast. Because they receive His mercy as the forgiveness of their sins[9].
My beloveds, I have rejoiced and rejoice unceasingly in the Lord, because I feel His love for all people! And I serve Him, rejoicing in all His, in order to teach everyone that the joy is the true health of man. He who rejoices ghostually rejoices truly. And he who rejoices is full of His glory, because our God is the One who teaches us true joy and true health of man: our sanctification. Amin[10]!
[1] Started at 11.47, in day of saturday, on 20 december 2025. Cloudy sky, 4 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Hristos S-a născut! Iubiții mei, praznicul Nașterii Domnului ne îndeamnă să Îl întâmpinăm pe Domnul! Și unde L-am putea întâmpina pe El, dacă nu în sufletul nostru? Și ca să întâmpini pe cineva, ca să primești pe cineva, trebuie să îți deschizi sufletul față de el. Și ca să îți deschizi sufletul trebuie să fii sincer cu totul față de el, să îl primești în casa ta cu bucurie și să îl crezi pe el. Să crezi ce îți spune. Cu atât mai mult a-L întâmpina pe Domnul înseamnă a crede în El, pentru că te deschizi cu totul Lui, și Îl primești pe El cu bucurie în casa ta. Îl primești pe Dumnezeul tău ca Prunc, ca Cel întrupat pentru tine, pentru ca tu să fii viu împreună cu El.
[3] Postul nostru ne-a subțiat inima pentru Domnul. Postul ne-a făcut copilăroși în inima noastră. Pentru că simțirea Domnului înseamnă acceptarea delicateții Sale, a iubirii Sale, a frumuseții Sale în noi înșine. Postim și ne împărtășim cu Domnul pentru ca să fim cu El în sufletul și în trupul nostru. Și noi nu Îl întâmpinăm pe El în afara noastră, ci în noi înșine. Pentru că Îl primim pe El în noi, ca să Se unească cu sufletul și cu trupul nostru și să ne sfințească prin slava Lui. El e în noi și cu noi, pentru că ne-am făcut ieslea Lui, ne-am făcut locașul Lui. Și cât timp stăm în smerenie, în iubire, în curăție, în iertare, noi simțim copilăria Domnului în noi înșine, simțim curăția Lui cea preadumnezeiască.
[4] Păcatele ne împietresc, ne fac reci, insensibili față de oameni și copii. Trebuie să ne curățim de păcatele noastre pentru ca să vorbim pe limba copiilor, dar și a celor maturi. Și dăm daruri copiilor, îi bucurăm, pentru că bucuria face parte din sinceritate. Dar, mai întâi de toate, curăția interioară face parte din sinceritatea față de Dumnezeu și față de oameni. Și oamenii, cât și animalele, păsările și plantele simt curăția noastră, care e consecința iertării lui Dumnezeu. Și pentru că Dumnezeu ne iartă de păcatele noastre și ne face curați, noi ne umplem de copilăria lui Dumnezeu. Și, fiind copiii Lui, noi simțim să ne comportăm față de toți cu delicatețe, cu pace, făcând binele tuturor și chemând pe toți la comuniunea cu El.
[5] A merge cu colindul înseamnă a te bucura teologic. Pentru că colindele ne vorbesc despre Hristos care S-a născut pentru noi și pentru mântuirea noastră. Și Care S-a născut în ieslea cea săracă, pentru ca să ne umple cu bogăția Sa cea veșnică, cu slava Lui. Ne bucurăm teologic de praznic, ne bucurăm la Biserică și oriunde de Domnul, pentru că El e cu noi și în noi, pentru că El e cu întreaga lume și noi nu suntem singuri. Singurătatea postmodernă e negarea Lui, a venirii Sale în lume, pe când prăznuirea noastră este slăvirea Lui, a Celui care S-a întrupat pentru noi. Cei care nu iubesc oamenii nu se simt iubiți. Dar noi, cei care simțim din plin iubirea lui Dumnezeu, îmbrățișăm pe toți oamenii, pentru că toți avem nevoie de iubirea lui Dumnezeu și a oamenilor.
[6] Sfinții Magi și Sfinții Păstori vin la Domnul pentru a deveni alți oameni. Cei păcătoși vin la Domnul pentru ca să fie slujitorii Lui. Întâlnirea cu El e una convertitoare pentru că ei simt slava Lui cea veșnică. Și, simțind slava Lui, Îl primesc pe El în ei înșiși și devin ucenicii Lui, pentru că a fi ucenic înseamnă a fi un om care Îl iubește în mod deplin pe El. Ucenicia duhovnicească e calea sfințeniei. Ne urmăm Părinții duhovnicești, pentru că ei sunt Slujitorii lui Dumnezeu. Și noi mergem pe calea lor, care e calea Domnului, pentru ca să ne întâlnim pentru totdeauna cu El. Pentru că și noi trebuie să ne facem ucenicii Lui cu adevărat.
[7] Irodis [Ἡρῴδης] a vrut să ucidă Pruncul. Toți cei care sunt potrivnicii lui Dumnezeu vor să Îl ucidă pe Dumnezeu în noi înșine. Și toate glumele despre Dumnezeu și toate ideologiile și ereziile contrare Lui și toată viața relaxată, pătimașă a lumii e o predică a necredinței, pentru că toate vor să ne învețe să stăm departe de El. Dar noi stăm cu Dumnezeu în noi înșine! Noi nu stăm departe de Dumnezeul slavei! Pentru că El este în noi și cu noi pururea. Și, fiind cu noi, ne învață să deosebim gândurile, ne învață să alegem calea Lui, slujirea Lui neîncetat, pentru că binele Lui e viața noastră cea veșnică.
[8] Steaua cea minunată i-a condus pe Magi la credința în Domnul. Slava Lui, cea care ne luminează pe noi spre tot binele, ne conduce neîncetat spre iubirea și înțelegerea Lui. Pentru că Domnul ne atrage mereu spre Sine, ne umple pe noi de pacea Lui, ne învață cele ale Sale, pentru că Se bucură mereu de noi. Se bucură mereu de noi în noi înșine. Se bucură de noi și ne umple pe noi de bucuria Lui. Pentru ca orice spunem și facem, toate faptele și vorbele noastre să fie pline de bucuria Lui. Și bucuria Sa e pace și sfințenie multă. Bucuria Lui e cea care ne face milostivi și iertători. Pentru că iertăm toate pentru Domnul. Facem toate spre slava Lui și spre bucuria oamenilor.
[9] Prăznuim azi, ne bucurăm de Domnul și mâncăm împreună cu cei din casa noastră. Dar colindul ne învață să fim buni în praznic, să fim bucuroși și milostivi, pentru ca să facem din masa noastră bucuria multora. Masa de sărbătoare e bucurie și vindecare pentru mulți, pentru că praznicul e ziua vindecării. Și vindecarea cea mare e vindecarea de singurătate, e vindecarea de neiubire. Și cine se vindecă sufletește de sărbătoare, acela prăznuiește împreună cu Domnul. Și Domnul Se bucură cu cei care se vindecă de păcatele lor în praznicul Său. Pentru că primesc mila Lui ca iertare a păcatelor lor.
[10] Iubiții mei, m-am bucurat și mă bucur neîncetat întru Domnul, pentru că simt iubirea Lui pentru toți oamenii! Și Îi slujesc Lui, bucurându-mă de toate ale Sale, pentru ca să îi învăț pe toți că bucuria e adevărata sănătate a omului. Cine se bucură duhovnicește se bucură cu adevărat. Și cine se bucură, acela e plin de slava Lui, pentru că Dumnezeul nostru e Cel care ne învață adevărata bucurie și adevărata sănătate a omului: sfințirea noastră. Amin!