Mireasmă [53]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
E în casă, pe parchet. Mica insectă, venită de nu știu unde, este intrusul. Eu o filez de deasupra, ca la FBI, de la masa mea de scris, pe când ea își caută mâncarea. Sau poate dragostea…La mii de kilometri depărtare, în unul dintre Turnurile Petronas din Kuala Lumpur, la etajul al 88-lea[1], un bărbat între două vârste, tuns scurt, tocmai deschide o pagină online. Și, tresar deodată, pentru că era platforma noastră, era Teologie pentru azi! Ca atunci când ți se arată propriul tău chip, în desenul cuiva, și afli apoi că îl mai primești și în dar. Tu nu știai că ești văzut, că ești desenat atât de aproape, dar gestul lui te emoționează profund. Pentru că ne emoționează tot ceea ce ne atinge în mod real. Și bărbatul acela îmi scrie, chiar în acel moment, și îmi spune că ceea ce predic, slavă lui Dumnezeu!, a ajuns și la el. Sunteți creștin? Nu, nu încă! I am a catechumen, but one who aspires with all his being to receive the true faith[2]. Și m-am bucurat mult pentru el, pentru sinceritatea și gândul lui cel bun, care trebuie neapărat să devină faptă. Pentru că intrarea în Biserică se face prin Dumnezeiescul Botez, prin Dumnezeiasca Mirungere și prin Dumnezeiasca Euharistie și nu doar prin credință. Trebuie ca credința ta să devină faptă, pentru ca tu să devii un om al evlaviei, un mădular real al Bisericii. Și intrarea sacramentală în Biserică e dumnezeiască, pentru că Însuși Dumnezeu te face fiul Său, prin aceea că Își face locaș în tine prin slava Lui.
Insecta s-a înălțat ca un elicopter minuscul, pe când eu mă bucuram din toată inima de Andika[3] (de acum fratele nostru în Hristos, care a primit numele de Nichiforos[4] la Botez), și a ieșit pe ușă, a trecut val-vârtej prin bucătărie, s-a lovit puțin de ușă, a ieșit din balconul meu prin fereastra din stânga și s-a transformat din insecta banală, dar suspectă, în ceea ce era: un obiect spion. Cine l-a trimis?! Ce a vrut să vadă?!! Dacă era Βελισάριος[5] în locul meu, cu pofta lui nesfârșită după conspirații, că de lucruri bune se ocupă alții, ar fi spus că oculta mă monitorizează, că ei vor să îmi facă felul. Dar eu, dimpotrivă, am considerat că intrarea la mine a fost o haltă, un respiro în căutarea adevăraților bad boys of the planet[6], așa după cum și Chelios[7] se mai oprește, mai dă pe gât o băutură tare, și omoară în continuare. Sau, în multe filme, răufăcătorul, alergat de agentul 1079, intră în disperare la oameni în casă, le devastează casa, după care sare pe geam tocmai într-o mașină de marfă. Și dus este!…cu toată monitorizarea de care nu avem nevoie.
Onlineul scurtează atât de uluitor depărtarea încât mesajul ajunge la tine aproape instant. Afli ce s-a petrecut în librăria aceea din New York, unde prietenul meu s-a întâlnit cu Părintele Stephen în mod providențial și i-a transmis că mi-a plăcut cartea sa de mărturii contemporane. Și Părintele Stephen, ca să fiu încredințat că așa stau lucrurile și că ce mi-a transmis prin el e prietenie mare, mi-a trimis trei cărți ale sale, cu autograf, spunându-mi că și el mă citește cu bucurie și că se bucură că am început, în sfârșit, să predic și în limba engleză. Pentru că, dacă i-am fericit pe români cu scrisul meu atâta timp, acum îi fericesc și pe toți cei care citesc limba engleză. După care i-am scris, când au ajuns cărțile, și i-am mulțumit pentru că îmi este aproape, pentru că, în mod evident, nu mai avem chef de amabilități reale, ci numai de tăceri prelungi. Sau de vorbe contrafăcute, dacă ne iese ceva la treaba vorbei. Dar, din vorbă în vorbă, femeia îmi spuse (care?), că nu eu eram vizat, ci vecinul meu, cel cu trei copii, care, atunci când intră în lift, intră el primul, apoi îi cheamă pe ei, în loc să facă invers. Și insecta a intrat la mine ca să audă prin vecini, așa după cum se practica odinioară cu borcanul, pus la zid și ureche în același timp. Că trebuia să scrii, să dai în gât, să primești o sumă lunar, una care să fie considerată ridicol de mare și după deconspirarea CNSAS[8]. Dar, la 92 de ani, tataie Anghel le spune nepoților săi că munca cinstită l-a făcut prosper, nu turnarea sistematică. Rescrierea istoriei personale, post-factum, e o altă carte de identitate, una lipsită de valoare ca întreaga impostură. Dar femeia, cu un accent moldovenesc, de prin Bacău, m-a asigurat că linia unsă e lipsa de partizanat. Eu însumi fiind de acord cu ea mai mult de sută la sută, pentru că am văzut cât e de ridicol partizanatul prin ziare și jurnale. Când nu s-a întâmplat nimic, cel care crede sau mimează partizanatul, îți scrie că s-a întâmplat ein staatsstreich[9], că stăm în aer. Când se întâmplă lovitura, plătiții tac și râd pe sub mustăți, pentru că orice lovitură profitabilă e ein blitzeinschlag[10].
[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnurile_Petronas.
[2] Sunt un catehumen, dar unul care aspiră cu toată ființa sa ca să primească dreapta credință.
[3] A se vedea: https://en.wiktionary.org/wiki/andika.
[4] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Nikephoros.
[5] Belisarios. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Belizarie.
[6] băieți răi ai planetei.
[7] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Crank_(film).
[8] A se vedea:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Național_pentru_Studierea_Arhivelor_Securității.
[9] o lovitură de stat.
[10] o lovitură de fulger.