Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [170] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
3. În legătură cu ceea ce a zis și cu faptul că a adăugat, cuvântul „acum” ne arată că coasta evreilor nu a fost os din oasele Lui sau carne din carnea Lui: vorbesc despre adevăratul Adam. Dacă ar fi zis doar Acesta este osul din oasele Mele, iudeul ar fi îndreptățit să interpreteze aceasta literal. Dar, de vreme ce l-a adăugat pe „acum”, ne arată limpede că nu [a fost astfel] până când al doilea Adam[1] nu a ieșit în acel extaz frumos, binecuvântat și neschimbabil, și nu a dormit moartea Sa cea de trei zile, care ne dă viață nouă tuturor, până când nu a dat El naștere frumoasei Sale Biserici, coasta care împărtășește trupul Său[2], până când Dumnezeu nu a plăsmuit-o pe ea întru mireasă pentru Sine, nu a întors-o de la rătăcire și nu a condus-o la Hristos – până când nu s-au întâmplat toate acestea nu a fost osul din oasele Lui și trupul din trupul Lui.
Așadar, zice „acum” în legătură cu venirea, când ea a venit lângă Adam și a devenit a Lui, când a fost unită, căsătorită și înjugată cu El. Întrucât au fost acestea, ea aude de la El: „Acum, aceasta [este] osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu!”[3]. Adică: Al Meu, Hristos, dintru Care ea s-a născut. Pentru acestea, de asemenea, ea aude: „către bărbatul tău [va fi] întoarcerea ta și el te va stăpâni”[4], ca Domn al tuturor lucrurilor[5].
4. În creația cea de șase zile, El îl face și îl modelează pe om ultimul[6]. Dar în cea de-a doua creație, El îl aduce pe acesta înăuntru primul[7], și apoi [îi arată] pe cele care sunt chip al Bisericii. Mai întâi Hristos S-a întrupat. Apoi s-a născut Biserica, în care fiarele sălbatice au intrat ultimele[8].
Căci a lui Hristos este slava în veci de veci, care le aduce pe ele înăuntru. Amin!
X. Cartea a zecea a Exaimeronului
Aceasta este cartea a zecea a aceluiași autor.
I. 1. „Aceasta va fi numită femeia, că[ci] din bărbatul ei a fost luată aceasta”[9].
Și de ce numaidecât femeia? De ce nu, după rânduiala dezvoltării trupești, mai întâi un prunc, apoi un copil, o fiică, o tânără și, în final, o femeie? Dar zice că numaidecât o femeie în toată firea. Adică o făptură desăvârșită: o stăpână a casei, o mamă, cea care aduce hrana, născătoare și care are mulți copii[10]. Și de ce zice acum: „Aceasta va fi numită femeia”. A spus deja că ea a fost creată de Dumnezeu ca o femeie și în felul acesta a fost adusă la Adam[11]. A fost ca să arate că acestea sunt în relație cu Biserica, care la sfârșitul veacurilor va fi logodită cu Hristos. Pentru aceasta este folosit viitorul: „Aceasta va fi”, în cele din urmă, „numită femeia, că[ci] din bărbatul ei a fost luată aceasta” .
Cu adevărat, ceea ce este luat sau născut din bărbat nu este numit femeia bărbatului, ci fiică sau copil sau fiu sau vlăstar. Și, asemenea, în ceea ce privește animalele și păsările și fiarele, tot trupul care vine din trup – adică o făptură dintr-o altă făptură asemenea cu sine – nu este numit copil, ci vlăstar/ rod. Dar aici nu spune astfel despre trupul coastei care a fost luat din bărbatul ei[12]. Și uite și altă nedumerire. Adam nu era bărbatul ei: nu existase intimitate [între ei]. Deci cum poate să zică: „din bărbatul ei a fost luată”? De aceea, este clar, din toate punctele de vedere, că toate acestea se referă și profețesc pe Hristos și Biserica, care s-a născut din El și a fost unită cu El. Căci numai Hristos este deopotrivă Părintele și Mirele miresei și femeii Sale, Biserica[13].
2. Unii tâlcuitori au considerat că pot înțelege aceste lucruri despre Biserică, după cum urmează. Când firea umană a fost adusă întru ființă, zic ei, a fost unită cu Dumnezeu. Apoi, ea a fost luată de la Bărbatul ei – adică înlăturată și despărțită. Ea a fost făcută roaba idolatriei de către diavol. Apoi Dumnezeu, care mai înainte fusese Bărbatul ei, a întors-o pe ea și a adus-o înapoi la Sine[14] – adică al doilea Adam[15] – și a zis: „Acum, aceasta”, după întoarcerea ei, „[este] osul din oasele mele și trupul din trupul meu! Aceasta va fi numită femeia” lui Hristos, Părintele ei și soțul ei „că[ci] din” Mine, din Hristos, „bărbatul ei a fost luată aceasta”[16]. Ea fusese furată, dar acum s-a întors. Devenise desfrânată cu alt bărbat, diavolul.
[1] Cf. I Cor. 15, 45.
[2] Cf. Ef. 3, 6.
[3] Fac. 2, 23.
[4] Fac. 3, 16.
[5] Cf. Est. 4, 17; Fapt. Ap. 10, 36; Rom. 10, 12.
[6] Cf. Fac. 1, 27.
[7] Cf. Fac. 2, 15.
[8] Cf. Fac. 2, 19.
[9] Fac. 2, 23.
[10] Cf. Is. 54, 1; Gal. 4, 27.
[11] Cf. Fac. 2, 22.
[12] Cf. Fac. 2, 21.
[13] Cf. Ef. 5, 22-32.
[14] Cf. Fac. 2, 22.
[15] Cf. I Cor. 15, 45.
[16] Fac. 2, 23.