Sermon at the Ascension of the Lord [2026]
Hristos has ascended!
My beloveds[1],
Hristos ascended into His eternal glory[2], there from where He did not depart from according to His divinity. And He ascended into His glory with His transfigured humanity, bringing joy to His Disciples with the promise of the Holy Ghost [τῇ ἐπαγγελίᾳ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος][3], Whom He would send to them at Pentecost. And if the Lord ascended to heaven with His humanity, He opened the way to His Emperordom for all of us. Because He, the first conqueror of death, sins, and demons, became for us the way to heaven, the way to salvation and holiness. Because He brought His transfigured humanity into the bosom of the Trinity and reconciled us with our triune God[4].
Being completely open to the Father and the Holy Ghost, the Son of God showed us what our christian life should look like: as a total openness, completely loving, in purity and holiness, towards God. Because we must not have any thought, any movement of the heart hidden from God, but we must be completely open before Him. For that is why we confess to Him all of ours: because He knows everything and knows all of ours. And we are completely confessional to God, because we are completely together with Him. Because we give our whole life to God unceasingly, being full of His love and love for our neighbor[5].
The Lord ascended from the Mount of Olives, with His Mother present, speaking to His Disciples about His preaching throughout the world and about His eternal Emperordom[6]. And when He ascended to the right hand of the Father, the Lord perfectly deified His humanity, through which we were reconciled to God. And the Angels of the Lord announced to the Holy Apostles that He would come in His transfigured body to judge all humanity[7]. And from there, from the Mount of Olives, the Holy Apostles returned to Jerusalem and ascended to the upper pavilion, together with the Birthgiver of God and the Holy Myrrh-bearing Women, and there they awaited the descent of the Holy Ghost into them. For they awaited this great promise of the Lord in fasting, prayer, and supplication[8]|[9].
For the Lord ascended in order to descend into us, at Pentecost, together with the Father and the Holy Ghost. To descend into us through His glory and to fill us with His glory. Because only with His glory in us, with His eternal life in us, are we together with God and He dwells in us. For He, in His Church, is ghostually with us, being in us through His eternal glory. And therefore we confess that He is in us and with us forever, because we feel His glory in us and He enlightens us what to do in all the days of our life[10].
The Pious Saint Seraphim Rose[11] explicitly said that „aliens” are demons[12]. And these, in the imagery of the films, are presented as coming to us from above, from heaven, being presented as beings who come to show us their „higher” knowledge. However, the glory of God, which we receive in Holy Baptism and in the entire life of the Church, is the true life of God and it fills us with all knowledge and holiness. Demons do not come to teach us, but to deceive us. And demonic deception is what brings us down to Hell. That is why, in discussions with our Duhovnik, an important issue is which thought is from God and which is from demons, because we need to get rid of our bad, sinful thoughts, which we transform into sins[13].
The confession of thoughts is for the examination of our thoughts. We confess our thoughts in order to find out which are the sinful thoughts. The Duhovnik teaches us to separate the sinful thoughts from the good ones. Because the will of God must be our will, our own life. And that is why we must remove all the tares from our hearts, all sin, in order to live only for the Lord[14].
In churchly language we are often asked to raise our mind to heaven. Or to move our mind from here to the eternal. In the sense of always praying to God for our salvation. At Vespers we ask that our prayer straighten up like the incense before Him, to rise to Himself. And to be upright means to live according to our own conscience or according to the will of God. Because we will ascend to the Lord in peace, after our sleep, if we serve Him unceasingly. If we give ourselves to Him completely[15].
The Holy Emperors Constantinus and Helena are commemorated today[16], and they are our perfect examples of leaders of the people. Because we always need faithful leaders, leaders who support the Church of God with joy. And you support the Church with joy, if you understand that by doing so you serve God. And serving the Church means the salvation of the world. Because you help people to be saved in the Church of God[17].
From may 11, 330 Βυζάντιον [Bizantion] becomes Κωνσταντινούπολις [Constantinupolis], his fortress[18]. 1696 years have passed since then. We kissed their Holy Relics that have reached us. And through the Holy Relics we always have direct access to the life of the Saints, because we feel how the life of God, His glory, flows from them. And if his city is the second Rome[19], in Jerusalem the Holy Emperors commemorated today left us the christian Jerusalem[20], to which we look to this day. Because they began to build the center of the christian world around the Church of the Resurrection of the Lord in Jerusalem[21].
And the Holy Empress Helena not only built the Church of the Resurrection of the Lord, but also the Church of the Nativity of the Lord, as well as that of the Ascension of the Lord[22]. And today, when we commemorate the Ascension of the Lord together with their commemoration, we have a point of connection in the building of the Church on the Mount of Olives. For caring for the holy places of the Church means caring for future christians. Because we give them concrete arguments for their salvation. For we, today, also enjoy the Holy Books and the Holy Relics and the Holy Icons and our Holy Churches, because they are the living testimony of the Church to this day[23].
When did the Lord ascend? 40 days after His Resurrection! And 50 days later He founded His Church, through the descent of the grace of the Holy Ghost into us. And the Church is the community of communion, it is the dwelling of God in us through His glory, so that we make ourselves proper the life with God for eternity. And the Church continually advances toward the Emperordom of God, because our fulfillment is the inheritance of His Emperordom. Amin[24]!
[1] Started at 12.40, in day of thursday, on 14 may 2026. Sun and clouds, 17 degrees, wind of 3 km/h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3611/sxsaintinfo.aspx.
[3] Ibidem.
[4] Hristos S-a înălțat! Iubiții mei, Hristos S-a înălțat întru slava Sa cea veșnică, acolo de unde nu S-a depărtat după dumnezeirea Lui. Și S-a înălțat întru slava Sa cu umanitatea Sa transfigurată, făcând bucurie Ucenicilor Săi cu făgăduința Sfântului Duh [τῇ ἐπαγγελίᾳ τοῦ Ἁγίου Πνεύματος], pe Care li-L va trimite lor la Cincizecime. Și dacă Domnul S-a înălțat la cer cu umanitatea Sa, El ne-a deschis tuturor calea spre Împărăția Lui. Pentru că El, Cel dintâi biruitor al morții, al păcatelor și al demonilor, S-a făcut pentru noi cale spre cer, cale spre mântuire și sfințenie. Pentru că El a adus umanitatea Lui transfigurată în sânul Treimii și ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeul nostru treimic.
[5] Fiind cu totul deschis spre Tatăl și spre Duhul Sfânt, Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat cum trebuie să arate viața noastră creștină: ca o deschidere totală, cu totul iubitoare, în curăție și sfințenie, față de Dumnezeu. Pentru că nu trebuie să avem niciun gând, nicio mișcare a inimii ascunse de Dumnezeu, ci trebuie să fim deschiși cu totul în fața Lui. Căci de aceea ne mărturisim Lui toate ale noastre: pentru că El cunoaște toate și știe toate ale noastre. Și noi suntem cu totul confesivi față de Dumnezeu, pentru că suntem cu totul împreună cu El. Pentru că toată viața noastră ne-o dăruim neîncetat lui Dumnezeu, fiind plini de dragostea Lui și de dragoste pentru aproapele nostru.
[6] Cf. Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 255.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Domnul S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor, de față fiind și Maica Sa, vorbindu-le Ucenicilor Săi despre propovăduirea Lui în toată lumea și despre Împărăția Sa cea veșnică. Și când S-a înălțat de-a dreapta Tatălui, Domnul a îndumnezeit desăvârșit umanitatea Sa, prin care ne-am împăcat cu Dumnezeu. Iar Îngerii Domnului le-a vestit Sfinților Apostoli că El va veni în trupul Său transfigurat ca să judece întreaga umanitate. Și de acolo, din Muntele Măslinilor, Sfinții Apostoli s-au întors în Ierusalim și s-au urcat în foișorul cel de sus, dimpreună cu Născătoarea de Dumnezeu și cu Sfintele Femei Mironosițe, și acolo au așteptat coborârea Sfântului Duh întru ei. Căci au așteptat această mare făgăduință a Domnului în post, rugăciune și cerere.
[10] Căci Domnul S-a înălțat pentru ca să coboare în noi, la Cincizecime, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Să coboare în noi prin slava Lui și să ne umple pe noi de slava Lui. Pentru că numai cu slava Lui în noi, cu viața Sa cea veșnică în noi, suntem dimpreună cu Dumnezeu și El locuiește în noi. Căci El, în Biserica Lui, este în mod duhovnicesc cu noi, fiind în noi prin slava Lui cea veșnică. Și de aceea noi mărturisim că El e în noi și cu noi pururea, pentru că slava Lui o simțim în noi și El ne luminează ce să facem în toate zilele vieții noastre.
[11] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose.
[12] Cf. https://www.theeasternchurch.com/saints/what-saints-said-about-aliens-ufos-uap.
[13] Sfântul Cuvios Seraphim Rose a spus în mod explicit faptul că „extratereștrii” sunt demoni. Și aceștia, în imageria filmelor, sunt prezentați ca venind de sus la noi, din cer, fiind prezentați ca ființe care vin să ne arate știința lor „superioară”. Însă, slava lui Dumnezeu, pe care noi o primim în Sfântul Botez și în întreaga viață a Bisericii, e adevărata viață a lui Dumnezeu și ea ne umple de toată cunoașterea și sfințenia. Demonii nu vin să ne învețe, ci să ne înșele. Și înșelarea demonică e cea care ne coboară în Iad. De aceea, în discuțiile cu Duhovnicul nostru, o problemă importantă e ce gând e de la Dumnezeu și care e de la demoni, pentru că trebuie să scăpăm de gândurile noastre rele, păcătoase, pe care le transformăm în păcate.
[14] Mărturisirea gândurilor e pentru cercetarea gândurilor noastre. Noi ne spovedim gândurile pentru ca să aflăm care sunt gândurile păcătoase. Duhovnicul ne învață să separăm gândurile păcătoase de cele bune. Pentru că voia lui Dumnezeu trebuie să fie voia noastră, propria noastră viață. Și de aceea trebuie să scoatem toate neghinele din inima noastră, tot păcatul, pentru ca să trăim numai pentru Domnul.
[15] În limbajul bisericesc ni se cere adesea să ne ridicăm mintea la cer. Sau să ne mutăm mintea de la cele de aici la cele veșnice. Cu sensul de a ne ruga mereu lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. La Vecernie cerem ca rugăciunea noastră să se îndrepte ca tămâia înaintea Sa, să se ridice la Sine. Iar a fi verticali înseamnă a trăi potrivit propriei noastre conștiințe sau potrivit voii lui Dumnezeu. Pentru că ne vom înălța la Domnul cu pace, după adormirea noastră, dacă Îi slujim Lui neîncetat. Dacă ne dăruim Lui cu totul.
[16] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/3295/sxsaintinfo.aspx.
[17] Sfinții Împărați Constantinus și Helena sunt pomeniți tot azi și ei sunt exemplele noastre plenare de conducători ai poporului. Pentru că avem întotdeauna nevoie de conducători credincioși, de conducători care să sprijine Biserica lui Dumnezeu cu bucurie. Și sprijini Biserica cu bucurie, dacă înțelegi că prin aceasta Îi slujești lui Dumnezeu. Și slujirea Bisericii înseamnă mântuirea lumii. Pentru că îi ajuți pe oameni să se mântuie în Biserica lui Dumnezeu.
[18] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great și https://en.wikipedia.org/wiki/Constantinople.
[19] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.
[20] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[21] Din 11 mai 330 Βυζάντιον [Bizantion] devine Κωνσταντινούπολις [Constantinupolis], cetatea sa. Au trecut 1696 de ani de atunci. Am sărutat Sfintele lor Moaște care au ajuns până la noi. Și prin Sfintele Moaște avem întotdeauna accesul direct la viața Sfinților, pentru că simțim cum se revarsă din ele viața lui Dumnezeu, slava Lui. Și dacă cetatea sa este a doua Romă, la Ierusalim Sfinții Împărați astăzi pomeniți ne-au lăsat Ierusalimul creștin, la care privim până azi. Pentru că au început să construiască centrul lumii creștine în jurul Bisericii Învierii Domnului din Ierusalim.
[22] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[23] Iar Sfânta Împărăteasă Helena nu a ridicat doar Biserica Învierii Domnului, ci și Biserica Nașterii Domnului, cât și pe aceea a Înălțării Domnului. Iar astăzi, când pomenim Înălțarea Domnului odată cu pomenirea lor, avem un punct de legătură în zidirea Bisericii de pe Muntele Măslinilor. Căci grija față de locurile cele sfinte ale Bisericii înseamnă grija față de viitorii creștini. Pentru că le dăm argumente concrete pentru mântuirea lor. Căci și noi, cei de azi, ne bucurăm de Sfintele Cărți și de Sfintele Moaște și de Sfintele Icoane și de Sfintele Biserici ale noastre, pentru că ele sunt mărturia vie a Bisericii până azi.
[24] Când S-a înălțat Domnul? La 40 de zile de la Învierea Lui! Și la 50 de zile a întemeiat Biserica Sa, prin coborârea harului Sfântului Duh în noi. Și Biserica e comunitatea comuniunii, e locuirea lui Dumnezeu în noi prin slava Sa, pentru ca să ne facem proprii vieții cu Dumnezeu pentru veșnicie. Și Biserica înaintează continuu spre Împărăția lui Dumnezeu, pentru că împlinirea noastră este moștenirea Împărăției Sale. Amin!