Traduceri poetice (vol. 1) [1]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Traduceri poetice
(vol. 1)
*
Dāshaun Washington[1], Sentințe
Mama păstra un cufăr cu scrisori
pe care mi le-a trimis tatăl meu din închisoare.
Ea nu mi le-a dat să le văd
până nu am fost destul de mare
ca să citesc înjurături.
Fiecare scrisoare era scrisă cu majuscule,
cu cerneală albastră,
ștergând fiecare alt cuvânt.
El a semnat fiecare scrisoare:
Cu dragoste, Shy Boogie.
Acesta era numele pe care
pretindea că l-a primit din Bronx,
cunoscut pe atunci drept Boogie Down,
de unde cumpăra cocaina
pe care o vindea acasă.
Nu-mi amintesc exact câți ani
a stat tatăl meu înăuntru[2]
și nu l-am deranjat niciodată
cu astfel de întrebări. Dar
am întrebat-o odată pe mama
cât timp a stat tatăl meu în închisoare
înainte să fie eliberat condiționat.
Și cu o atitudine la care nu te așteptai,
de la cineva sătul să vorbească
despre bărbatul acela,
ea a răspuns tăios:
nu suficient de mult.
Angela Jackson[3], Epifanie
Am fost bătrână.
Am fost săracă.
Am fost vulnerabilă.
Am fost exploatată.
Am fost numită un înger.
Am studiat păianjenii.
Am zăbovit în dragoste ca o pasăre colibri
în afara unei ferestre.
M-am asemănat pe mine însămi
cu o porumbiță, cu o turturea.
Am fost înșelată.
Am fost genială.
Am fost un duh într-o sticlă.
Am fost lăsată să ies.
Am fost băgată înapoi.
Sunt în întuneric.
Cum să ies afară
cu dragostea în gura mea?
Hiva Panahi[4], Secretele zăpezii
Secretele mele sunt zăpadă
în spatele ferestrelor mari.
În momentul în care cade,
voiajul începe,
totul este mut și alb,
un voiaj pentru a înțelege strigătele,
un voiaj către Dumnezeu,
care ne-a tot abandonat.
Odată ce mi-am încălțat cizmele roșii,
am adus o lumânare la mormântul lui Dumnezeu,
la întoarcere bunica m-a sărutat pe frunte
și știam că era timpul
ca un basm roșu
să traverseze camerele întunecate.
Ca să ajungem la adevăr,
poveștile ar veni la noi acasă.
I-am văzut pe eroi dormind,
de le-aș putea da perna mea multicoloră.
Noaptea ninsorii celei grele.
Camera mea s-a umplut de fluturi și nuferi,
până dimineața am stat cu ei în grădini.
Ninge toată ziua.
Ninge toată noaptea.
A doua zi, cuvintele vrăbiilor erau zăpadă,
inimile porumbeilor au devenit zăpadă.
Nu i-am găsit să le dau de mâncare.
Copiii din cartier se luptau cu zăpada,
zăpada acoperea ușile caselor,
mâinile copiilor au înghețat și erau acoperite
de zăpadă.
Vecina spune că zăpada de la munte e caldă,
îi vindecă durerile.
Zăpada era secretul zambilei.
Oamenii au plecat pentru munte,
pentru femeile din oraș Shadas-urile au fost interzise,
le-au dat pe ele copacilor,
copacii au făcut umbră pentru Peshmerga[5].
Zăpada era o mamă,
știa despre toată lumea,
purta dureri insuportabile,
a căzut din ochii tuturor.
Peste tot era plin de zăpadă.
Cum a reușit zăpada să rămână îndrăgostită
de atât de multe cântece albe?
Ninsoarea a venit și a plecat.
Oamenii orașului trăiau în durere,
străzile nu le mai voiau pe femei,
într-o singură noapte oamenii au îmbătrânit.
Zăpada nu a fost de ajuns
ca să acopere sângele femeilor,
sângele fecioarelor.
Orașul nu știa ce să facă cu trupurile lor.
Chiar și pietrele și pământul au fost împinse să plece,
voiajul îngerilor,
voiajul zăpezii.
Poveștile bunicului meu erau zăpadă.
Ea cade neîncetat,
albă, albă,
viață în loc de genocid.
Zăpada este un suflet mare.
Zăpada este generoasă.
Totul a devenit alb.
Zăpada are o inimă moale,
acoperă orașul pătat de sânge.
[1] A se vedea: https://www.dashaunwashington.com/. Am tradus poemul de aici: https://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/poems/1749515/sentences.
[2] La închisoare.
[3] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Angela_Jackson și https://www.poetryfoundation.org/poets/angela-jackson. Am tradus poemul de aici:
https://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/poems/159799/epiphany-63fcf2425ed83.
[4] A se vedea blogul autoarei: https://hivapanahi.blogspot.com/. Am tradus poemul său de aici: https://poems.com/poem/secrets-of-the-snow/.
[5] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Peshmerga.