Sermon at the Life-bearing Spring [2026]
Hristos is risen[1]!
My beloveds[2],
we saw the Birthgiver of God near the Cross of the Lord, how the sword of pain passed through her heart [Lucas 2, 35], but I also saw her then on the day of the Lord’s Resurrection, as the first to whom the Lord appeared as risen from the dead and made her rejoice perfectly[3]. So that today, on the Enlightened Friday, the Mother of God may be a source of salvation for us, for rivers of healing[4] flow from her wonderful spring. And for this reason, we also sanctified the water, we performed the Aghiasma on this day, in order to universalize her spring from Constantinople[5]. Because there and here and throughout the world, the Mother of God comforts us and strengthens us and helps us and cleanses us from all illness and heals us from all weakness, if we are full of prayer to her, to the Mistress of the world. For through purity and holiness it is above all creation, as the one who has become the living and rational dwelling place of God.
And in order to be the living dwelling place of God, you must endure everything for Him and let yourself be delighted by Him with His miracles, because you serve Him. For you cannot endure the sword that passes through your heart, the sword of pain, if you do not love God. The sword pierces you precisely because you are full of love for Him. And the Lord shows Himself to those who are His, to those who are full of love for Him, because He knows His own, the humble and loving, those full of holiness and divine peace. For those who only want to have the image of faithful people show you photos of themselves from the Church and from their pilgrimages, but they do not show you their hearts. If the sword has passed through their heart for the Lord and if the Lord Himself dwells in their hearts. But those who live with God always make you happy, give you rest, and guide you on the path of God, because they do His will unceasingly[6].
Where there are only words, there is no source of life, of grace. But the Mother of God is full of divine light and therefore she constantly springs up miracles in our lives. And she pours out in gift healings to the faithful[7], because she is the Mother of the faithful, of those who believe in our triune God, in the God of our salvation. And her water, which we drink today, is full of her prayers, of her love for us, of her grace, because we receive God’s grace in a personalized way, to the extent that it passes through her and descends into us as her love for us. For God’s grace descends in a personalized way to us and from the Saints and Angels of God, when they embrace us with their love and prayer. Because God floods all His Saints and Angels and all creation with His glory, because His glory is the life of all existence[8].
Those outside the Church, who make the Divine Scripture their only boast, believe that the words of God can save people without His life, without His glory received through the entire ministry of the Church. But His words, without His glory, are words that do not bear life, because they are words that are understood outside the ocean of God’s life, which He pours into His Church. And when the paschal hymn tells us that all things have been filled with light, with His light, we experience that light in our entire being and feel it in the entire creation of God. Because we are filled with His glory in the Church, through the Holy Mysteries and Services of the Church, through the entire christian life of the Church and not just by reading Scripture. Because you must receive the glory of God in the Church, so that it may burn like a fire within you [Lucas 24, 32, BYZ], so that you may understand His words, like the Holy Apostles who were walking to Emmaus [Ἐμμαούς][Lucas 24, 13, BYZ][9].
„Did not our hearts burn [καιομένη] within us, while He spoke to us on the way and opened [διήνοιγεν] the Scriptures to us?” [Lucas 24, 32, BYZ], asked the Saints of God, who were filled with His glory and rejoiced in the divine understandings, in the abyssal openings of Scripture. For the Scripture is closed to the proud, to those who seek to distort it, but it opens to the humble and full of the glory of God, because it is the food of the faithful. The Divine Scripture and the Divine Tradition of the Church are the food of the faithful. That is precisely why we translate and read the Holy Books of the Church not to boast about what we read, but to nourish ourselves ghostually with the life of God from them. Because His life is full of truth and His truth is full of His life. Therefore, we cannot know His truth unless we are filled with His eternal life, with His uncreated glory[10].
But to be filled with His glory you must be in His Church, in the Church of Pentecost. Where, from Pentecost until today, His glory descends unceasingly and all believers are saved. Because you must be full of His glory and His commandments in order to live a christian life. For the christian life is a way of being, it is the very nature of man. Because the man was created by God full of His glory and so that he may live his whole life in His glory. And the life of the Church is the unceasing filling with His eternal light, that is, the true life of man. For His words are understood when you are full of His glory and when you live with God unceasingly. Just as the Birthgiver of God lived and lives eternally: being full of His glory. And because she is full of His glory, she also pours out miracles and healings and cleansings of our nature to us, because she desires that we too be where she is, that is, in the Emperordom of God[11].
For God is the God of the living [Θεὸς ζώντων][Marcos 12, 27, BYZ], of the eternally living. And the Birthgiver of God, together with all the Saints and all the heavenly Powers, are eternally alive in the Emperordom of God, but also eternally giving to us. Because they give us of their joy, of their peace, of their beauty, by praying unceasingly for us and strengthening us in every good work. And we, when we pray to the Saints and Angels of God, pray to those who do His will unceasingly and want to fill us with His will. Because they lead us to God, they teach us the things of God, they fill us with His will, because they pray unceasingly for us. And they, His, are always with God and teach us also to be one with God and one among all of us. Because He calls us to His only Emperordom, to His eternal Emperordom, so that we may rejoice with Him[12].
Let us drink with peace the water sanctified today! Let us drink the joy of the Mother of God towards us! For this water, full of grace, is the water of joy, of holy rejoicing, of purification and of sanctification. Amin[13]!
[1] Started at 8.00, in the Enlightened Tuesday, on 14 april 2026. Sun, 7 degrees, wind of 13 km/h.
[2] Hristos a înviat! Iubiții mei, am văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu lângă Crucea Domnului, cum prin inima ei a trecut sabia durerii [Lucas 2, 35], dar am văzut-o apoi și în ziua Învierii Domnului, ca prima căreia Domnul i S-a arătat ca înviat din morți și a bucurat-o în mod desăvârșit. Pentru ca astăzi, în Vinerea Luminată, Maica lui Dumnezeu să fie izvor de mântuire pentru noi, căci râuri de tămăduiri izvorăște prin izvorul ei cel minunat. Și pentru aceasta și noi am sfințit apa, am făcut Aghiasmă în această zi, pentru ca să universalizăm izvorul ei de la Constantinopol. Pentru că acolo și aici și în toată lumea, Maica lui Dumnezeu ne mângâie și ne întărește și ne ajută și ne curățește de toată boala și ne vindecă de toată neputința, dacă suntem plini de rugăciune față de ea, față de Stăpâna lumii. Căci prin curăție și sfințenie este mai presus de întreaga făptură, ca cea care s-a făcut locașul cel viu și rațional al lui Dumnezeu.
[3] Penticostar, ed. a 6-a, Ed. IBMO, București, 1973, p. 20.
[4] Idem, p. 52.
[5] Idem, p. 58.
[6] Și pentru ca să fii locașul cel viu al lui Dumnezeu, trebuie să suporți toate pentru El și să te lași bucurat de El cu minunile Sale, pentru că Îi slujești Lui. Căci nu poți să suporți sabia care trece prin inima ta, sabia durerii, dacă nu Îl iubești pe Dumnezeu. Sabia te străpunge tocmai pentru că ești plin de iubire pentru El. Și Domnul Se arată celor ai Lui, celor plini de iubire pentru El, căci El îi cunoaște pe cei ai Lui, pe cei smeriți și iubitori, pe cei plini de sfințenie și de pace dumnezeiască. Căci cei care vor doar să aibă imaginea de oameni credincioși îți arată fotografii cu ei de la Biserică și din pelerinajele lor, dar nu îți arată și inima lor. Dacă prin inima lor a trecut sabie pentru Domnul și dacă în inima lor locuiește Însuși Domnul. Dar cei care trăiesc cu Dumnezeu tot timpul te bucură, te odihnesc, te povățuiesc pe calea lui Dumnezeu, pentru că ei fac voia Lui neîncetat.
[7] Idem, p. 52.
[8] Acolo unde sunt doar vorbe, nu există și izvor de viață, de har. Dar Maica lui Dumnezeu e plină de lumină dumnezeiască și de aceea izvorăște neîncetat minuni în viața noastră. Și ea revarsă în dar tămăduiri celor credincioși, pentru că ea e Maica celor credincioși, a celor care cred în Dumnezeul nostru treimic, în Dumnezeul mântuirii noastre. Și apa ei, pe care o bem astăzi, e plină de rugăciunile sale, de iubirea sa față de noi, de harul ei, pentru că primim harul lui Dumnezeu în mod personalizat, în măsura în care trece prin ea și coboară în noi ca iubire a ei față de noi. Căci harul lui Dumnezeu coboară în mod personalizat la noi și din Sfinții și Îngerii lui Dumnezeu, atunci când ei ne îmbrățișează cu dragostea și cu rugăciunea lor. Pentru că Dumnezeu inundă cu slava Lui pe toți Sfinții și Îngerii Lui și întreaga creație, pentru că slava Lui este viața întregii existențe.
[9] Cei din afara Bisericii, care fac din Dumnezeiasca Scriptură singura lor fală, cred că cuvintele lui Dumnezeu îi pot mântui pe oameni fără viața Lui, fără slava Lui primită prin întreaga slujire a Bisericii. Dar cuvintele Lui, fără slava Lui, sunt cuvinte care nu rodesc viață, pentru că sunt cuvinte care se înțeleg în afara oceanului de viață al lui Dumnezeu, pe care îl revarsă în Biserica Sa. Și când cântarea pascală ne spune că toate s-au umplut de lumină, de lumina Lui, pe acea lumină o trăim în întreaga noastră ființă și o simțim în întreaga creație a lui Dumnezeu. Pentru că ne umplem de slava Lui în Biserică, prin Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii, prin toată viața creștină a Bisericii și nu doar prin citirea Scripturii. Pentru că trebuie să primești slava lui Dumnezeu în Biserică, pentru ca să ți se aprindă ca un foc în tine [Lucas 24, 32, BYZ], ca să înțelegi cuvintele Lui, aidoma Sfinților Apostoli care mergeau către Emmaus [Ἐμμαούς][Lucas 24, 13, BYZ].
[10] „Nu era inima noastră arzând [καιομένη] în noi, când ne grăia nouă pe cale și când ne deschidea [διήνοιγεν] nouă Scripturile?” [Lucas 24, 32, BYZ], se întrebau Sfinții lui Dumnezeu, care erau plini de slava Lui și se bucurau de înțelegerile cele dumnezeiești, de deschiderile abisale ale Scripturii. Că Scriptura e închisă pentru cei semeți, pentru cei care caută să o răstălmăcească, dar ea se deschide celor smeriți și plini de slava lui Dumnezeu, pentru că ea este hrana celor credincioși. Dumnezeiasca Scriptură și Dumnezeiasca Tradiție a Bisericii sunt hrana celor credincioși. Tocmai de aceea, noi traducem și citim Sfintele Cărți ale Bisericii nu pentru ca să ne lăudăm cu ceea ce citim, ci pentru ca să ne hrănim duhovnicește cu viața lui Dumnezeu din ele. Pentru că viața Lui e plină de adevăr și adevărul Lui e plin de viața Sa. De aceea nu putem cunoaște adevărul Lui, dacă nu ne umplem de viața Sa cea veșnică, de slava Lui cea necreată.
[11] Dar ca să te umpli de slava Lui trebuie să fii în Biserica Sa, în Biserica Cincizecimii. Unde, de la Cincizecime și până azi, se coboară neîncetat slava Lui și se mântuie toți cei credincioși. Pentru că trebuie să fii plin de slava Lui și de poruncile Sale pentru ca să trăiești creștinește. Căci viața creștină e un mod de a fi, e însăși firescul omului. Pentru că omul a fost creat de Dumnezeu plin de slava Lui și pentru ca să trăiască toată viața în slava Lui. Iar viața Bisericii e umplerea neîncetată cu lumina Lui cea veșnică, adică viața adevărată a omului. Căci cuvintele Lui se înțeleg când ești plin de slava Lui și când trăiești cu Dumnezeu neîncetat. Așa cum a trăit și trăiește Născătoarea de Dumnezeu veșnic: fiind plină de slava Lui. Și pentru că e plină de slava Lui, ea ne revarsă și nouă minuni și vindecări și curățiri ale firii noastre, pentru că ea dorește să fim și noi acolo unde este ea, adică în Împărăția lui Dumnezeu.
[12] Căci Dumnezeu este Dumnezeul celor vii [Θεὸς ζώντων] [Marcos 12, 27, BYZ], celor veșnic vii. Și Născătoarea de Dumnezeu, dimpreună cu toți Sfinții și cu toate Puterile cele cerești, sunt veșnic vii în Împărăția lui Dumnezeu, dar și veșnic dăruitori față de noi. Pentru că ne dăruie din bucuria lor, din pacea lor, din frumusețea lor, prin aceea că se roagă neîncetat pentru noi și ne întăresc în tot lucrul cel bun. Și noi, când ne rugăm Sfinților și Îngerilor lui Dumnezeu, ne rugăm celor care fac voia Lui neîncetat și vor să ne umple de voia Lui. Pentru că ei ne conduc la Dumnezeu, ei ne învață cele ale lui Dumnezeu, ei ne umplu de voia Lui, pentru că se roagă neîncetat pentru noi. Și ei, cei ai Lui, sunt mereu cu Dumnezeu și ne învață și pe noi să fim una cu Dumnezeu și una între noi toți. Pentru că El ne cheamă la singura Lui Împărăție, la Împărăția Lui cea veșnică, pentru ca să ne bucurăm împreună cu El.
[13] Să bem cu pace apa sfințită azi! Să bem bucuria Maicii lui Dumnezeu față de noi! Pentru că apa aceasta, plină de har, e apă de bucurie, de veselie sfântă, de curățire și de sfințire. Amin!