Traduceri poetice (vol. 1) [10]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Traduceri poetice
(vol. 1)
*
Cindy Jiménez-Vera[1], Carte arzând
În loc de un rug,
acum ei dictează cine să nu fie citit.
Alții îl văd pe Mjölnir[2]
și trec prin judecată bună
pământul și fulgerul său.
Undeva, într-un loc rural,
ficatul lui Prometeu primește
mușcăturile vulturilor în fiecare zi
pentru prima dată.
Eïrïc R. Durändal-Stormcrow[3], Nu te sinucide!
Toate drumurile duc la tine,
dar atenție la toate denivelările
de pe șosea, ele se înmulțesc
cu fiecare nouă lună
a acestei administrații municipale,
statale și federale!
Așadar, fii atent la mașina noastră,
pentru că repararea ei a costat 600 de dolari,
iar primăriței Carmen Yulín nu-i pasă deloc,
și s-ar putea să trebuiască
să supraviețuim încă două
sau trei luni de la această plagă.
Ești curajos și mai ai multe de văzut,
chiar dacă nimeni nu înțelege cu adevărat
când spui că nu te simți bine,
chiar dacă nimeni nu înțelege cu adevărat
când spui că nu poți continua așa,
aceasta nu era lumea
în care voiai să te naști,
aceasta nu era mama rotundă
și muribundă de care aveai nevoie
ca să fii fericit.
Speranța este munca
pe care trebuie să o facem,
atât de multă muncă
pentru a rezolva asta.
Și trebuie să o reparăm,
altfel mă veți pierde.
Așadar, trebuie să supraviețuim
dușmanului nevăzut din aer,
virusului cu coroană,
adus de cei care ne-au adus moartea:
un turist italian și un medic panamez.
Trebuie să supraviețuim,
pentru că dacă fericirea
e o armă caldă,
atunci speranța e glonțul rezultat
în creierul meu.
Nu e țara florilor de cireș,
nu sunt sicomori pe Calle Estrella,
dar am naturalizat merele și piersicile voastre,
iar oamenii noștri au supraviețuit
la tot ce ne-a aruncat Gringo Man.
Ești curajos și încă mai ai multe de văzut,
încă trebuie să cumperi cabana aia de pe fiord,
nu ai fost în Bali,
nu ai făcut încă tarta aia cu piersici
pe care voiai să o numești
„punere sub acuzare”,
încă ai atât de multe de pictat
și atât de multe de scris
și atât de multe de plâns pentru lume,
și atâtea lacrimi ale poporului nostru de consemnat
și atâtea pisici și căței de salvat,
încă ai atât de multe de oferit,
încă ai atât de multe de oferit,
așa că,
te rog,
nu renunța,
chiar dacă viața însăși
încearcă să-ți forțeze cuțitul
care este deja în mâna ta!
Spune asta, iar și iar,
în fața oglinzii,
dacă este necesar,
chiar dacă nu mai poți vedea
sau respira cum trebuie: Nu-ți face griji!
Nu ai covid! E doar unul
dintr-un șir lung de
atacuri de panică.
Nu poți muri aici, cabrón[4]!
Așa că strânge-mă strâns,
mai ales în acele nopți în care vara
ne chinuie pielea chiar și în adăposturi
și sub aerul condiționat!
Strânge-mă, te rog,
și nu mă lăsa să mor
de propria mea mână!
Ține-mă în brațe
și spală aceste gânduri ucigașe
și lasă-le să zboare
ca niște cucubani[5] dintr-un borcan!
[1] Am tradus poemul de aici: https://worldliteraturetoday.org/2020/autumn/two-poems-cindy-jimenez-vera. Unde găsim date despre autoare.
[2] Ciocanul lui Thor, cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ciocanul_lui_Thor_(mitologie).
[3] Am tradus poemul de aici, unde găsim și date despre autor: https://worldliteraturetoday.org/2020/autumn/two-poems-eiric-r-durandal-stormcrow.
[4] Șmechere.
[5] Se referă la gândacii luminoși din Puerto Rico: https://www.inaturalist.org/taxa/489714-Ignelater-luminosus.