Praedicationes (vol. 22)

Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:

Praedicationes (vol. 22)

Este a 270-a carte pe care am publicat-o online.

It is the 270th book I have published online.

*

Fragmente din carte

Fiul urcă umanitatea noastră în Treime, pentru ca să coboare duhovnicește, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în noi înșine. El urcă cu umanitatea Sa în Treime pentru ca să nu mai fie nicio depărtare între Dumnezeu și om (p. 18).

Dar când Domnul S-a înălțat la cer, doi Sfinți Îngeri au venit și ne-au revelat asemănarea dintre Înălțarea Lui și a doua Sa venire întru slavă. Și asemănarea este umanitatea Lui. Pentru că ei le-au spus Sfinților Apostoli: „Bărbaților galileieni, de ce ați stat privind spre cer? Acesta, Iisus, Cel care a fost ridicat de la voi întru cer, așa va [și] veni [οὕτως ἐλεύσεται], în ce fel l-ați văzut pe El mergând întru cer” [F. Ap. 1, 11, BYZ]. Și marea taină pe care am aflat-o acum e aceea că umanitatea Sa, deși transfigurată în mod deplin prin urcarea ei în Treime, nu va fi desființată niciodată, pentru că Domnul va fi văzut la a doua Sa venire în trup ca Dumnezeu și om. De aceea El este Arhiereul nostru cel veșnic, Care „poate [și] celor care sunt ispitiți să le ajute [δύναται τοῖς πειραζομένοις βοηθῆσαι]” [Evr. 2, 18, BYZ] (p. 22).

But the christian, the one who lives eschatologically, does not live distantly from the surrounding things and people, but in communion with everyone and everything. We do not spoil the environment, we are not indifferent to the surrounding things, but we bless and sanctify and protect everything around us, because we prepare ourselves for the transfiguration of the world and not for its abolition. The ghostual life that we live is a life of continuous transfiguration. And what we live in ourselves spreads around us, because the grace of God in us penetrates everything around us (p. 23).

Măreția vieții creștine constă în exemplele sale, în Sfinții lui Dumnezeu. Ei sunt paradigmele noastre existențiale. Ei sunt exemplele noastre de urmat. Până nu trăiești pe lângă Sfinți vei crede că toți oamenii sunt păcătoși, că toți sunt o apă și un pământ. Dar când vei întâlni măcar un Sfânt în această viață, îți vei da seama ce diferență enormă este între viața lui și viața ta. Pentru că el e plin de slava lui Dumnezeu și de sfințenie, iar tu ești plin de minciuni și de așteptări false (p. 27).

Așadar, iubiții mei, a aștepta pe Domnul înseamnă a aștepta voia Lui cu noi. A aștepta voia Lui înseamnă a accepta mereu voia Lui. Căci noi trebuie să ne schimbăm mereu după voia Lui și nu El după noi. A accepta voia Lui înseamnă a te încrede mereu în El. Pentru că El cunoaște dincolo de tot ceea ce noi întrezărim. Amin! (p. 30).

And because everyone counts in the Church and everyone is irreplaceable, the personalist perspective of the Church means the personal connection of each one with God. Each of us has a real and gracious connection with God, because He guides all of God’s children in the life of the Church. And the life of the Church is full of overwhelming dynamism, because God enlightens each of us what we must do. Therefore, the engine of the Church is God, because He sets each of us in motion. Because His will is the dynamism of our life, when we make His will our will (p. 31).

The same Holy Ghost shared Himself with many at Pentecost, but He made them one: one Church. And the Holy Ghost does not cancel your personality, but enhances it. Because the Holy Ghost ghostually personalizes each of us, so that we can make our personal contribution to the life of the Church. No Saint is an identical copy of another, but each one is personal! And it is personal, because God personalizes each one according with his will and with his ascesis and with his character. And where it is tried the standardization of people, it is tried the depersonalization of them, because people can only be personal. Unique and irreplaceable (p. 37).

Și noi trăim viața Bisericii așa cum o trăiau Sfinții Apostoli, având toate ale mântuirii noastre la îndemână, nelipsindu-ne nimic. Pentru că trăim în aceeași Biserica în care au trăit și ei (p. 38).

And we live the life of the Church as the Holy Apostles lived it, having everything for our salvation at hand, lacking nothing. Because we live in the same Church in which they lived (p. 38).

Cincizecimea e în continuă revelare în viața Bisericii, pentru că fiecare zi e o Cincizecime pentru fiecare dintre noi (p. 39).

The Pentecost is in continuous revelation in the life of the Church, because every day is a Pentecost for each of us (p. 39).

But we continually need the Ghost of God, the One who gives us wisdom, understanding, kindness, Who always cleanses us of our sins, because we need God’s charisms, those that are our ghostual good. For His charisms are our inner good, they being at the antipode of our passions, which are our sinful habits. Deeping in evil is our filling with passions, while our deepening in good is our filling with divine charisms. And His charisms are our real fulfillment, because they are God’s real presence in us through His glory (p. 43).

I realize more and more about the great benefit that Holy Baptism represented in my life, received in infancy. Because the grace of God taught me in every year of my life, from within, his own. Even when I was not living a christian life, although I was a son of the Church, the grace of God enlightened me, strengthened me, led me towards the life assumed with God and that is precisely why my life is a continuum, it has a natural inner connection. As a child you receive the Ghost, together with the Father and the Son, if you are baptized orthodox. And, being a son of God, you enjoy His glory in a natural way, because it has become yours, through which you are sanctified continually (p. 45).

Dreptul la fericire personală e o aspirație, dar realitatea fericirii e o inimă care dă pe-afară. Poveștile altora de dragoste sunt poveștile lor, povestea ta de dragoste e împlinirea vieții tale. Relația noastră cu Dumnezeu este fundamentul pe care zidim orice relație cu alții. Pentru că izvorul împlinirii noastre este iubirea lui Dumnezeu, cea care ne umple de iubirea pentru întreaga lume (p. 50).

Fiul din sângele tău te poartă genetic în sine, dar sufletește, adesea, e străin de tine. Însă fiul duhovnicesc este rodul rugăciunilor și al învățăturilor tale duhovnicești, e rodul vieții tale duhovnicești, fapt pentru care el poartă în sine chipul tău duhovnicesc. Am fost născut duhovnicește în adolescența mea, fiind fiul duhovnicesc al bătrâneților Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu. Și prin aceasta am trăit experiența minunată de a te naște duhovnicește dintr-un tată bătrân. Căci Părintele meu duhovnicesc a fost cel care m-a născut la viața cu Dumnezeu și amprenta vieții sale a devenit modul meu de-a fi (p. 63).

Manic concern for the cleanliness of the house and wardrobe and for physical beauty hides our indifference to the health of our soul. If nails, makeup, hair, leg waxing, exercise exhaust you, when can you still pray and when can you still read? But those who focus on the body are the ones who run away from the soul, from what their soul looks like, because they are not interested in cleansing themselves of passions. And they do not care about their soul, because they think that no one can see it, if they paint stridently the fence of the body.  But our passions are like the dirt put in show-window! For they are seen by the ghostual eye, by the eye cleansed of sins, and that is the real filth of the world: their sins. For which Saint Petros asks us to renounce „all malice and all cunning and hypocrisy [ὑποκρίσεις] and envy and all slander” [I Petr. 2, 1, BYZ], i.e. all the sins that truly defile us. Because the greatest ugliness is internal and not external (p. 69).

What does it mean that the theology is divine? That it is the saving truth and, believing it, the glory of God descends into us, the one in which we are saved every day. The theology is the abode of the Ghost. Because the Holy Ghost descends into the theological, into the one filled with the theology of God, into the one who believes in all of God’s revelation preserved by His Church (p. 71).

Ce înseamnă că teologia e dumnezeiască? Că ea e adevărul cel mântuitor și, crezând-o, coboară în noi slava lui Dumnezeu, cea întru care ne mântuim în fiecare zi. Teologia e locașul Duhului. Pentru că Duhul Sfânt coboară în cel teologic, în cel plin de teologia lui Dumnezeu, în cel care crede în toată revelarea lui Dumnezeu păstrată de Biserica Sa (p. 71).

The true faith is mystical, it is full of the glory of God and divine charisms. He who believes in God and serves Him is sufficiently full of His glory and His entrustments. That is why the man of God testifies by everything he does to the will of God, but he does not fight with anyone, he does not force anyone to live like him, because he knows that man is free to choose. And that only by choosing freely, you can live and serve God. But to respect the freedom of others, you must be a humble man. And the humble man is the one who is full of the fear of God and all the zeal for his purification from passions. When you see how difficult your purification from passions is, you understand that you cannot change anyone by force. On the contrary, by embracing him and encouraging him with your love, a person can change, if you are the loving framework of his inner change (p. 94-95).

Reala orbire e la nivelul înțelegerii. Nu poți să iubești ceea ce nu înțelegi, iar ca să înțelegi trebuie să te deschizi în mod sincer spre înțelegere. Trebuie să iubești omul, creația și viața lui, ca să înțelegi unicitatea sa. Și omul nu trebuie jefuit de ideile lui sau de bunurile lui, ci trebuie iubit pentru cine este și ce face. Și nu poți să iubești pe cineva fără voia lui, ci în măsura în care acela ți se descoperă și se bucură să te cunoască și să se facă cunoscut pe sine însuși (p. 99).

To copy someone else’s way of being means to place yourself on the periphery of his understanding. Because, in a real relationship, no one copies the other, but both grow in mutual understanding. And the love means self-giving, intimization, growth in understanding and never parodying the other. Because the other is my breath, it is the mode in which I live my freedom, it is the one with whom I live my communional meaning of life. And if I corrupt him, I destroy myself. Because I pollute my own state of good (p. 99).

De când traduc Dumnezeiasca Scriptură și public cărțile traduse, îmi dau seama de reticența multora la adresa traducerilor mele. Pe măsură ce eu mă clarific interior și văd cum arată textele și le dărui cu bucurie tuturor, cititorii mei se împotrivesc interior textului sfânt tocmai pentru că văd diferențele enorme dintre traducerea mea și traducerile existente. Ei văd, deopotrivă, cum arată textul, cum îl corectez, dar și cum îl întregesc neîncetat, pentru ca să avem un text citibil. Ca să înțelegi marea binefacere a traducerii mele, aceea că ai, în sfârșit, în fața ta, textul Dumnezeieștii Scripturi, trebuie să încerci să înțelegi traducerea mea față în față cu textul grecesc al Scripturii. Pentru că atunci vei înțelege diferența dintre traducerile aproximative sau edulcorate de până acum și acest text plin de acuratețe textuală (p. 103).

Toată mulțimea de bunătăți pe care o primim zilnic de la Dumnezeu e ca micul dejun foarte bogat la un hotel de 5 stele. Mâncărurile sunt multe și diversificate. Dar micul dejun nu înseamnă să ne îmbuibăm și să nu mai facem nimic toată ziua, ci să mâncăm câte puțin din ce ne place, din ce ne face bine, pentru ca să fim proprii drumurilor vacanței noastre. Mulțimea de daruri a lui Dumnezeu nu e pentru a ne face supraponderali, ci de a ne face pro- prii muncii noastre de fiecare zi. Pentru că El înmulțește binele în viața noastră pentru a trăi bine, cuvios, cu moderație, și nu pentru excesul care ne îmbolnăvește (p. 112).

A lesson in evangelical ecology: they gathered 12 baskets full [δώδεκα κοφίνους πλήρεις] [Mt. 14, 20, BYZ]. They did not leave the leftovers there, but gathered them. And when they gathered them, they saw the miracle even better, in its real proportions. Because from 5 loaves and two fish they ate as many as 5000 men, not counting the women and children [Mt. 14, 21, BYZ]. And the remains of the miracle are the antidoron of the Liturgy, which we eat as a blessing. For it is for those who have not shared with the Lord, but wish to share with Him as soon as possible (p.113).

Te aprinzi ca o lumânare rațională de la lumina din omul sfânt, pentru că sufletul și trupul tău pot primi lumina Lui. Și aceasta, pentru că de la Botez tu ai fost umplut de Dumnezeu cu lumina Lui, care te-a făcut locaș al Său (p. 119).

If I had remained outside the ecclesial life, if I had not been actively involved in the life with God, I would have missed my calling. Because God called me to His service from the beginning. The calling is the beginning, while our election is our entire life with Him. And Saint Simeon Petros, His Apostle, urges us: „Therefore, brothers, be eager to make your calling and election firm [σπουδάσατε βεβαίαν ὑμῶν τὴν κλῆσιν καὶ ἐκλογὴν ποιεῖσθαι]!” [II Petros 1, 10, BYZ]. For our calling must be continually fulfilled through our election, through our life with Him (p. 120).

Un artist postmodern poate să îi pună mustăți Mona Lisei, să pună Turnul Eiffel într-un măr și să facă soarele din sticle reciclabile, pentru că poate să facă orice în arta lui. La fel fac și oamenii de știință: pot să spună orice despre creația lui Dumnezeu, pentru că ea există, e ținută de El în existență și nu e creația lor. Experimentele științifice sunt una, iar interpretarea lor la scară mare, cosmică, e cu totul altceva. Dacă oamenii de știință ar dori să fie onești, ei s-ar opri la ce pot vedea, la ce pot pipăi, la ce pot demonstra. A te lansa în considerații care depășesc munca științifică înseamnă a scrie SF. Căci oamenii de știință nu pot dovedi niciodată că Dumnezeu ar fi absent din creație sau faptul că noi nu am avea suflete sau că nu există Îngeri și demoni. La stadiul de astăzi al științei umane, noi avem multe de înțeles despre profunzimea și frumusețea dumnezeiască a materiei. Ce să mai vorbim despre lumea sufletească, unde nu ne interesează să avem experiențe plenare? Și dacă la cunoașterea materiei suntem la început, la cunoașterea duhovnicească suntem cu totul începători. Pentru că, numai cunoscând duhovnicește pe Dumnezeu și lumea Lui înțelegem deopotrivă cât de profundă e materia creată de Dumnezeu, dar și sufletul fiecărui om în parte, creat de El la zămislirea noastră în pântece (p. 126).

If we serve God always, having His glory in us, we can be an enlightenment for all who are saved. That they will also light up, like rational lights, from the glory that is in us (p. 135).

But when she fell asleep and the Lord Himself received the soul of His Mother, then many miracles suddenly occurred. For the blind saw, the deaf heard, the lame walked on their feet and many diseases and passions were healed. Because the Mother of God showed everyone her great holiness through this. Her holiness as the Mother of God (p. 137).

Therefore, my beloveds, the dormition of our Mistress is full of resurrection, because her body remained in the tomb for only 3 days. And she is at the right hand of the Lord, in His glory, praying unceasingly for our salvation. For, on earth, she prayed for us all, as she prays now. She assumed God’s will for us all, as she assumes it now. Therefore, to be with God means assuming His will, doing His will always, and wanting His will to be in all that He has created. Amin! (p. 140)