Hristos is risen!
My beloveds[1],
Hristos, the One crucified for us, rose again on the third day according to the Scriptures, that He might be with us always. And He is always with us in His Church, because He gives Himself to us as Food unto eternal life. And we, without Him in us, have no personal certainty of Him. But the Lord being in us and with us always, together with the Father and the Holy Ghost, is the certainty of certainties, is the proof of proofs for us, for we testify of our inner relationship with the Father, with the Son and with the Holy Ghost, with our triune God, as the eternal foundation of our life. For, without God in us, without God in us through His glory, we cannot prove that we have a purpose in life. But His presence in us is the purpose of our life, because He desires us for an eternal relationship with Him[2].
Faith in God is His touch on us through His glory. It is His delicate entry into our life, which calls us to His continuous knowledge. But to know God means to experience intimacy with Him. At every Divine Liturgy we serve the Lord, we glorify Him, we learn about Him and His will with us, but in order to share with Him. Knowing Him is not a keeping at a distance from Him, but a coming towards Him, in order to receive Him within us. Because the Lord comes and unites Himself in an ineffable way with us, purifying, enlightening and sanctifying us, the unworthy, in order to make us His own. For, ultimately, knowing and uniting with Him means our deification, our filling with His eternal glory, because to be with Him means to remain with Him for eternity[3].
The sinful man smells you after the Liturgy and finds that you have drunk. But you did not drink, but you shared with the Lord of glory! And the sharing with Him meant filling you with His glory, with purity and holiness. Because the purpose of liturgical life is continuous sharing with the Lord and our filling with the glory of our triune God. The churchly life, ultimately, is a living, real, deifying experience. You do not come primarily to read, to sing, to worship, but you come to Church to be filled with the glory of God. And if the purpose is our filling with His glory, any coming to Church is eschatological. Because we experience here the continuous coming of God in us, of the One who will be in us, for eternity, through His glory[4].
The crucified and risen Hristos has His humanity transfigured and full of divine light. In Him you must believe, you must love Him, you must seek Him and truly desire Him, so that He may show Himself to you in His glory. And when He appeared to Saint Pavlos, His overwhelming presence filled him with faith. Because the faith means the touch of His glory to us. Because only into His light do we see His eternal light. And in Him we are filled with His eternal life, with His light, because He dwells in us through His glory. And our true home is co-dwelling with God. Because Hristos, crucified on Golgotha and Who has risen above all knowledge, descends into us from Pentecost, together with the Father and the Holy Ghost, through Their glory, in order to dwell with us forever. And our home is God, because we live with Him into His glory[5].
The 3 Apostles saw Him in His glory on Tabor, but they saw Him in His glory on the day of His Resurrection. The eyes of the two were opened and they recognized Him, the risen One, when they shared with Him [Lucas 24, 31, BYZ]. Because they saw Him in themselves, as the others saw Him, because He filled them with His glory. And His glory is our eternal light, through which we see and feel Him, the One who is our Life, because His glory is His eternal brightness. And when you want proofs of His power, you want, actually, to feel His glory in you, because it is His eternal life. The life that raises us from the dead, so that we may always be with the God of glory[6].
But there are more resurrections from the dead! Whenever we are resurrected from our sins, we are resurrected from the dead. And we rise through His eternal glory! But because our resurrection now is mysterious, it is deep within us, not many intuit it, not many know it. But His same glory will raise all the dead at His second coming into glory! Yes, His same glory will raise us all, the one that now raises us mysteriously! And the resurrection then will be a transfiguration of our body, although, within ourselves, we will have our soul with all its memory and interior acquisitions. We will be ghostual beings, but each one will have his treasure within himself. The treasure of glory in himself. But if you do not have His treasure within you, if you do not have His eternal glory within you, you are a living darkness. You are a darkness of Hell[7].
„Now all was filled with light [Νῦν πάντα πεπλήρωται φωτός], heaven and earth and those beneath”[8]. Now, at His Resurrection! Because His light shone also from His transfigured humanity. For He, the eternal, was full of light, but now also His humanity, inseparably united with His divinity, became full of eternal light. Just as we, at the general resurrection, will be full of light, because He is our Light. But He enlightens all, because He made His garments red [Isaias 63, 2, LXX]. He enlightens us, because He endured everything for our salvation. And His Cross is full of His Resurrection, because the crucified One rose from the dead on the third day, as He said[9].
People believed Him dead, but He had announced His Resurrection centuries before. No one witnessed His Resurrection, but He appeared to His Holy Apostles and the Holy Myrrh-bearing Women and to many others, to assure them that He is alive. And He assures us also, now and forever, that He is alive, because He gives Himself to us as eternal Food and Drink. So that we may live forever, because He, our God, is alive. Therefore, He is the God of the living, because all are alive before Him. And He is the God of life, because He will raise us all from the dead[10].
But why doesn’t God perform overwhelming miracles in everyone’s life, so that we all believe in Him? Because He doesn’t want us to love Him by force! His unspeakable miracles are at every step in our life, but we don’t want to believe in Him, not because we don’t feel Him, but because we don’t want to love Him. Everywhere, as men, we see women, but we only love one, the one our heart chooses to love. In the same way, there are many faiths and gods, but we don’t want the true God, because we don’t love Him. If we loved Him, we would obey His commandments completely. Because His will is our salvation[11].
Enjoy the feast of the Lord with peace, the feast of our salvation! Because He died and rose again for our salvation. To fill us with all His peace and joy. Amin[12]!
[1] Started at 9.54, in day of thursday, on 2 april 2026. Cloudy sky, 9 degrees, wind of 21 km/h.
[2] Hristos a înviat! Iubiții mei, Hristos, Cel răstignit pentru noi, a înviat a treia zi după Scripturi, pentru ca să fie mereu cu noi. Și El e mereu cu noi în Biserica Sa, pentru că ni Se dă nouă pe Sine ca Mâncare spre viața veșnică. Iar noi, fără El în noi, nu avem nicio certitudine personală a Lui. Dar Domnul fiind în noi și cu noi pururea, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, este certitudinea certitudinilor, e dovada dovezilor pentru noi, căci noi mărturisim despre relația noastră interioară cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeul nostru treimic, ca despre fundamentul veșnic al vieții noastre. Căci, fără Dumnezeu în noi, fără Dumnezeu în noi prin slava Lui, noi nu putem dovedi că avem un scop în viață. Dar prezența Lui în noi e scopul vieții noastre, pentru că El ne dorește pentru o relație veșnică cu El.
[3] Credința în Dumnezeu este o atingere a Lui de noi prin slava Lui. E o intrare a Lui delicată în viața noastră, care ne cheamă la cunoașterea Lui continuă. Dar a-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a trăi intimitatea cu El. La fiecare Dumnezeiască Liturghie noi Îi slujim Domnului, Îl slăvim pe El, aflăm despre El și voia Lui cu noi, dar pentru a ne împărtăși cu El. Cunoașterea Lui nu e o ținere la distanță de El, ci o venire spre El, pentru a-L primi pe El în noi. Pentru că Domnul vine și Se unește pe Sine în mod de negrăit cu noi, curățindu-ne, luminându-ne și sfințindu-ne pe noi, nevrednicii, pentru ca să ne facă pe noi ai Lui. Căci, în definitiv, cunoașterea și unirea cu El înseamnă îndumnezeirea noastră, umplerea noastră de slava Lui cea veșnică, pentru că a fi cu El înseamnă a rămâne cu El pentru veșnicie.
[4] Omul păcătos te miroase după Liturghie și constată că tu ai băut. Dar tu nu ai băut, ci te-ai împărtășit cu Domnul slavei! Și împărtășirea cu El a însemnat umplerea ta de slava Lui, de curăție și de sfințenie. Pentru că scopul vieții liturgice este împărtășirea continuă cu Domnul și umplerea noastră de slava Dumnezeului nostru treimic. Viața bisericească, în ultimă instanță, este experiență vie, reală, îndumnezeitoare. Nu vii în primul rând pentru ca să citești, pentru ca să cânți, pentru ca să te închini, ci la Biserică vii pentru ca să te umpli de slava lui Dumnezeu. Și dacă scopul este umplerea noastră de slava Lui, orice venire la Biserică este eshatologică. Pentru că noi trăim aici venirea continuă a lui Dumnezeu în noi, a Celui care va fi în noi, pentru veșnicie, prin slava Lui.
[5] Hristos Cel răstignit și înviat are umanitatea Sa transfigurată și plină de lumină dumnezeiască. În El trebuie să crezi, pe El trebuie să Îl iubești, pe El trebuie să Îl cauți și să Îl dorești cu adevărat, pentru ca El să ți Se arate ție în slava Lui. Și când i S-a arătat Sfântului Pavlos, prezența Lui copleșitoare l-a umplut de credință. Pentru că credința înseamnă atingerea slavei Lui de noi. Pentru că numai întru lumina Lui, noi vedem lumina Sa cea veșnică. Și întru El ne umplem de viața Lui cea veșnică, de lumina Sa, pentru că El locuiește în noi prin slava Lui. Și adevărata noastră casă este împreuna locuire cu Dumnezeu. Pentru că Hristos Cel răstignit pe Golgota și Care a înviat mai presus de cunoașterea tuturor, coboară în noi de la Cincizecime, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, prin slava Lor, pentru ca să locuiască cu noi pururea. Și acasa noastră este Dumnezeu, pentru că noi locuim cu El întru slava Lui.
[6] Cei 3 Apostoli L-au văzut în slava Lui pe Tabor, dar L-au văzut în slava Lui și în ziua Învierii Sale. Celor doi li s-au deschis ochii și L-au cunoscut pe El, Cel înviat, când s-au împărtășit cu El [Lucas 24, 31, BYZ]. Pentru că L-au văzut în ei înșiși, după cum L-au văzut și ceilalți, pentru că i-a umplut de slava Lui. Și slava Lui e lumina noastră cea veșnică, prin care noi Îl vedem și Îl simțim pe El, pe Cel care este Viața noastră, pentru că slava Lui este strălucirea Lui cea veșnică. Și când vrei dovezi ale puterii Sale, tu vrei, de fapt, să simți slava Lui în tine, pentru că ea este viața Lui cea veșnică. Viața care ne învie pe noi din morți, pentru ca să fim mereu cu Dumnezeul slavei.
[7] Dar există mai multe învieri din morți! Oricând înviem din păcatele noastre, noi înviem din morți. Și înviem prin slava Lui cea veșnică! Dar pentru că învierea noastră de acum e tainică, e în adâncul nostru, nu mulți o intuiesc, nu mulți o știu. Însă aceeași slavă a Lui va învia toți morții la a doua Sa venire întru slavă! Da, aceeași slavă a Lui ne va învia pe toți, cea care acum ne învie tainic! Și învierea de atunci va fi o transfigurare a trupului nostru, deși, în noi înșine, vom avea sufletul nostru cu toată memoria și achizițiile sale interioare. Vom fi făpturi duhovnicești, dar fiecare va avea comoara lui în el însuși. Comoara de slavă în el însuși. Dar dacă n-ai comoara Lui în tine, dacă n-ai slava Lui veșnică în tine, tu ești un întuneric viu. Ești un întuneric al Iadului.
[8] Cf. https://glt.goarch.org/texts/Pen/Pascha.html.
[9] „Acum toate a[u] fost umplut[e] de lumină [Νῦν πάντα πεπλήρωται φωτός], cerul și pământul și cele de dedesubt”. Acum, la Învierea Lui! Pentru că a strălucit lumina Lui și din umanitatea Sa transfigurată. Căci El, Cel veșnic, era plin de lumină, dar acum și umanitatea Lui, unită nedespărțit cu dumnezeirea Lui, a devenit plină de lumină veșnică. Așa cum și noi, la învierea de obște, vom fi plini de lumină, pentru că El este Lumina noastră. Dar El luminează toate, pentru că Și-a făcut veșmintele Sale roșii [Isaias 63, 2, LXX]. El ne luminează, pentru că a suportat toate pentru mântuirea noastră. Și Crucea Lui e plină de Învierea Sa, pentru că Cel răstignit a înviat a treia zi din morți, după cum a zis.
[10] Oamenii Îl credeau mort, dar El vestise cu secole înainte Învierea Lui. Nimeni nu a fost martorul Învierii Sale, dar El S-a arătat Sfinților Lui Apostoli și Sfintelor Femei Mironosițe și multora, pentru ca să îi încredințeze că El e viu. Și El ne încredințează și pe noi, acum și în veci, că El e viu, pentru că ni Se dă nouă ca Mâncare și Băutură veșnice. Pentru ca noi să fim vii pentru totdeauna, pentru că El, Dumnezeul nostru, e viu. De aceea, El e Dumnezeul celor vii, pentru că toți sunt vii înaintea Lui. Și El e Dumnezeul vieții, pentru că ne va învia pe toți din morți.
[11] Însă de ce Dumnezeu nu face minuni copleșitoare în viața fiecăruia, pentru ca toți să credem în El? Pentru că El nu dorește să Îl iubim cu forța! Minunile Sale cele negrăite sunt la tot pasul în viața noastră, dar noi nu vrem să credem în El nu pentru că nu-L simțim pe El, ci pentru că nu vrem să Îl iubim pe El. Peste tot, ca bărbați, vedem femei, dar nu iubim decât una, pe care inima noastră alege să o iubească. Tot la fel, credințe și dumnezei sunt mulți, dar noi nu Îl vrem pe adevăratul Dumnezeu, pentru că nu Îl iubim. Dacă L-am iubi, am asculta poruncile Lui întru totul. Pentru că voia Lui e mântuirea noastră.
[12] Bucurați-vă cu pace de praznicul Domnului, de praznicul mântuirii noastre! Pentru că El a murit și a înviat pentru mântuirea noastră. Ca să ne umple pe noi de toată pacea și bucuria Sa. Amin!
