Sermon on the Monday of the Holy Ghost [2026]
My beloveds[1],
today we „celebrate the Mostholy, life-giving and all-powerful Ghost Himself, One in Trinity, God, of one honor, one being and one glory with the Father and the Son”[2]. For He descended into the first christian community and founded the Church, giving them, those who believed in God, to feel Him within them, because the glory they received was the glory of our triune God. And the Ghost, descending into His faithful people, descended together with the Father and the Son, because the glory they received is the glory of the Mostholy Trinity. Therefore, in the Church of Romania, it is emphasized that this day is the day of the Mostholy Trinity, because the Holy Ghost, by His descent into us at Pentecost, descended together with the Father and the Son, because He gave us the glory of the Mostholy Trinity[3].
And the Ghost descended in the Holy Apostles at the 3rd hour of the day, while they were together in prayer. He descended in the 12 Holy Apostles, but also in the 70 Holy Apostles and they began to speak in foreign languages, understanding what they were saying, being intelligible to their listeners from other nations[4]. The Holy Ghost descended and remained in them. He remained in the Church of God. And the Church of God was founded in the morning, because the 3rd hour of the day is 9 o’clock in the morning[5]. And we begin our day early in the morning in order to make ourselves proper God’s will. Because He calls us to do His will from the first moment of the day, because His will is our salvation and sanctification[6].
But the Holy Ghost, although He is in us, we always call Him to come and dwell in us. Because He is in His Church, but at the same time, we constantly call Him to come in us. Because we want Him to always be in us, together with the Father and the Son. And His call is not an indifference on our part to His presence in us, but a living desire to receive even greater His glory in us. For His call in us is the testimony of our love for Him. And His call is also His even deeper feeling in us, because He is in us and with us together with the Father and the Son. For our triune God, through His glory, dwells in us and we are aware of this and always rejoice with our God[7].
Where is your God?, the unbelievers ask us. And our loving answer is this: our God is in us by His glory, but above all existence by His being. For He, by His glory, sustains the whole creation in existence, but, at the same time, He dwells in each of us, who are faithful to Him. And, being in us and with us, we never feel alone, excluded, abandoned, because He, our God, the Maker of all, is with each of us, who believe in Him and do His will daily. He is with us and no one is against us[8].
How is no one against you, when demons are always fighting against you? Yes, they fight against us and our salvation, but no one can defeat us, because God’s mercy is with us. The only one who could be against us is God Himself, but He is with us and in us through His glory. The demons are fallen creatures from the glory of God, who are envious of our life with God. They fight against us. But our great and eternal help is God. He is with us and no one can be against us, because He is our salvation and sanctification[9].
But the great battle of the demons is on the sacramental life of the Church. Because the presence of the Holy Ghost in the Church or of our triune God in His Church means the Holy Mysteries and the Holy Services of the Church. Through the sacramental life of the Church we always receive His glory, His eternal life. Therefore, the minimalization of the Church is the great battle of demons, so that people will distance themselves from the living source of divine grace. The invention of „churches” is part of the minimalization of the Church, as are demonic attacks on the Church hierarchy. Because God works through His Servants and their minimalization means our distancing ourselves from them to our detriment[10].
If we minimalize doctors and no longer believe in their help, we die with days. Likewise, if we no longer believe in the help of Priests, we die in our sins, when we could confess and die a christian death. The minimalization of the Church and its sacramental life means our descent into Hell, because the Church is our only escape. The members of the Church hierarchy are sinners, everyone has their own sins, but we must seek their service through which we receive the glory of God in us. If we look at the sins of the Church hierarchy, we lose the glory of God that descends into us through their prayer and service. And this is what the demons want: for us to confuse the Church hierarchy with the presence of God in the Church. Because God works through His Servants, but He gives us His life through them, regard- less of how sinful they are[11].
I have confessed to several Duhovniks in my churchly life and have always felt the same grace of God who forgave me of my sins. Because the same grace descends through all His Servants. If we want to be saved, then we do not look at the life of the Priests who confess us, but at the great mercy of God, Who forgives us of our sins through His Priests. And His forgiveness is our life. And without His glory in us, without His grace, we do not feel the life of God that descends and is in His Church. And that is why many say that they felt nothing or not much when they were at Church: because they did not first cleanse themselves of their sins at Duhovnik, and then to live a christian life at the Church Services. We do not feel it, because we do not truly prepare ourselves for the great encounter with God[12].
Those who saw the charism of speaking in tongues were amazed by it [Acts of the Apostles 2, 13, BYZ], but the scoffers said that the Saints of God were full of sweet new wine [A. Ap. 2, 14, BYZ], that they were drunk. Because each one relates to the miracle according to his spiritual state. But Saint Petros, in his word, tells them that now the prophecy of Saint Ioil [Ἰωήλ] has been fulfilled, because God has poured out from His Ghost in those who are faithful to Him [A. Ap. 2, 16-17, BYZ]. Because this descent of the Holy Ghost into people had been prophesied long before. And all of God’s things are prepared beforehand, so that people may understand His will with them. And His will with us is to be faithful to Him and to be filled with His glory, so that we may live in holiness on earth[13].
The encounter with God, my beloveds, is ghostual, because He gives us to feel His glory! If we feel His glory within us, then we have met Him and we live with Him. If we do not feel it, we must repent of our sins and ask for His forgiveness, in order to feel His glory within ourselves. Amin[14]!
[1] Started at 8. 21, in day of tuesday, on 26 may 2026. Sun, 22 degrees, wind of 10 km/h.
[2] Cf. Penticostar, Ed. IBMBOR, București, 1999, p. 343.
[3] Iubiții mei, astăzi Îl „prăznuim pe Însuși Preasfântul, de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul”. Căci El S-a coborât în prima comunitate creștină și a întemeiat Biserica, dându-le lor, celor credincioși lui Dumnezeu, să Îl simtă în ei, pentru că slava primită de aceștia a fost slava Dumnezeului nostru treimic. Iar Duhul, coborând în oamenii credincioși Lui, a coborât dimpreună cu Tatăl și cu Fiul, pentru că slava primită de ei e slava Preasfintei Treimi. De aceea, în Biserica României, se accentuează faptul că această zi e ziua Preasfintei Treimi, pentru că Duhul Sfânt, prin coborârea Lui în noi la Cincizecime, a coborât dimpreună cu Tatăl și cu Fiul, pentru că ne-a dăruit nouă slava Preasfintei Treimi.
[4] Idem, p. 344.
[5] Cf. https://ro.orthodoxwiki.org/Ceasurile.
[6] Și Duhul S-a coborât în Sfinții Apostoli la ceasul al 3-lea din zi, pe când ei se aflau împreună la rugăciune. S-a coborât în cei 12 Sfinți Apostoli, dar și în cei 70 de Sfinți Apostoli și au început să grăiască în limbi străine, ei înțelegând ceea ce spun, fiind inteligibili pentru ascultătorii lor din alte neamuri. S-a coborât și a rămas în ei Duhul Sfânt. A rămas în Biserica lui Dumnezeu. Iar Biserica lui Dumnezeu s-a întemeiat dimineața, pentru că ceasul al 3-lea din zi este ora 9 dimineața. Și noi ne începem ziua dimineața devreme pentru ca să ne facem proprii voii lui Dumnezeu. Pentru că El ne cheamă să facem voia Lui din prima clipă a zilei, căci voia Lui este mântuirea și sfințirea noastră.
[7] Dar Duhul Sfânt, deși este în noi, Îl chemăm mereu să vină și să Se sălășluiască în noi. Pentru că El este în Biserica Sa, dar, în același timp, Îl chemăm neîncetat să vină în noi. Pentru că vrem ca El să fie mereu în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Fiul. Și chemarea Lui nu este o indiferență a noastră față de prezența Lui în noi, ci o dorință vie de primire și mai mare a slavei Lui în noi. Căci chemarea Lui în noi este mărturia iubirii noastre față de El. Și chemarea Lui e totodată simțirea Lui și mai profundă în noi, pentru că El e în noi și cu noi dimpreună cu Tatăl și cu Fiul. Căci Dumnezeul nostru treimic, prin slava Lui, locuiește în noi și noi suntem conștienți de asta și ne bucurăm mereu cu Dumnezeul nostru.
[8] Unde este Dumnezeul vostru?, ne întreabă cei necredincioși. Și răspunsul nostru plin de iubire e acesta: Dumnezeul nostru e în noi prin slava Lui, dar mai presus de întreaga existență prin ființa Sa. Căci El, prin slava Lui, susține întreaga creație în existență, dar, în același timp, locuiește în fiecare dintre noi, care suntem credincioși Lui. Și, fiind în noi și cu noi, nu ne simțim niciodată singuri, excluși, părăsiți, pentru că El, Dumnezeul nostru, Făcătorul a toate, e cu fiecare dintre noi, care credem în El și facem zilnic voia Lui. El e cu noi și nimeni împotriva noastră.
[9] Cum nu e nimeni împotriva voastră, când demonii luptă mereu împotriva voastră? Da, ei luptă împotriva noastră și a mântuirii noastre, dar nimeni nu poate să ne înfrângă, pentru că mila lui Dumnezeu e cu noi. Singurul care ar putea să fie împotriva noastră este Dumnezeu Însuși, dar El e cu noi și în noi prin slava Lui. Demonii sunt făpturi căzute din slava lui Dumnezeu, care sunt invidioase pe viața noastră cu Dumnezeu. Ei luptă împotriva noastră. Dar ajutorul nostru cel mare și veșnic e Dumnezeu. El e cu noi și nimeni nu poate fi împotriva noastră, pentru că El e mântuirea și sfințirea noastră.
[10] Însă marea luptă a demonilor e pe viața sacramentală a Bisericii. Pentru că prezența Duhului Sfânt în Biserică sau a Dumnezeului nostru treimic în Biserica Sa înseamnă Sfintele Taine și Sfintele Slujbe ale Bisericii. Prin viața sacramentală a Bisericii noi primim mereu slava Lui, viața Sa cea veșnică. De aceea, minimalizarea Bisericii e marea luptă a demonilor, pentru ca oamenii să se depărteze de izvorul cel viu al harului dumnezeiesc. Inventarea de „biserici” face parte din minimalizarea Bisericii, după cum și atacurile demonice la adresa ierarhiei Bisericii. Pentru că Dumnezeu lucrează prin Slujitorii Săi și minimalizarea lor înseamnă îndepărtarea noastră de ei în defavoarea noastră.
[11] Dacă minimalizăm medicii și nu mai credem în ajutorul lor, murim cu zile. Tot la fel, dacă nu mai credem în ajutorul Preoților, noi murim în păcatele noastre, când puteam să ne spovedim și să murim creștinește. Minimalizarea Bisericii și a vieții ei sacramentale înseamnă coborârea noastră în Iad, pentru că Biserica e singura noastră scăpare. Membrii ierarhiei Bisericii sunt păcătoși, fiecare are păcatele sale, dar noi trebuie să căutăm slujirea lor prin care primim slava lui Dumnezeu în noi. Dacă ne uităm la păcatele ierarhiei Bisericii, pierdem slava lui Dumnezeu care coboară în noi prin rugăciunea și slujirea lor. Și demonii asta și vor: ca noi să confundăm ierarhia Bisericii cu prezența lui Dumnezeu în Biserică. Pentru că Dumnezeu lucrează prin Slujitorii Săi, dar El ne dăruie prin ei viața Lui, indiferent de cât de păcătoși sunt ei.
[12] M-am spovedit la mai mulți Duhovnici în viața mea bisericească și întotdeauna am simțit același har al lui Dumnezeu care m-a iertat de păcatele mele. Pentru că același har coboară prin toți Slujitorii Lui. Dacă dorim să ne mântuim, atunci nu ne uităm la viața Preoților care ne spovedesc, ci la mila cea mare a lui Dumnezeu, Care ne iartă de păcatele noastre prin Preoții Săi. Și iertarea Lui e viața noastră. Și fără slava Lui în noi, fără harul Său, noi nu simțim viața lui Dumnezeu care coboară și este în Biserica Sa. Și de aceea mulți spun că n-au simțit nimic sau nu mare lucru atunci când a fost la Biserică: pentru că nu s-au curățit mai întâi de păcatele lor la Duhovnic, ca apoi să trăiască creștinește la Slujbele Bisericii. Nu simțim, pentru că nu ne pregătim cu adevărat pentru marea întâlnire cu Dumnezeu.
[13] Cei care au văzut harisma vorbirii în limbi erau uimiți de ea [Faptele Apostolilor 2, 13, BYZ], dar batjocoritorii spuneau că Sfinții lui Dumnezeu sunt plini de must [F. Ap. 2, 14, BYZ], că sunt beți. Pentru că fiecare se raportează la minune după starea sa sufletească. Dar Sfântul Petros, în cuvântul său, le spune că acum s-a împlinit profeția Sfântului Ioil [Ἰωήλ], pentru că Dumnezeu a turnat din Duhul Său în cei credincioși Lui [F. Ap. 2, 16-17, BYZ]. Pentru că această coborâre a Duhului Sfânt în oameni fusese profețită cu mult înainte. Și toate ale lui Dumnezeu sunt pregătite mai înainte, pentru ca oamenii să înțeleagă voia Lui cu ei. Și voia Lui cu noi e să fim credincioși Lui și să ne umplem de slava Lui, pentru ca să trăim în sfințenie pe pământ.
[14] Întâlnirea cu Dumnezeu, iubiții mei, este duhovnicească, pentru că El ne dă să simțim slava Lui! Dacă simțim slava Lui în noi, atunci ne-am întâlnit cu El și trăim cu El. Dacă nu o simțim, trebuie să ne pocăim de păcatele noastre și să cerem iertarea Lui, pentru ca să simțim slava Lui în noi înșine. Amin!