Traduceri poetice (vol. 1) [3]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Traduceri poetice
(vol. 1)
*
Zheng Min[1], Snopi de orez auriu
Poemul a fost tradus,
din chineză în engleză,
de Ming Di.
Orezul auriu stă în snopi în
câmpul proaspăt cosit de toamnă.
Mă gândesc la multele mame epuizate
și văd fețe frumoase și ridate,
de-a lungul drumului, la amurg.
Aceasta este ziua recoltei,
o lună plină atârnă
deasupra copacilor falnici,
iar, în amurg, munți îndepărtați
înconjurându-mi inima.
Nicio statuie nu poate fi vreodată
mai solemnă.
Ținând pe umeri o mare oboseală,
îți pleci capul gânditor
în câmpul întins al toamnei.
Tăcere. Tăcere. Istoria nu este
decât un mic pârâu
care curge sub picioarele tale.
Și tu —
tu pur și simplu stai acolo,
gândul tău devenind un gând al firii umane.
Hawre Khalid[2], Mâini
Poemul a fost tradus,
din kurdă în engleză, de
Alana Marie Levinson-LaBrosse.
Mortarul a aterizat aproape,
poate la două sute de metri distanță.
Apoi, am văzut numai fum negru
umplând cerul. Până în acel moment,
nu mai văzusem niciodată un fum atât de mare.
Ca și cum focul ar fi cuprins lumea,
ca și cum nicio mare,
nici măcar toate oceanele lumii,
n-ar fi putut stinge focul.
Aveam doar nouă ani pe atunci.
Nici măcar în zilele bombardamentelor
lui Saddam[3] nu fusesem atât de speriat.
Sincer, nu știu ce mă speria
mai mult: vocea mortarului
sau fumul negru imens.
Am apucat-o pe mama de mâini.
Am apucat-o pe mama
atât de tare de mâini, încât,
după câteva secunde,
transpirația ne-a curs printre mâini.
Ah, Doamne, poverile Tale,
cât de importante au fost
acele mâini în acel moment!
Deși viața o obosise,
chiar o epuizase pe mama.
Deși mâinile ei nu mai
erau atât de tandre,
atât de feciorelnice,
putea scrie o scrisoare de dragoste.
Deși acele mâini nu aveau
să mai țină niciodată fire de trandafiri
și nu aveau să mai salveze pisicile
pe care oamenii din cartier încercau
să le ucidă cu pietre.
Deși mâinile mamei mele
nu mai puteau ajunge la fața unui bărbat
sau la părul căzând al unui băiat cu ochi negri,
credeți-mă acest lucru:
acele mâini au fost întotdeauna
singura mea protecție
în fața fricii și a nefericirii.
Dacă nu ar fi fost mâinile mamei mele,
aș fi trăit o copilărie nesigură,
pișându-mă pe mine,
întotdeauna ca o mică plevușcă.
Nu mint! Dacă nu ar fi fost acele mâini
nu aș fi putut crește,
nu aș fi putut aduce acum, acasă,
toate aceste imagini.
Nu aș fi putut surprinde imaginile
cu copiii din Mosul, care,
la fel ca mine în copilărie,
aveau nevoie doar de o mână
pe care să o țină. De orice mână.
Știți, au fost momente,
în timp ce fotografiam războiul,
când am întins mâna
chiar unui soldat care servea Daeșul[4].
Nu știți, dar lăsați-mă să vă spun:
când moartea sau frica de moarte se apropie,
o mână devine cea mai dragă prietenă a ta,
pentru că aceasta îți risipește frica.
Nu contează a cui mână sau unde.
Jur pe mormântul bunicii mele,
dacă există o mână pe care să o țin,
nu mă voi teme niciodată de nimic,
nici măcar de acei urși
care pot devora un om în câteva minute.
Pe măsură ce creșteam,
vedeam mâini de tot felul.
Mâini hoațe. Mâini care țineau
în ele furtuni de gloanțe pentru copii,
pentru femei. Mâini care frângeau
gâtul unei găini.
Mâini care au jucat un rol important
în uciderea unei adolescente,
mâini care au scuzat crima
prin scrisorile pe care i le-a scris.
Unele la gâturile soțiilor lor,
aproape sufocându-le pentru trădările lor.
Au fost mâini care au avut rolul lor
în războiul civil,
care au ucis jurnaliști,
care au reținut salariile de la peșmerga[5].
Mâini care au protestat
și altele care au tăiat curentul electric
în locuințe. Mâini care au purtat
un război mondial,
dar și mâini care îi ajută
pe nevăzători să traverseze strada.
Unele au răsturnat dictatori.
Am cunoscut mâini care au scris
o lume de poezii pentru femei.
Să nu ne îndepărtăm prea mult
de mâinile lui Sherko Bekas[6],
care au împiedicat
sute de femei să fie ucise!
Și de ce să nu vorbim
despre mâinile lui Beethoven[7],
care ne-au introdus
în lumea sunetului însuși?
Nu vă gândiți mai puțin,
dragi cititori,
la mâinile prostituatelor!
Nu știți câți bărbați singuri
au susținut, prin singurătatea lor,
ca să treacă pe lângă sinucidere.
Există mâini îndepărtate în Vietnam,
care surprind imagini,
care mă fac pe mine,
în Kurdistan,
să mă gândesc,
precum fotograful Don McCullin[8].
Există mâini în întinderile arabe,
precum ale lui Adonis[9],
care scriu,
iar eu folosesc scrisul lor
pentru scrisori de dragoste.
Vă spun: mâinile contează!
Ia-mă pe mine!
Căci inima mea este veșnic frântă,
dar pot ține mâna unei fete,
așa că nu-mi pasă.
De când există mâinile,
tu ai avut nădejde.
De când ele există,
a existat un salvator.
De când ele există,
au existat ajutor și iubire.
Dar ce pot să spun eu?!
În timp ce scriu această scrisoare,
mâinile și-au pierdut înțelesul lor.
O ciumă din noi vrea
să ne privim de sus mâinile noastre.
O ciumă atât de geloasă, atât de aculturală,
încât vrea să ne spună că mâinile noastre
sunt cel mai mare dușman al nostru.
Vrea să ne omoare mâinile.
Ciuma nu mai are nevoie
de niciun deget care să ajungă
la buzele îndrăgostiților noștri.
Să pieptene părul cuiva.
Să mângâie capetele copiilor săraci
și fără adăpost.
Vine în numele loialității
și ne spune: Dacă uitați de mâinile voastre,
atunci veți trăi cât vreți,
veți fi sănătoși cât vreți!
Vine să ne spună:
Nu vă lăsați păcăliți,
crezând că mâinile voastre
vă pot salva
capul de mâncărime!
Nu vă lăsați păcăliți,
dacă mâna voastră
vă spune că poate uda
plantele de apartament!
Nu vă lăsați păcăliți să luați
mâna fiicei voastre mici
și să o duceți în parc la plimbare!
Mâna aceea vă va ucide.
Mâna este ciuma,
mâna este cea care
m-a adus pe mine aici.
[1] Poemul e tradus de aici:
https://worldliteraturetoday.org/2021/autumn/golden-rice-sheaves-zheng-min. Unde există date despre autoare și despre traducătoarea din limba chineză.
[2] Am tradus poemul de aici:
https://worldliteraturetoday.org/2020/summer/hands-hawre-khalid. Tot aici găsim date despre autor și traducătoarea din limba kurdă.
[3] A se vedea:
https://en.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein.
[4] Se referă la Statul Islamic:
https://en.wikipedia.org/wiki/Islamic_State.
[5] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Peshmerga.
[6] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Sherko_Bekas.
[7] Idem:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ludwig_van_Beethoven.
[8] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Don_McCullin.
[9] Probabil se referă la Poetul Ali Ahmad Said Esber, care a scris sub pseudonimul Adonis:
https://www.poetryfoundation.org/poets/adonis.