Mărturii III. 8
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 3)
*
Părintele Patriarh Daniel Ciobotea: „Nu Dumnezeu are nevoie de mulțumirea noastră, ci noi avem nevoie să-I mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor pentru a avea un suflet sănătos şi drept, pentru a crește în comuniune de iubire smerită și de recunoștință față de Dumnezeu și de semeni”[1].
*
Numele de Botez al Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea a fost Rodica. Educată de bunica sa Evdochia, care era foarte aspră în cele ale sfințeniei. Citea din Ceaslov de mică, pe când se ducea să mulgă vacile. Era foarte smerită, tăcută și retrasă pe când era la Școală. Blândă și atentă cu ceilalți, delicată. A plecat la Mănăstire la 16 ani și a întristat-o pe mama ei. S-a nevoit la Ierusalim, la Așezământul românesc. A văzut Raiul și Iadul în vedenie, fiind călăuzită de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, și în urma acestei vedenii a fost vindecată în mod minunat de o boală a ei. S-a întors în țară și s-a retras în munți, nevoindu-se în Munții Giumalău și în Munții Neamțului. Și acolo socotea, pe drept cuvânt, că înșelarea cea mai mare din vremurile de acum este amânarea rugăciunii. Trăiește vedenii dumnezeiești. Era lovită de demoni. Priveghea noaptea la peștera Sfintei Teodora de la Sihla. Cânta duhovnicește. Au rămas fotografii și lucruri ale sale la Pasărea. S-au făcut minuni prin două Sfinte Cruci ale sale[2].
*
Părintele Patriarh Bartolomeos Arhontonis [Βαρθολομαίος Αρχοντώνης[3]]: „asceza este izvorul și expresia libertății autentice”[4].
*
Părintele Patriarh Daniel Ciobotea: „Constantin Brâncuși a fost cântăreț de strană la Bisericile Madona-Dudu și Obedeanu din Craiova, cântăreț de strană și dirijor de cor la Biserica Mavrogheni din București, precum și cântăreț de strană la Biserica română Sfinții Arhangheli din Paris, fiind un creștin ortodox practicant până la sfârșitul vieții sale. […] Fiind în același timp român tradițional și artist modern universal, Constantin Brâncuși nu s-a înstrăinat de propria identitate când se afla printre străini, deoarece a căutat «esența lucrurilor» dincolo de aparențe efemere și a descoperit spațiul spiritual al libertății creatoare în interiorul oricărui spațiu geografic”[5].
*
Părintele Cosmin Santi: „Autocefalia trebuie înțeleasă în cadrul practicii eclesiologice ca o interdependență bisericească și nu ca o independență totală, care mai degrabă ar părea o ruptură sau o izolare, practică ce nu a existat niciodată și este străină de tradiția canonică răsăriteană, pentru că Bisericile Ortodoxe autocefale rămân întotdeauna în unitate dogmatică, canonică și liturgică”[6].
*
Însemnări ale Părintelui Arhimandrit Ioanichie Bălan, făcute în anul 1946, din care vedem gândurile sale pentru viitor: „Când ziua e cu soare, când cerul e senin și când omul pare obosit de greutățile vieții sale, eu mă încumet a scrie câteva rânduri despre lupta vieții. Cu capul în palme adesea stau și mă gândesc la felul vieții omului. Într-o viață, de când merge pe picioare și până ce moare, omul trece prin multe greutăți și în multe nu este de nimeni ajutat. De ce?… Fiindcă n-are credință, nu-și dă seama de scopul vieții sale și de unde ar putea primi ajutor. Eu sunt mic încă și stau și mă gândesc ce fel de viață voi avea, prin ce greutăți voi trece, dar nimeni nu știe dorul meu. Aș vrea să mă pocăiesc, să trăiesc cu totul în credința lui Dumnezeu, să mă depărtez de lumea aceasta, să trăiesc sub zidurile unei Sfinte Mănăstiri și să trăiesc în sânul naturii, căci numai așa voi reuși în lupta vieții și în greutățile vieții voi primi ajutor. Adesea stau și mă gândesc și plâng de durere că nu-mi pot îndeplini dorința și că stau în această lume care și pe mine mă duce la pieire. Când sunt liber mă uit prin cărți cu vieți de Martiri, Sfinți și Asceți și cu lacrimi în ochi citesc cum au fost la început și cum au ajuns Asceți cu teamă de Dumnezeu și-mi pun întrebarea: Când, oare, mă voi duce, când voi căpăta ajutor și Duh Sfânt ca să mă duc la Sfânta Mănăstire, să trăiesc în credință și să trăiesc în sânul naturii?”[7].
*
Părintele Episcop Timotei Aioanei: „de la Grigore Ilisei am aflat că Nicolae Labiș, cu opt ani mai mare decât el, l-a ținut în brațe, pe când era prunc, la Taina Sfântului Botez. […] În timpul studiilor liceale de la Fălticeni, Labiș a locuit o vreme în gazdă la Preotul Leonida Gavrilescu, Slujitor la Biserica Sfântul Ilie”[8].
[1] Cf. https://basilica.ro/patriarhul-daniel-recunostinta-stare-smerenie-sanatate-sufletului/.
[2] Daniela Șontică, Binecuvântarea de a fi sora unei sfinte, în ziarul Lumina, 12 februarie 2026, cf. https://ziarullumina.ro/societate/reportaj/binecuvantarea-de-a-fi-sora-unei-sfinte-203912.html.
[3] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Πατριάρχης_Βαρθολομαίος.
[4] Cf. https://basilica.ro/mesajul-patriarhul-ecumenic-postul-mare-asceza-libertate/.
[5] † Daniel, Patriarhul României, Opera lui Constantin Brâncuși – lumină și bucurie peste timp, cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/mesaje-si-cuvantari/opera-lui-constantin-brancusi-lumina-si-bucurie-peste-timp-204096.html.
[6] Pr. Conf. Univ. Dr. Cosmin Santi, Autocefalia și sinodalitatea – principii canonice fundamentale ale organizării și conducerii Bisericii Ortodoxe, în ziarul Lumina, 18 februarie 2025, cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/autocefalia-si-sinodalitatea-principii-canonice-fundamentale-ale-organizarii-si-conducerii-bisericii-ortodoxe-195872.html.
[7] Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu, Dorul de cer și vocația desăvârșirii, în ziarul Lumina, 15 februarie 2026, cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/in-memoriam/dorul-de-cer-si-vocatia-desavarsirii-203769.html.
[8] † Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Nicolae Labiș, mai mult decât un personaj din marea carte a literaturii române, în ziarul Lumina, 14 decembrie 2025, cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/in-memoriam/nicolae-labis-mai-mult-decat-un-personaj-din-marea-carte-a-literaturii-romane-202489.html.