Sermon on the 2nd Sunday after the Resurrection of the Lord [2026]
Hristos is risen!
My beloveds[1],
the Holy Apostle Tomas [Θωμᾶς] trusted by touch[2]! In his love for the Lord, he wanted to touch the crucified and risen One. He wanted to have the certainty of His resurrection. And the risen Lord allowed Himself to be touched by Saint Tomas, so that he could confess with all his heart: „My Lord and my God [Ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου]” [Ioannis 20, 28, BYZ]. Because he confessed Him as both man and God[3]. And although the Lord did not deny man’s need for direct experience, He said that faith in Him is more desirable than tangible evidence. For: „blessed [are] those who have not seen, but have believed [Μακάριοι οἱ μὴ ἰδόντες, καὶ πιστεύσαντες]” [In. 20, 29, BYZ] in Him. Because they believed in Him based on the testimony of others rather than on their own sight[4].
And we are baptized on the basis of the faith of our parents and godparents, after which we have the conscious experience of life with God. Just as we receive the life from our parents, so we receive the faith from them, as a holy and blessed inheritance. And when you are born of God in infancy and grow in life with God, you grow and live ghostually. You grow in the naturalness of life with God, in the naturalness of the life of the Church. Just as, being well-nourished by your parents, you develop harmoniously and are a beautiful and healthy child. And as we grow over the years, so we also grow in our faith in God, in our relationship with Him. Because, by the glory of God, we grow ghostually, just as we grow physically by eating, drinking and being protected by our parents[5].
The home and the Church are what raise us until we go to School. We are educated at home and at Church, but we receive our birth from God [Ioannis 1, 13, BYZ] here, at Church. Because here, through Baptism, we were born as sons of God. We are sons of men by birth, but through Baptism we are sons of our triune God. And our purpose in life is to grow unceasingly in our relationship with God and with people, because we are heading towards the eternal Empe- rordom of God. Whoever believes that fulfillment is only here, in this life, denies his eternal trajectory. Because we have home in heaven [II Cor. 5, 1, BYZ], in the Emperordom of God. And we are preparing for eternal life with God[6].
The risen Hristos comes to His Holy Apostles from His glory, because the doors of the house were locked [Ioannis 20, 26, BYZ]. He does not enter through the door like a man, but suddenly appears in their midst and gives them His peace [Ibidem]. And His peace is His glory, it is through which we can see and understand the risen Lord. We see people with our eyes, but we see the Lord through His glory. For we must purify ourselves perfectly in order to be able to see Him in His glory. Therefore, for the risen Hristos, not the eyes and touch are of any help, but your sanctification and your filling with His glory. For only through His glory can you see the eternally living One, the Lord of glory, the crucified and risen Hristos[7].
People can close the door, they can barricade themselves within their walls, but you can bless everyone. Because His glory penetrates every place and every heart. People can lie to you, they can mock you, they can accuse you unjustly, but you can pray for everyone. For the forgiveness and salvation of everyone. Because you seek to be saved and not to please people. And God, the One who sees all of ours, rewards us for everything, because His glory is our treasure [II Cor. 4, 7, BYZ]. Which He gives us as a pledge of His Emperordom [Efes. 1, 14, BYZ]. Because He gives us now His glory, which strengthens us in everything, so that later He may give us His eternal Emperordom[8].
Saint Tomas is entrusted by the Lord in order to be believer [πιστός] and not unbeliever [ἄπιστος] [Ioannis 20, 27, BYZ]. The Lord wants us to be believers in Him, He wants us to be people of faith in Him, even if we receive divine feelings and enlightenments and sights. Because we must believe everything that His Church believes. Faith is total and not preferential. To be faithful means to accept the entire faith, ministry, experience, and history of the Church. To accept the Church’s way of being. Therefore, being a believer does not mean making a religious mélange of all the religions of the world, but believing only what the Church of God believes[9].
The revelations we receive from God also enter into the patrimony of the Church. That is why the ghostual experience of the Church grows constantly, because each Saint of the Church brings his own contribution. To believe in God means to accept all His revelations given to His Saints. To accept them and understand their meaning for your life. However, what we do not understand, what surpasses us, those must humble us, because they represent understandings above us. And what surpasses us must be honored with godliness. Many passages of Scripture and Tradition surpass us, but there are His Saints who understand them or will understand them better and better. And every teaching of the Church is for our benefit and not for our stumbling[10].
Saint Tomas’ need for certainty strengthened the proof of His resurrection for us. The Lord also appeared to him, assuring him that He is alive, that He is eternally alive. And Saint Tomas accepted the evidence of His resurrection, but also the fact that faith in Him saves us. We cannot see Him constantly, but we can fulfill His will with us constantly, so that He may always be in us through His glory. From the general resurrection begins the unceasing sight of God, of the One above all sight. Because we will ecstatically see the Lord, through His glory, without ever ending our sight and understanding of Him. For His sight is eternal and so is His understanding without end[11].
Tomas means the Twin, which has the greek correlative Didimos [Δίδυμος]. He preached as far as India, and some of his Holy Relics reached Italy in the 13th century[12]. Because the will of God must be confessed to all. And all humanity must enter the Church of God and do His will. And I experience great ghostual joy when I see the conversions from Africa and America and everywhere. Because I see the Church of God expanding more and more. For God’s will is that His Church be for all humanity, for it to be the meeting place of the entire world. Amin[13]!
[1] Started at 12.52, in the Enlightened Tuesday, on 14 april 2026. Sun, 15 degrees, wind of 18 km/h.
[2] Penticostar, ed. a 6-a, Ed. IBMO, București, 1973, p. 73.
[3] Ibidem.
[4] Hristos a înviat! Iubiții mei, Sfântul Apostol Tomas [Θωμᾶς] s-a încredințat prin pipăire! În iubirea lui pentru Domnul, el a vrut să Îl atingă pe Cel răstignit și înviat. A dorit să aibă certitudinea învierii Sale. Și Domnul Cel înviat S-a lăsat pipăit de către Sfântul Tomas, pentru ca el să mărturisească din toată inima: „Domnul meu și Dumnezeul meu [Ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου]!” [Ioannis 20, 28, BYZ]. Pentru că el L-a mărturisit deopotrivă ca om și Dumnezeu. Și cu toate că Domnul nu a negat nevoia omului de experiență directă, El a spus că mai de dorit e credința în El decât dovezile palpabile. Căci: „fericiți [sunt] cei care nu au văzut, dar au crezut [Μακάριοι οἱ μὴ ἰδόντες, καὶ πιστεύσαντες]” [In. 20, 29, BYZ] în El. Pentru că au crezut în El pe baza mărturiei altora decât pe baza vederii lor.
[5] Și noi suntem botezați pe baza credinței părinților și a nașilor noștri, după care avem experiența conștientă a vieții cu Dumnezeu. Așa după cum primim viața de la părinții noștri, așa primim credința de la ei, ca moștenire sfântă și binecuvântată. Și când te naști din Dumnezeu în pruncie și crești în viața cu Dumnezeu, crești și trăiești duhovnicește. Crești în firescul vieții cu Dumnezeu, în firescul vieții Bisericii. Așa după cum, fiind hrănit bine de către părinții tăi, te dezvolți armonios și ești un copil frumos și sănătos. Și după cum creștem cu anii, așa creștem și în credința noastră în Dumnezeu, în relația noastră cu El. Pentru că, prin slava lui Dumnezeu, noi creștem duhovnicește, după cum creștem trupește mâncând, bând și fiind ocrotiți de părinții noștri.
[6] Casa și Biserica sunt cele care ne cresc până când mergem la Școală. Suntem educați acasă și la Biserică, dar nașterea noastră din Dumnezeu [Ioannis 1, 13, BYZ] o primim aici, la Biserică. Pentru că aici, prin Botez, ne-am născut ca fiii lui Dumnezeu. Suntem fiii unor oameni prin naștere, dar prin Botez suntem fiii Dumnezeului nostru treimic. Și scopul nostru în viață e să creștem neîncetat în relația cu Dumnezeu și cu oamenii, pentru că ne îndreptăm spre Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Cine crede că împlinirea e doar aici, în această viață, își neagă traiectoria lui veșnică. Pentru că noi avem casă în cer [II Cor. 5, 1, BYZ], în Împărăția lui Dumnezeu. Și noi pentru veșnica viață cu Dumnezeu ne pregătim.
[7] Hristos Cel înviat vine la Sfinții lui Apostoli din slava Lui, pentru că ușile casei erau încuiate [Ioannis 20, 26, BYZ]. El nu intră pe ușă ca omul, ci apare deodată în mijlocul lor și le dăruie lor pacea Lui [Ibidem]. Și pacea Lui e slava Lui, e cea prin care noi Îl putem vedea și înțelege pe Domnul Cel înviat. Pe oameni îi vedem cu ochii, dar pe Domnul Îl vedem prin slava Lui. Căci trebuie să ne curățim desăvârșit pentru a-L putea vedea pe El întru slava Lui. De aceea, pentru Hristos Cel înviat nu ochii și pipăirea sunt de ajutor, ci sfințirea ta și umplerea ta de slava Lui. Căci numai prin slava Lui Îl poți vedea pe Cel veșnic viu, pe Domnul slavei, pe Hristos Cel răstignit și înviat.
[8] Oamenii pot închide ușa, se pot baricada între zidurile lor, dar tu îi poți binecuvânta pe toți. Pentru că slava Lui pătrunde în orice loc și în orice inimă. Oamenii te pot minți, te pot batjocori, te pot învinui pe nedrept, dar tu te poți ruga pentru toți. Pentru iertarea și mântuirea tuturor. Căci cauți să te mântui și nu să placi oamenilor. Și Dumnezeu, Cel care vede toate ale noastre, ne răsplătește nouă toate, pentru că slava Lui e comoara noastră [II Cor. 4, 7, BYZ]. Pe care El ne-o dăruie ca arvună a Împărăției Sale [Efes. 1, 14, BYZ]. Pentru că El ne dă acum slava Lui, care ne întărește în toate, pentru ca mai apoi să ne dăruie Împărăția Sa cea veșnică.
[9] Sfântul Tomas e încredințat de Domnul pentru ca să fie credincios [πιστός] și nu necredincios [ἄπιστος][Ioannis 20, 27, BYZ]. Domnul ne dorește credincioși Lui, ne dorește oameni ai credinței în El, chiar dacă primim simțiri și luminări și vederi dumnezeiești. Pentru că trebuie să credem tot ceea ce crede Biserica Lui. Credința e totală și nu preferențială. A fi credincios înseamnă a accepta întreaga credință, slujire, experiență și istorie a Bisericii. A accepta modul de a fi al Bisericii. De aceea, a fi credincios nu înseamnă a face un melanj religios din toate religiile lumii, ci a crede doar ceea ce crede Biserica lui Dumnezeu.
[10] Revelațiile pe care le primim de la Dumnezeu intră și ele în patrimoniul Bisericii. De aceea experiența duhovnicească a Bisericii crește necontenit, pentru că fiecare Sfânt al Bisericii își aduce aportul său. A crede în Dumnezeu înseamnă a accepta toate revelațiile Sale date Sfinților Lui. A le accepta și a le înțelege sensul lor pentru viața ta. Însă, ceea ce nu înțelegem, ceea ce ne depășește, acelea trebuie să ne smerească, pentru că reprezintă înțelegeri mai presus de noi. Și ceea ce ne depășește trebuie cinstit cu evlavie. Multe pasaje ale Scripturii și ale Tradiției ne depășesc, dar există Sfinți ai Lui care le înțeleg sau le vor înțelege tot mai bine. Și fiecare învățătură a Bisericii e spre folosul nostru și nu spre sminteala noastră.
[11] Nevoia de certitudine a Sfântului Tomas ne-a întărit dovada învierii Sale. Domnul i s-a arătat și lui, încredințându-l că este viu, că este veșnic viu. Și Sfântul Tomas a acceptat evidența învierii Lui, dar și faptul că credința în El ne mântuie. Noi nu putem să Îl vedem neîncetat pe El, dar putem să împlinim neîncetat voia Lui cu noi, pentru ca El să fie mereu în noi prin slava Lui. De la învierea de obște începe vederea neîncetată a lui Dumnezeu, a Celui mai presus de orice vedere. Pentru că Îl vom vedea extatic pe Domnul, prin slava Lui, fără ca să sfârșim cândva vederea și înțelegerea Sa. Căci vederea Lui e veșnică și așa este și înțelegerea Sa cea fără de sfârșit.
[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_the_Apostle.
[13] Tomas înseamnă Geamănul, care are corelativ în greacă pe Didimos [Δίδυμος]. El a ajuns să propovăduiască până în India, iar o parte din Sfintele sale Moaște au ajuns în sec. al 13-lea în Italia. Pentru că voia lui Dumnezeu trebuie mărturisită tuturor. Și întreaga umanitate trebuie să intre în Biserica lui Dumnezeu și să facă voia Lui. Și trăiesc o mare bucurie duhovnicească când văd convertirile din Africa și din America și de oriunde. Pentru văd Biserica lui Dumnezeu extinzându-se tot mai mult. Căci voia lui Dumnezeu e ca Biserica Lui să fie a întregii umanități, să fie locul de întâlnire al întregii lumi. Amin!