Lunea și Marțea Mare (2026)
Și ieri, cât și azi, am spovedit și împărtășit pe soare, fiind frumos afară. Nea Ionel era vesel în ciuda handicapului său. Așa e mereu: pozitiv, deși nu poate vorbi. Dar îți vorbește cu ochii, cu trupul, cu toată bucuria lui. L-am împărtășit după ce am spovedit-o și împărtășit-o pe Tușa Elena. Care nu mai poate să se deplaseze. Apoi pe Tudor al Florinei, care a scăpat în mod minunat cu viață, după ce i se greșise medicamentația. Pe Tanti Maria, care are copii, dar se chivernisește singură. Florea și Stela, apoi, la un loc, Ilie, Marin, Maria, Victoria, Eugenia, Joica. Dacă Tanti Eugenia e străbunică, Doamna Marinela Ciuciumiș e pentru a treia oară bunică. Am mers ca să o felicit, am băut două pahare de vin în cinstea ei, dar și a faptului că Nea Lucică a devenit pensionar, apoi am îngropat-o pe Tușa Maria Bodârcă.
Domnul Costel Constantin nu era acasă, dar Doamna Marcela mi-a garantat că mi-a cumpărat porcul pentru la iarnă și că e totul bine. Astăzi am început cu Tușa Maria, care mă aștepta, Tușa Oprița nu știa că vin, dar mă aștepta și ea, le-am spovedit și împărtășit în pace. Am trecut pe la Tușa Paulina și am mângâiat-o și pe ea, spovedind-o și împărtășind-o. După care am ajuns la Tușa Florica Gherasim, capra de doi ani era în curte, după care la Tușa Sofia, primind de la fiica ei 10 ouă și bucurându-mă că nepotul, pentru care ne-am rugat îndelung, a trecut cu bine operația la cap, iar acum e bine și merge la Biserică și ajută în Altar.
Am spovedit-o și împărtășit-o pe Tușa Ecaterina Catana, de la care am primit două kilograme de brânză, dar, când să plec mai departe, Doamna Violeta și Domnul Vasile Cărbunaru m-au oprit și m-au invitat să intru la ei, dându-mi câteva zeci de ouă, pe care le-am adus cu bine, băgându-le într-un vas cu uruială. Uruială pe care o voi da la păsările cerului.
Fiecare în parte are povestea lui de viață și legându-mă de ei multă rugăciune și prietenie. Pentru că Preotul e prezent întotdeauna în comunitate prin rugăciunea și prin grija și prin slujirea lui față de oameni. Căci oriunde mă duc, eu sunt în rugăciune pentru toți și avându-i în iubirea mea pe toți.
De aceea, în fiecare Parohie și Mănăstire, Săptămâna Mare e o perioadă a pregătirii interioare, una plină de rugăciune și de milostenie și de bucurie sfântă. Pentru că fiecare dintre noi ne simțim atrași de Dumnezeu, călăuziți de El spre marele praznic al Învierii Domnului.