Preda și Sorescu

„Both Preda and Sorescu wanted to demonstrate that the virtualities/ potentialities of thinking and creation in rural people (in some of them, at least) do not deserve to be minimized at all. That there developed an entire cultural and spiritual universe that, in its depth, remains unknown to most of us. And Moromeții and La Lilieci are the spoken museums of this eminently oral wisdom”.

Am tradus un pasaj din Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș, Istoria literaturii române (vol. 12), Teologie pentru azi, București, 2026, p. 338. Carte pe care o am acum în lucru. Pentru că mi-a plăcut să subliniez această paralelă între cei doi.

„Amândoi, atât Preda, cât și Sorescu, au vrut să demonstreze că virtualitățile/ potențele gândirii și creației în oamenii de la țară (în unii dintre ei, cel puțin), nu merită deloc să fie minimalizate. Că acolo s-a dezvoltat un întreg univers cultural și spiritual care, în profunzimea lui, rămâne necunoscut celor mai mulți dintre noi. Iar Moromeții și La Lilieci sunt muzeele vorbite ale acestei înțelepciuni eminamente orale”.