Traduceri poetice (vol. 1) [5]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Traduceri poetice
(vol. 1)
*
Mohamed Metwalli[1], Un poem cu dedicație
tradus, din arabă în engleză,
de Gretchen McCullough și
Mohamed Metwalli
Pentru un om obișnuit,
căruia nu-i păsa deloc de dezastrele
care se abat asupra lui,
pentru acea fericire modestă,
pe care acest om o găsește într-un bar,
pe timp de iarnă, fără luptă,
pentru o sticlă de bere scutită de taxe,
pentru o femeie care nu intenționează
să mă părăsească
în următoarele cinci minute,
pentru o glumă suficient de tare
cât să ne ridice hainele prăfuite
în interiorul unei taverne,
pentru interiorul unei taverne,
pentru un vis, fără vinovăție,
ca și cum ar fi fost un vameș,
pentru un poem strălucitor,
asemenea suprafeței unui lac,
ce nu va fi zgâriată de o pietricică
aruncată de un copil jucăuș,
pentru un moment de tăcere
și un schimb de priviri,
pentru un suflet fragil ca sticla,
crăpându-se în această tăcere
din cauza unei priviri pline de reproș,
pentru o relație anterioară
care nu provoacă
o durere de cap actuală,
pentru o vânătaie în coaste,
pe care am adăpostit-o
ca și cum ar fi fost un embrion mort,
pentru viața mea trecută,
care, probabil,
acum nu ar face rău nimănui,
pentru o femeie care m-a scos din depresie
fără să ceară nimic în schimb,
pentru o linie de tren veche
pe care toată lumea a uitat-o intenționat,
pentru un scaun de lemn,
care a căzut în capul unui om obișnuit
– care îmi vorbea acum cinci minute –
și l-a ucis,
pentru cântăreți de operă
cu funduri grase și orizonturi înguste,
pentru feministe care mă vor învinovăți
că nu menționez o femeie
ca element activ în poem,
pentru o foaie albă și un creion
și libertatea unui copil de a povesti scena,
pentru un vis al unui pescar obișnuit,
sub un cer senin, într-un lac a cărui suprafață
nu va fi niciodată zgâriată de o pietricică,
pentru orașele de coastă, care au uitat
puii de rechin, caracatițele și poeții pescari,
pentru pisicile de pe stânci,
coșurile de paie găurite și
fortărețele istorice care se unesc
cu algele marine,
pentru un pescar care s-a eliberat
de ideea de a avea o iubită
și, prin urmare, a devenit obișnuit,
făcând acum posibil ca un scaun
din tavernă să-i spargă capul,
pentru un bucătar de coastă,
care a găsit o scrisoare de dragoste,
pe o hârtie galbenă care se dezintegra,
datată 1912,
și care și-a gătit ingredientele în supă de stridii
și le-a dat clienților săi,
care veneau din orașe îndepărtate,
pentru mirodeniile sale
care au schimbat gânduri și credințe,
pentru nisipul și celelalte litere îngropate ale sale,
pentru că m-am sprijinit de brațul ei,
când aveam o coastă învinețită,
refuzând să-mi recunosc slăbiciunea,
pentru noblețea ei,
nearătându-și puterea,
într-o dimineață însorită,
în drum spre mare,
pentru cei care au murit
într-o altă mare întunecată,
înainte de a-și rosti ultimele cuvinte,
pentru visele lor, care s-au înecat
la începutul secolului trecut
– de a nu rata niciun moment
de plăcere în viață,
pentru sufletele lor,
care îi vor bântui încontinuu
pe strangulatorii lor,
pentru Titanic, când el se despică,
pentru oricui îi place acest poem!
Fatemeh Shams[2], Traducere
tradus, din persană
în arabă, de Armen Davoudian[3]
Unde nu există „noi”, suntem
uneori buză lângă buză,
uneori depărtați,
uneori ochi lângă ochi,
uneori cu limba legată,
pierduți în geografia vagă a cuvintelor,
unde ne regăsim pe noi înșine din nou,
tu, vocea mea,
eu, bătăile inimii tale,
noi, nomazi ai limbii noastre materne
într-o altă limbă.
Belle Ling[4], Contemplând codul
Îmi amintesc de acea scurtă înserare:
un cod a ocolit șanțul
— era, cu siguranță, o speranță alunecoasă
spre stâncă — îl văzusem dansând.
Dar nu i-am putut zări șira spinării
când soarele se învârtea.
Și acum, în congelator,
e o fantomă rece care nu se micșorează.
Nu are nicio idee
de ce formează brumă.
— Peștii exprimă frica
într-o febră emoțională;
s-ar muta în ape mai calde
pentru a-și crește temperatura,
deoarece ard de stres.
Ca și mine, ei pot suferi. —
Înainte să pun mâinile
să clătesc codul și
să-i înfig frigăruia în branhii,
vreau să simt, din nou, cu degetele goale
— înstrăinătoarea, subțirea,
îndelunga oftare a picăturii de umezeală —
căci tu ai călătorit un drum lung.
Îmi pare rău.
Omar Sakr[5], Algo în genocid
Ok, nu voi folosi cuvântul evreu
și nu voi folosi cuvântul sionist
și nu voi folosi cuvântul genocid
și nu voi folosi cuvântul apartheid
și nu voi folosi cuvântul colonist
și nu voi folosi cuvântul colonie
și nu voi folosi cuvântul ucis
și nu voi folosi cuvântul pepene verde
și nu voi folosi cuvântul Palestina
și nu voi folosi cuvântul rezistență
și nu voi folosi cuvântul lege
și nu voi folosi cuvântul morală
și nu voi folosi cuvântul bărbați
și nu voi folosi cuvântul Dumnezeu
și nu voi folosi cuvântul râu
și nu voi folosi cuvântul mare
și nu voi folosi cuvântul liber
și nu voi folosi cuvântul copii,
căci tinerii din _____ sunt întotdeauna _____
Cu ce rămânem la sfârșit?
Un dicționar ucis și un câmp,
după câmpul tăcut de morminte nemarcate.
[1] Am tradus poemul de aici, unde avem date despre autor și despre traducătoarea din limba arabă: https://worldliteraturetoday.org/2018/may/dedication-poem-mohamed-metwalli.
[2] Despre autoare: https://www.poetryfoundation.org/poets/fatemeh-shams. Am tradus poemul de aici: https://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/poems/1764404/translation.
[3] A se vedea despre traducător: https://www.poetryfoundation.org/poets/armen-davoudian.
[4] Am tradus poemul de aici: https://poems.com/poem/contemplating-the-cod/. În partea de jos a paginii sunt datele despre autoare.
[5] Am tradus poemul de aici, unde găsim și date despre autor: https://poems.com/poem/algo-in-the-genocide/.