Sermon on the commemoration of the Holy Great Martyr Gheorghios, the Bearer of victory [April 23, 2026]
Hristos is risen!
My beloveds[1],
the head of Saint Gheorghios [Γεώργιος[2]], our Father commemorated today, is for the first time in Romania, brought to us, to the Pantocrator[3]. And tomorrow we will serve there, together with all the confreres from Teleorman, enjoying his prayer for us. For the Saints of God are always in prayer for us, for the entire Church, wanting us to be kindled, continuous prayers. Because the prayer is our continuous relationship with God. The prayer is our ghostual life. And we must always be in prayer, to be prayer, a living prayer for all people, because we all need God’s help and mercy[4].
Do you realize that we have in our midst a head born 1746 years ago?! Because Saint Gheorghios was born in 280. And he was martyred on april 23, 303, that is, at the age of 23[5]. And since his repose, 1723 years have passed this year. And this divine head constantly springs forth the grace of God, because His Saint was full of His grace. And we must draw near to the Holy Relics of the Saints in order to sip His grace within us, in order to sip the light of God within us, the light that springs eternally from Him, from our Triune God. Because His light is the food of our soul and body, it is what deifies us, which makes us proper of God[6].
Each of us has ancestors, we have people we don’t know. We don’t know their faces, we don’t know their lives, we don’t know who they were. And the fact that, in the Church, we have Holy Relics for hundreds of years, which we can see, which we can kiss, which we can scientifically research, is a great comfort for us, a great certainty, because we know something of the past of the Saints of God. Their past has reached us through their Holy Relics, and they are with us, because their holy souls, through them, work all the miracles in our life. And the Saints are always with us, because they want us to be saved. They want us to truly fulfill ourselves, that is, to be heirs of His Emperordom[7].
The bodies of sinful people are not miracle workers, but they smell bad. They smell like their sins. Only the Holy Relics of the Saints are miracle-working and fragrant, because they are full of the glory of God. Because the Saints were filled in their life with the glory of God, who sanctified their body and soul. And their ghostualized body is proof of their holiness, of the fact that they are the living dwellings of God. Therefore, the Saints are in the Emperordom of God, because they were partakers of His Emperordom even here. They were full of His glory even here, on earth, that is why they are with Him for eternity[8].
From Saint Gheorghios, his Holy Relics remained, biographical data remained, obvious traces remained in history. But nothing remains of many Saints. This does not mean that they are not present in our life, if we do not know their existence, the history of their life. Because they, although unknown to us, along with all the Holy Angels and all the Saints, pray unceasingly for us. For they want us to know them in His Emperordom, if here, on earth, we did not know them. And we will know many Saints and His Angels in His Emperordom and we will see how beautiful and holy they are in comparison to us[9].
Saint Gheorghios was born in Armenia, because his father was from there, while his mother was from Palestine. He too enlisted in the roman army, became a Tribune, then Duke, and then Count. But when he was martyred for his faith, he brought much fruit to the Church, because others also believed in the Lord and were martyred thanks to him, among whom was the Holy Empress Alexandra [Ἀλεξάνδρα], the wife of Dioclitianos, his persecutor[10]. For the great power of God is seen in this: that the enemies of the faith become its disciples and the Saints of God. And if you convince your enemies, then you convince them with the truth of God, with His eternal life, which they feel in you[11].
His head was cut off on Great Friday[12], this divine head, which has reached us. Because this head did not bow, it did not abdicate during its many torments. The persecutors strike the body, torture it, in order to defeat the soul. In order to convince us that our faith „does not matter”. But if „it does not matter”, why do you want to change our faith? But our faith is our salvation. And our salvation saves many. For the Saints help many to be saved. That is, to escape Hell, to escape eternal torments, in order to rejoice eternally with the Lord[13].
You have lost your head or you have lost your mind, we often say, when someone behaves inappropriately. Because now, in the present moment, they are doing thoughtless, unthoughtful acts. And you want to wake them up, to take them out of their state of sin, because you are sorry for what they are doing. But for him to recover, he has to realize that he is wrong, that he is on the wrong path. You warn him, but the choice is his. And, often, we witness the loss of many, because they are unable to renounce their errors, their bad deeds, their passions. Because, ultimately, each one chooses on their own behalf. With eternal consequences[14].
But why don’t you do something for him by force? Because nothing that is done by force is truly accepted by the person in question. And sometimes, yes, we force people to do certain good things. We force them, and they consider that we have violated their freedom, and that is how it is. But the one who chooses to do good in life is the one who understands good. Who understands the role of good in his life. And that is why we need to explain to them in a way that they understand about the role of good in this life and in the eternal one. Because good always wins, and evil is a loser. Because to do evil, to sin, means to die, while good is our eternal life[15].
The Life of a Saint is a lesson in realism, it is life with God until the end, while a story is a literary invention, based on reality, but also with traces of fantasy, of mystification. And if you want to know the man in his truth, you prefer the Life of the Saint, you prefer his books, his testimonies and not stories about him. Just as, reading a man’s diary or his testimonies means finding out his truth. Because others will tell you all kinds of things about him, to the extent that they have understood him. But the one who speaks about himself speaks his truth, the truth that does you good, that makes you also want to truly live[16].
Fictionalizing your life is a bad social example, because you shamelessly lie to people. When you pretend to be someone else, when you lie about yourself, you mislead people. Because some will follow your example and end up bad. Because we must lead people to life with God, to self-sight, and not to a utopia. Because when we „beautify” reality, when we make it „shine”, we sell a lie. Because we are not talking about ourselves truly[17].
And today’s commemoration of Saint Gheorghios is about his truth, it is with his Holy Relics in sight, it is with his life in the eyes of everyone. Because his Life bears the same testimony as his Holy Relics. The Saint’s Service speaks to us about his Life, and his Holy Relics are the living proof of his life. For there must be no discrepancy between our words and our deeds. We must assume our sinfulness, we must assume our mistakes and repent for them. The repentance is the normality of man. Because from repentance we are born to life with God. And the repentance is the continuous updating of our faith[18].
And the repentance is what brings us joy, much joy. Because the repentance brings us the forgiveness of God who saves us. And the saved are heirs of His Emperordom, where all the Saints live. Amin[19]!
[1] Started at 17. 20, in the Enlightened Friday, on 17 april 2026. Sun, 21 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[3] Cf. https://basilica.ro/capul-sf-gheorghe-adus-din-sfantul-munte/. În perioada 22-28 aprilie 2026.
[4] Hristos a înviat! Iubiții mei, capul Sfântului Gheorghios [Γεώργιος], al Părintelui nostru astăzi pomenit, este pentru prima oară în România, adus la noi, la Pantocrator. Iar mâine vom sluji acolo, dimpreună cu toți confrații din Teleorman, bucurându-ne de rugăciunea sa pentru noi. Căci Sfinții lui Dumnezeu sunt mereu în rugăciune pentru noi, pentru întreaga Biserică, dorind ca și noi să fim rugăciuni aprinse, continue. Pentru că rugăciunea este relația noastră continuă cu Dumnezeu. Rugăciunea e viața noastră duhovnicească. Și mereu trebuie să fim în rugăciune, să fim rugăciune, o rugăciune vie pentru toți oamenii, pentru că toți avem nevoie de ajutorul și de mila lui Dumnezeu.
[5] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[6] Vă dați seama că avem în mijlocul nostru un cap născut acum 1746 de ani?! Pentru că Sfântul Gheorghios s-a născut în 280. Și a fost martirizat pe 23 aprilie 303, adică la vârsta de 23 de ani. Iar de la adormirea sa se împlinesc anul acesta 1723 de ani. Și acest cap dumnezeiesc izvorăște neîncetat harul lui Dumnezeu, pentru că Sfântul Lui a fost plin de harul Său. Și noi trebuie să ne apropiem de Sfintele Moaște ale Sfinților pentru ca să sorbim în noi harul Său, pentru ca să sorbim în noi lumina lui Dumnezeu, lumina care izvorăște veșnic din El, din Dumnezeul nostru treimic. Pentru că lumina Lui e hrana sufletului și a trupului nostru, e cea care ne îndumnezeiește, care ne face proprii lui Dumnezeu.
[7] Fiecare dintre noi avem strămoși, avem oameni pe care nu îi cunoaștem. Nu le știm fețele, nu le știm viețile, nu știm cine au fost. Iar faptul că, în Biserică, avem Sfinte Moaște de sute de ani, pe care le putem vedea, pe care le putem săruta, pe care le putem cerceta științific, e o mare mângâiere pentru noi, o mare certitudine, pentru că știm ceva din trecutul Sfinților lui Dumnezeu. Trecutul lor a ajuns până la noi prin Sfintele lor Moaște, și ei sunt cu noi, pentru că sufletele lor sfinte, prin ele, lucrează toate minunile din viața noastră. Și Sfinții sunt mereu cu noi, pentru că doresc ca noi să ne mântuim. Ei doresc ca noi să ne împlinim cu adevărat, adică să fim moștenitori ai Împărăției Sale.
[8] Trupurile oamenilor păcătoși nu sunt făcătoare de minuni, ci ele miros urât. Miros aidoma păcatelor lor. Doar Sfintele Moaște ale Sfinților sunt făcătoare de minuni și frumos mirositoare, pentru că sunt pline de slava lui Dumnezeu. Pentru că Sfinții s-au umplut în viața lor de slava lui Dumnezeu, care le-a sfințit trupul și sufletul. Și trupul lor înduhovnicit e dovada sfințeniei lor, a faptului că ei sunt locașurile cele vii ale lui Dumnezeu. De aceea, Sfinții sunt în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că ei au fost părtași Împărăției Sale încă de aici. Au fost plini de slava Lui încă de aici, de pe pământ, de aceea sunt cu El pentru veșnicie.
[9] De la Sfântul Gheorghios au rămas Sfintele lui Moaște, au rămas date biografice, au rămas urme evidente în istorie. Dar de la mulți Sfinți n-a mai rămas nimic. Asta nu înseamnă că ei nu sunt prezenți în viața noastră, dacă noi nu le știm existența, istoria vieții lor. Pentru că ei, deși neștiuți de către noi, alături de toți Sfinții Îngeri și de toți Sfinții, se roagă neîncetat pentru noi. Căci vor să îi cunoaștem în Împărăția Lui, dacă aici, pe pământ, nu i-am cunoscut. Și pe mulți Sfinți și pe Îngerii Lui îi vom cunoaște în Împărăția Sa și vom vedea cât de frumoși și de sfinți sunt în comparație cu noi.
[10] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2743/sxsaintinfo.aspx.
[11] Sfântul Gheorghios s-a născut în Armenia, pentru că tatăl său era de acolo, pe când mama lui era din Palestina. Și el s-a înrolat în armata romană, a ajuns Tribun, apoi Duce, după care Conte. Însă, când a fost martirizat pentru credința sa, el a adus multă roadă Bisericii, pentru că și alții au crezut în Domnul și au fost martirizați datorită lui, printre care și Sfânta Împărăteasă Alexandra [Ἀλεξάνδρα], soția lui Dioclitianos, a persecutorului său. Căci marea putere a lui Dumnezeu în aceasta se vede: că dușmanii credinței devin ucenicii ei și Sfinții lui Dumnezeu. Și dacă îți convingi dușmanii, atunci îi convingi cu adevărul lui Dumnezeu, cu viața Lui cea veșnică, pe care ei o simt în tine.
[12] Ibidem.
[13] I s-a tăiat capul în Vinerea Mare, acest cap dumnezeiesc, care a ajuns până la noi. Pentru că acest cap nu s-a plecat, nu a abdicat în timpul multelor sale chinuri. Persecutorii lovesc trupul, îl chinuie, pentru ca să învingă sufletul. Pentru ca să ne convingă de faptul că credința noastră „nu contează”. Dar dacă „nu contează”, de ce doriți să ne schimbați credința? Însă credința noastră este mântuirea noastră. Și mântuirea noastră îi mântuie pe mulți. Căci Sfinții îi ajută pe mulți să se mântuie. Adică să scape de Iad, să scape de chinurile cele veșnice, pentru ca să se bucure veșnic cu Domnul.
[14] Ți-ai pierdut capul sau ți-ai pierdut mințile, spunem adesea, când cineva se comportă impropriu lui. Pentru că acum, în clipa de față, face fapte necugetate, negândite temeinic. Și tu vrei să îl trezești, să îl scoți din starea lui de păcat, pentru că îți pare rău de ceea ce face. Dar pentru ca el să își revină, trebuie să își dea seama că greșește, că e pe un drum greșit. Tu îl avertizezi, dar alegerea e a lui. Și, adesea, asistăm la pierderea multora, pentru că nu sunt în stare să se dezică de erorile lor, de faptele lor rele, de patimile lor. Căci, în definitiv, fiecare alege în numele său. Cu urmări veșnice.
[15] Dar de ce nu faci ceva pentru el cu forța? Pentru că nimic din ce se face cu forța nu e acceptat cu adevărat de către omul în cauză. Și uneori, da, îi forțăm pe oameni să facă anumite lucruri bune. Îi forțăm, iar ei consideră că le-am încălcat libertatea, și așa și este. Dar cel care alege să facă binele în viață, e cel care înțelege binele. Care înțelege rolul binelui în viața lui. Și de aceea e nevoie să le explicăm pe înțelesul lor despre rolul binelui în viața aceasta și în cea veșnică. Pentru că binele învinge mereu, iar răul e pierzător. Pentru că a face rău, a păcătui, înseamnă a muri, pe când binele e viața noastră veșnică.
[16] Viața unui Sfânt este o lecție de realism, este viața cu Dumnezeu până la capăt, pe când o poveste este o invenție literară, bazată pe realitate, dar și cu urme de fantezie, de mistificare. Și dacă vrei să cunoști omul în adevărul său, preferi Viața Sfântului, preferi cărțile sale, mărturiile sale și nu povești despre el. După cum, a citi jurnalul unui om sau mărturiile lui înseamnă a afla adevărul său. Pentru că alții îți vor spune tot felul de lucruri despre el, în măsura în care l-au înțeles. Dar cel care vorbește despre sine spune adevărul lui, adevărul care îți face bine, care te face și pe tine să dorești să trăiești cu adevărat.
[17] Ficționalizarea vieții tale este un exemplu social rău, pentru că îi minți pe oameni cu nerușinare. Când pretinzi că ești altul, când minți despre tine, induci oamenii în eroare. Pentru că unii îți vor urma exemplul și vor ajunge rău. Căci noi trebuie să îi conducem pe oameni la viața cu Dumnezeu, la vederea de sine, și nu la o utopie. Pentru că atunci când „înfrumusețăm” realitatea, când o facem „să strălucească”, noi vindem o minciună. Căci nu vorbim despre noi cu adevărat.
[18] Iar pomenirea de azi a Sfântului Gheorghios e despre adevărul său, e cu Sfintele sale Moaște la vedere, e cu viața sa în ochii tuturor. Pentru că Viața lui dă aceeași mărturie cu Sfintele sale Moaște. Slujba Sfântului ne vorbește spre Viața sa, iar Sfintele sale Moaște sunt dovada vie a vieții sale. Căci nu trebuie să fie nicio discrepanță între cuvintele și faptele noastre. Trebuie să ne asumăm păcătoșenia, trebuie să ne asumăm greșelile noastre și să ne pocăim pentru ele. Pocăința e normalitatea omului. Pentru că din pocăință ne naștem la viața cu Dumnezeu. Și pocăința e continua actualizare a credinței noastre.
[19] Și pocăința e cea care ne aduce bucurie, multă bucurie. Pentru că pocăința ne aduce iertarea lui Dumnezeu care ne mântuie. Și cei mântuiți sunt moștenitori ai Împărăției Sale, unde toți Sfinți locuiesc. Amin!