Am stat la masă împreună
Că primăvara a venit
și tu nu știai.
Erai tânăr,
nu te uitai la ochii tăi obosiți,
și scriai cărți.
Care cărți vorbesc
cel mai mult despre tine?
Toate cărțile!,
ai răspuns tu.
România e o iubire
cât toate zilele mele,
e o iubire cât poezia.
Unii vorbesc despre naționalism,
eu vorbesc despre firescul iubirii.
Iar Dumnezeul mântuirii noastre
are grijă de noi.
Fiecare zi e o școală
a răbdării.
În fiecare cuvânt
ai timp să respiri.
Eu, poetul,
sunt inima acestei iubiri.
Mai repede sau mai încet
voi face înconjurul lumii,
pentru că iubirea
este o lecție de intensitate maximă.
*
Quella primavera arrivò
e tu non lo sapevi.
Eri giovane,
non guardavi i tuoi occhi stanchi,
e scrivevi libri.
Quali libri parlano
di te più di tutti?
Tutti i libri!,
hai risposto.
La Romania è un amore
quanto per tutti i miei giorni,
è un amore quanto la poesia.
Alcuni parlano di nazionalismo,
io parlo della naturalezza dell’amore.
E il Dio della nostra salvezza
si prende cura di noi.
Ogni giorno è una scuola
di pazienza.
In ogni parola hai il tempo
di respirare.
Io, il poeta,
sono il cuore di questo amore.
Più veloce o più lento,
farò il giro del mondo,
perché l’amore è
una lezione di massima intensità.
*
Care a fost timpul meu?
Când eram copil, trăiam ca un bătrân,
când părul meu a încărunțit,
mă umplu de seninătate.
Cu fiecare carte
sunt un imperiu.
Un imperiu al libertății.
Pot să merg oriunde,
pot să contemplu în voie cuvintele.
Dacă poezia atinge inima omului,
cu siguranță îl învață toată frumusețea vieții.
Dacă tu mă vezi,
și eu sunt viu.
Și când oamenii văd departe,
ei privesc cu atenție
și în propriile lor suflete.
*
Quod erat tempus meum?
Cum puer essem, ut senex vivebam;
cum autem canescerent capilli,
serenitate repletus eram.
Cum omni libro
imperium sum.
Imperium libertatis.
Quovis ire possum,
verba pro libitu contemplari possum.
Si poesis cor hominis tangit,
certe omnem vitae pulchritudinem eum docet.
Si me videris,
ego quoque vivo.
Et cum homines longe vident,
etiam in animas suas attente inspiciunt.
*
Subiectul acesta este interzis.
Nu ar trebui să vorbim
despre acest subiect,
pentru că este prea serios.
O glumă nu e serioasă,
pentru că e plină de adevăr.
Un om care suferă nu e serios,
pentru că suferința nu e comică.
E impardonabil să mănânci cu noi
și să vezi cerul cu ochi senini.
Noi, cei care ne-am vândut inimile,
nu mai iubim, ci doar respirăm.
*
Ce sujet est interdit.
Nous ne devrions pas parler
de ce sujet,
car il est trop grave.
Une blague n’est pas sérieuse,
car elle est pleine de vérité.
Un homme qui souffre n’est pas sérieux,
car la souffrance n’est pas comique.
Il est impardonnable de manger avec nous
et de regarder le ciel d’un œil serein.
Nous, qui avons vendu notre cœur,
nous n’aimons plus,
nous respirons seulement.