Traduceri poetice (vol. 1) [12]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Traduceri poetice
(vol. 1)
*
Jaroslav Seifert[1], Autobiografie
tradus, din cehă în engleză, de
Ewald Osers și editat de George Gibian
Uneori, când vorbea despre ea însăși,
mama spunea:
„Viața mea a fost tristă și liniștită,
am mers mereu pe vârfuri.
Dar dacă mă enervam puțin
și băteam din picior,
ceștile, care fuseseră ale mamei mele,
clincheteau pe comodă
și mă făceau să râd”.
În momentul nașterii mele,
mi s-a spus,
un fluture a zburat pe fereastră
și s-a așezat pe patul mamei mele,
dar în același moment
un câine a urlat în curte.
Mama a considerat că este
un semn rău.
Viața mea, desigur,
nu a fost la fel de liniștită ca a ei.
Dar chiar și atunci
când privesc zilele noastre de azi
cu nostalgie,
ca și cum aș privi niște rame goale,
și tot ce văd este un perete prăfuit,
totuși a fost atât de frumoasă.
Sunt multe momente
pe care nu le pot uita,
momente ca niște flori strălucitoare
în toate culorile și nuanțele posibile,
seri pline de parfumuri ca niște struguri violeți
ascunși în frunzele întunericului.
Cu pasiune am citit poezie
și am iubit muzica
și am mers cu greu,
mereu surprins,
din frumusețe în frumusețe.
Dar când am văzut pentru prima
dată imaginea unei femei goale,
am început să cred în miracole.
Viața mea s-a desfășurat rapid.
A fost prea scurtă pentru dorințele
mele vaste,
care nu aveau limite.
Înainte să-mi dau seama,
sfârșitul vieții mele se apropia.
Moartea îmi va deschide
în curând ușa și va intra.
Cu o groază surprinsă
îmi voi trage respirația
și voi uita din nou să respir.
Fie ca să nu mi se refuze
încă o dată timpul să sărut mâinile
celei care, cu răbdare și în pas cu mine,
a mers mereu și mereu,
și care a iubit cel mai mult.
Seamus Heaney[2],
Elegie pentru un copil născut mort
I
Mama ta merge ușoară ca
un coș gol al pescarului,
dezvățându-se de înghiontirea
și de smucirea ta intimă,
de greutatea ta strânsă
de carne de sămânță
și de cheag de oase
pe care a insistat.
Acea lume evacuată se contractă
în jurul istoriei sale,
în jurul cicatricii sale.
Evenimentul catastrofic a lovit-o,
când sfera ta prăbușită
s-a stins ea însăși în atmosfera noastră,
mama ta fiind grea cu ușurarea din ea.
II
Timp de șase luni ai rămas cartograf,
îndrumându-l pe prietenul meu
de la soț la tată.
A ghicit un glob în spatele movilei
tale stabile[3]. Apoi stâlpul a căzut,
ca o stea căzătoare, în pământ.
III
În călătorii singuratice mă gândesc la toate,
la nașterea morții,
la exhumarea pentru înmormântare,
la o coroană din haine mici,
la un cărucior memorial,
la părinții care bâjbâie
după un membru fantomă.
Conduc prin telecomandă
pe acest drum gol,
sub un cer cu burniță,
ca o cioară care se învârte în cerc,
pe lângă câmpuri muntoase,
pline până la refuz de nori,
iar valuri albe se întorc acasă
pe un lac hibernal.
[1] Am tradus poemul de aici: https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1984/seifert/poetry/. Despre autor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jaroslav_Seifert.
[2] Am tradus poemul de aici: https://www.babelmatrix.org/works/en/Heaney,_Seamus-1939/Elegy_for_a_Still-born_Child. Despre autor: https://en.wikipedia.org/wiki/Seamus_Heaney.
[3] Se referă la mormântul copilului.