Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [172] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
III. 1. „Taina aceasta mare este! Iar eu” și Pavlos „zic” că aceste lucruri au fost scrise ca prefigurări timpurii „întru Hristos și întru Biserică”[1].
Aceste lucruri. Care? Cele despre Adam și Eva, anume plăsmuirea/ modelarea lui, suflarea asupra acestei plăsmuiri, așezarea în grădină, lucrarea, păzirea, porunca, intrarea animalelor la Adam în grădină, somnul, extazul, coasta, facerea [Evei], aducerea ei și mai ales trupul[2]. Căci despre acestea s-a spus: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe maica sa și va fi lipit cu femeia sa și vor fi cei doi într-un trup”[3].
2. „Taina aceasta mare este! Iar eu zic întru Hristos și întru Biserică”[4], de vreme ce, literal, un bărbat și o femeie, deși înjugați împreună, nu sunt într-o persoană un singur trup. Nu este trupul unei femei cu mult mai slab decât trupul unui bărbat? Și cum sunt ei una? Este limpede că nu orice bărbat dorește și cinstește pe soția sa mai mult decât pe tatăl și pe mama sa. Zilnic se pot vedea mii de bărbați abandonându-și soțiile și căutând altele. Dar nu oricine poate atât de ușor să își nege sau să își abandoneze tatăl și mama. Însă Domnul Hristos, când S-a făcut una cu noi, a rămas o singură persoană. Și părăsindu-Și neamul, a mers către neamuri.
Dacă bărbatul și femeia trupești ar fi fost un singur trup, ar fi fost neapărat ca, dacă bărbatul se îmbolnăvește, să se îmbolnăvească și soția. Asemenea, când femeia este afectată sau îmbătrânește, trupul bărbatului să decadă împreună cu ea. Iar când bărbatul ar ajunge la sfârșit, soția lui să moară odată cu el.
3. De vreme ce grăiesc despre cele ce slujesc pe Hristos și soția Sa, Biserica[5], iau armele împotriva iudeilor. Într-adevăr, să mă întrebe evreul și altceva. Dacă un bărbat și soția lui sunt astfel un singur trup[6], de ce nu s-a zis: un suflet? De vreme ce aceasta ar fi fost mai puternică [legătură] decât orice altceva. Răspunsul este că sufletul Domnului este una – rațional și noetic/ duhovnicesc – iar sufletul Bisericii este altceva: Duhul Sfânt.
Bărbații și femeile au trupuri care sunt diferite. Ascultă-l pe Dumnezeu zicând: „Să nu rămână Duhul Meu în oamenii aceștia întru veac, pentru a fi [că sunt] ei [doar] trupuri”[7] – înnebuniți după femei[8]. Dar apoi El zice: „Și voi turna din Duhul Meu peste tot trupul”[9] „și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu”[10]. Cu adevărat, ascultă-l pe Pavlos, cetățeanul Paradisului[11], a cărui pomenire va fi veșnică. El a zis că Hristos și Biserica sunt un singur trup și i-a asemănat cu Adam și Eva[12].
Eva poate fi înțeleasă, dacă dorești, și în alt fel. Eva este Viață[13]. Ea este o icoană a sufletului care dă viață. Și acestea două în unire – zic de trup și de suflet – devin un om. Și astfel cuvântul „și vor fi cei doi într-un trup”[14] cu adevărat este împlinit, căci Hristos este unul din două [firi]: Dumnezeu și om.
4. Tu însuți vei vedea că acestea au fost spuse de Dumnezeu și au venit întru ființă în a șasea zi a creației celei de șase zile, pentru că, în a șasea zi a timpului, acestea își vor vedea împlinirea în Hristos și în Biserică. Totuși, când am vorbit despre soare și lună, în a patra zi, am explicat cuvântul „vor fi cei doi într-un trup”, cugetând despre cei doi luminători ca [iconizând] Hristos și Biserica, pentru că soarele este considerat a fi elementul uscat și pământesc al țărânii, iar luna este considerată a fi spiritul vântului, închipuind duhul sufletului. Când pământul și duhul sunt unite, cele două sunt desăvârșite și devin o singură persoană[15].
Dar poate că înțelesul cel mai mistic al acestui cuvânt este următorul. În conformitate cu zisa: „Voi locui în[tru] ei și voi umbla [întru ei]”[16], Hristos trăiește întru noi[17]. De aceea, oricine are inimă curată, în Biserică, este unit cu Dumnezeu Cuvântul și cei doi sunt un singur trup. Căci „cel care este alipit Domnului un duh este [cu El]”[18].
[1] Ef. 5, 32; cf. Fapt. Ap. 13, 9.
[2] Cf. Fac. 2: 7, 8, 15, 16-17, 19, 21-23.
[3] Fac. 2, 24.
[4] Ef. 5, 32; cf. Fapt. Ap. 13, 9.
[5] Cf. II Cor. 5, 20.
[6] Cf. Fac. 2, 24; Ef. 5, 31.
[7] Fac. 6, 3.
[8] Cf. Fac. 6: 1-2, 4.
[9] Ioil 3, 1, Fapt. Ap. 2, 17.
[10] Is. 40, 5; Lc. 3, 6.
[11] Cf. II Cor. 12, 4.
[12] Cf. Ef. 5, 31-32.
[13] Cf. Fac. 3, 20.
[14] Fac. 2, 24; Ef. 5, 31.
[15] Cf. Fac. 2, 7.
[16] II Cor. 6, 16.
[17] Cf. Rom. 8, 9-11.
[18] I Cor. 6, 17.