Sermon on the Holy Apostles Petros and Pavlos [June 29, 2026]
My beloveds[1],
today we commemorate the Didascals of the world [τῆς οἰκουμένης Διδασκαλοι][2], the Teachers of the whole world with joy. Because each of us has learned the divine theology from their theological works. And after their fast, today, with joy, we pray that they will guide us in the life with God unceasingly, because we need their prayer and enlightenment in everything we do. For Saint Petros calls us to be Holy in all our conduct, because our God is Holy [I Petros 1, 15-16, BYZ]. And we cannot be Holy except through the glory of God, the All-Holy One, the One who sanctifies us. Because the Lord strengthens us every day to do His will[3].
And our Lord is at the same time the Shepherd [Ποιμένα], but also the Bishop of our souls [Ἐπίσκοπον τῶν ψυχῶν ὑμῶν] [I Petros 2, 25, BYZ], because He has gathered us all as His flock, as His one Church, for which He is our Bishop, the One who watches over us, leads us, guides us. And if we want to be guided, then we listen to His voice. And if we listen to His voice, then we love Him, the One who redeemed us and made us His Church. For He has made us His forever, that we may be heirs of His Emperordom[4].
Saint Pavlos emphasizes: „we are one body in Hristos, and individually members of one another” [Rom. 12, 5, BYZ]. We are all one Church, but each of us helps one another through the grace and charisms we have received from God [Rom. 12, 6-8, BYZ]. Because we contribute everything we are and everything we have to the life of the Church. We keep nothing for ourselves, because everything is common. And so, loving one another, we highlight each other [Rom. 12, 10, BYZ], because we love the unity of the Church. And if we love the unity of the Church, we love first and foremost the Lord, the One who, together with the Father and the Holy Ghost, holds us together[5].
The charisms are God’s gifts to His Church, because He placed the Apostles, the Prophets, the Didascals and all the others in His Church [I Cor. 12, 28, BYZ]. Nothing is random in the Church! Nothing is pointless! And if „God has placed [ἔθετο ὁ Θεὸς]” [I Cor. 12, 28, BYZ] someone in His Church, He has filled him with His grace, so that he may work in a personal way. And if you despise someone’s gift, you despise God. Because He gives each of us his charism, his personal way of serving in His Church. We too are fulfilled in our ecclesial ministry through this personal calling of ours[6].
However, when Saint Pavlos speaks to us about love as the much better way [I Cor. 12, 31, BYZ], he wants to tell us that whatever charism we may have, we must first of all have love for one another. Because love does not seek its own, but the Church’s, because it believes in all that the Lord has promised it [I Cor. 13, 5, 7, BYZ]. We may have different ministries and different charisms, but love is one. And love is what unites us and fulfills us in everything we do. Because it’s our love for God[7].
Saint Pavlos assures us that when the Lord descends from heaven, all who have fallen asleep will rise. And that all of us who are faithful will welcome the Lord, so that we may be with Him forever [I Tes. 4, 16-17, BYZ]. But His descent to us also means the transfiguration of all creation, as well as our bodies. We will welcome Him ghostually and live in a world completely deified by His glory. And all of us who will be with Him, will be His Church, because He is the One who unites us and makes us one[8].
In his sermon at Pentecost, Saint Petros told them that the prophecy of Saint David had been fulfilled in the Lord. That „His soul was not abandoned to Hades, nor did His flesh see corruption” [The Acts of the Apostles 2, 31, BYZ]. Therefore, Hristos rose from the dead, and His Apostles are witnesses of His resurrection [A. Ap. 2, 32, BYZ]. And we, those of today, when we testify to His resurrection on the third day, are, along with them, witnesses of His resurrection, because we have the real experience of the dead and risen Hristos. Because we live with Him all the days of our life. And the experience of our life with Him is ghostual, because we live with the One who ascended to heaven and descended into us, together with the Father and the Holy Ghost, at Pentecost[9].
The Lord accepted the repentance of Saint Petros and received him back among His Apostles [Ioannis 21, 15-17, BYZ], just as He accepted the return of the Holy Apostle Pavlos [A. Ap. 9, 6, BYZ]. Because God looks at the soul of man, at his love. And that is why He always calls us to repentance, because He wants to forgive us of our sins. For our sins are what keep us away from God. But if He forgives us in His great mercy, then we are filled with His life and forgiveness[10].
Petros means stone, and Pavlos means the small one[11]. The stone of faith is the foundation of our life. On the stone of faith we build ourselves ghostually. But if you want to be great, then you must make yourself small, humble yourself, in order to be filled with the glory of God. For God makes you great, through His glory, if you listen to Him. And in order to listen to Him you must stand on the stone of faith, you must assume your entire life, theology and service of the Church. And you assume all of the Church’s when you make them your own, when you live according to them[12].
On october 23, 2008, the Holy Relics of the Holy Apostle Pavlos were brought to Bucharest[13], and on july 11, 2025, the head of Saint Ioannis Chrysostomos, the one who interpreted his words, was brought[14]. Because those of the Saints must be deepened, must be understood with godliness. Theology of the Services and the iconographic one must be put together. Because the Services of the Saints speak to us theologically about them, just as their Holy Icons and their Holy Relics speak to us. And we love the Saints of God based on all that the Church has preserved about them. For the Church has preserved for us the truth about them, their theological face, their ghostual face over the centuries[15].
Holy Apostles Petros and Pavlos, teach us the will of God every day of our life! Because His will is the sure direction of our lives. Teach us to serve the Church of God with peace and holy conscience! Because the Church of God needs peace and holy service most of all. Teach us to be loving and humble in everything we do! Because love holds us together, and humility keeps us in the fear of God. Amin[16]!
[1] Started at 10.08, in day of saturday, on 20 june 2026. Sun, 27 degrees, wind of 5 km/h.
[2] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/4017/sxsaintinfo.aspx.
[3] Iubiții mei, îi pomenim azi pe Didascalii lumii [τῆς οἰκουμένης Διδάσκαλοι], pe Învățătorii întregii lumi cu bucurie. Pentru că fiecare dintre noi am învățat teologia cea dumnezeiască din operele lor teologice. Și după postul lor, azi, cu bucurie, ne rugăm să ne călăuzească în viața cu Dumnezeu neîncetat, pentru că avem nevoie de rugăciunea și de luminarea lor în tot ceea ce facem. Căci Sfântul Petros ne cheamă să fim Sfinți în toată purtarea noastră, pentru că Dumnezeul nostru este Sfânt [I Petros 1, 15-16, BYZ]. Și nu putem fi Sfinți decât prin slava lui Dumnezeu, a Celui Atotsfânt, a Celui care ne sfințește pe noi. Fiindcă Domnul ne întărește pe noi în orice zi ca să facem voia Sa.
[4] Și Domnul nostru este în același timp Păstorul [Ποιμένα], dar și Episcopul sufletelor noastre [Ἐπίσκοπον τῶν ψυχῶν ὑμῶν][I Petros 2, 25, BYZ], pentru că El ne-a adunat pe toți ca turmă a Sa, ca o singură Biserică a Lui, pentru care El este Episcopul nostru, Cel care ne supraveghează, ne conduce, ne călăuzește pe noi. Și dacă vrem să fim călăuziți, atunci ascultăm glasul Lui. Iar dacă ascultăm glasul Lui, atunci Îl iubim pe El, pe Cel care ne-a răscumpărat pe noi și ne-a făcut Biserică a Lui. Căci ne-a făcut pe noi ai Lui pentru veșnicie, ca să fim moștenitorii Împărăției Sale.
[5] Sfântul Pavlos subliniază: „un trup suntem în Hristos, iar fiecare mădulare unii altora” [Rom. 12, 5, BYZ]. Suntem cu toții o Biserică, dar fiecare ne ajutăm reciproc prin harul și harismele pe care le-am primit de la Dumnezeu [Rom. 12, 6-8, BYZ]. Pentru că noi contribuim cu tot ceea ce suntem și cu tot ceea ce avem la viața Bisericii. Nu păstrăm nimic pentru noi, pentru că toate sunt de obște. Și astfel, iubindu-ne unii pe alții, ne punem unii pe alții în evidență [Rom. 12, 10, BYZ], pentru că iubim unitatea Bisericii. Și dacă iubim unitatea Bisericii, Îl iubim în primul rând pe Domnul, pe Cel care, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, ne ține pe noi la un loc.
[6] Harismele sunt darurile lui Dumnezeu pentru Biserica Sa, pentru că El i-a pus pe Apostoli, pe Profeți, pe Didascali și pe toți ceilalți în Biserica Sa [I Cor. 12, 28, BYZ]. Nimic nu e la întâmplare în Biserică! Nimic nu e fără rost! Și dacă „Dumnezeu a pus [ἔθετο ὁ Θεὸς]” [I Cor. 12, 28, BYZ] pe cineva în Biserica Sa, El l-a umplut de harul Său, pentru ca să lucreze într-un mod personal. Iar dacă disprețuiești darul cuiva, disprețuiești pe Dumnezeu. Pentru că El ne dă fiecăruia harisma lui, modul personal de a sluji în Biserica Sa. Și noi ne împlinim în slujirea noastră eclesială prin această chemare personală a noastră.
[7] Însă, când Sfântul Pavlos ne vorbește despre dragoste ca despre calea mult mai bună [I Cor. 12, 31, BYZ], el vrea să ne spună că orice harismă am avea, noi trebuie să avem în primul rând dragoste unii față de alții. Pentru că dragostea nu le caută pe ale sale, ci pe ale Bisericii, pentru că crede în toate cele făgăduite ei de Domnul [I Cor. 13, 5, 7, BYZ]. Putem avea slujiri diferite și harisme diferite, dar dragostea este una. Și dragostea e cea care ne unește și ne împlinește în tot ceea ce facem. Pentru că e dragostea noastră pentru Dumnezeu.
[8] Sfântul Pavlos ne asigură că atunci când Domnul va coborî din cer, toți cei adormiți vor învia. Și că toți cei credincioși Îl vom întâmpina pe Domnul, pentru ca să fim pururea cu El [I Tes. 4, 16-17, BYZ]. Însă coborârea Lui la noi înseamnă și transfigurarea întregii creații, cât și a trupurilor noastre. Noi Îl vom întâmpina pe El duhovnicește și vom trăi într-o lume cu totul îndumnezeită de slava Lui. Și toți cei care vom fi cu El, vom fi Biserica Lui, pentru că El este Cel care ne unește pe noi și ne face una.
[9] În predica sa la Cincizecime, Sfântul Petros le-a spus că s-a împlinit profeția Sfântului David în Domnul. Aceea că „nu a fost părăsit sufletul Său întru Iad și nici trupul Său [nu] a văzut stricăciunea” [Faptele Apostolilor 2, 31, BYZ]. De aceea, Hristos a înviat din morți, iar Apostolii Săi sunt martorii învierii Sale [A. Ap. 2, 32, BYZ]. Și noi, cei de azi, când mărturisim învierea Lui cea de a treia zi, suntem, deopotrivă cu ei, martori ai învierii Sale, pentru că avem experiența reală a lui Hristos Cel mort și înviat. Pentru că noi trăim împreună cu El în toate zilele vieții noastre. Și experiența vieții noastre cu El e duhovnicească, pentru că trăim cu Cel care S-a înălțat la cer și S-a coborât în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, la Cincizecime.
[10] Domnul a primit pocăința Sfântului Petros și l-a reprimit în rândul Apostolilor Săi [Ioannis 21, 15-17, BYZ], după cum a primit întoarcerea Sfântului Apostol Pavlos [F. Ap. 9, 6, BYZ]. Pentru că Dumnezeu Se uită la sufletul omului, la iubirea lui. Și de aceea și pe noi ne cheamă întotdeauna la pocăință, pentru că voiește să ne ierte de păcatele noastre. Căci păcatele noastre sunt cele care ne țin departe de Dumnezeu. Dar dacă El ne iartă cu mila Sa cea mare, atunci suntem plini de viața și de iertarea Lui.
[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Petrus_(given_name) și https://en.wikipedia.org/wiki/Paulus_(surname).
[12] Petros înseamnă piatră, iar Pavlos înseamnă cel mic. Piatra credinței e fundamentul vieții noastre. Pe piatra credinței ne zidim duhovnicește. Dar dacă vrei să fii mare, atunci trebuie să te faci mic, să te smerești, pentru ca să te umpli de slava lui Dumnezeu. Căci mare te face Dumnezeu, prin slava Lui, dacă Îl asculți pe El. Și ca să Îl asculți pe El trebuie să stai pe piatra credinței, trebuie să îți asumi întreaga viață, teologie și slujire a Bisericii. Și îți asumi toate ale Bisericii când ți le faci ale tale, când trăiești conform lor.
[13] Cf. https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/moastele-sfantului-apostol-pavel-au-sosit-la-bucuresti-52008.html.
[14] Cf. https://arhiepiscopiabucurestilor.ro/patriarhul-romaniei/evenimente/cinstitul-cap-al-sf-ioan-gura-de-aur-la-bucuresti-nu-este-doar-o.
[15] Pe 23 octombrie 2008 au fost aduse la București Sfintele Moaște ale Sfântului Apostol Pavlos, iar pe 11 iulie 2025 a fost adus capul Sfântului Ioannis Hrisostomos, al celui care i-a tălmăcit cuvintele. Pentru că cele ale Sfinților trebuie aprofundate, trebuie înțelese cu evlavie. Teologia Slujbelor și cea iconografică trebuie puse la un loc. Pentru că Slujbele Sfinților ne vorbesc teologic despre ei, așa după cum ne vorbesc Sfintele lor Icoane și Sfintele lor Moaște. Și noi îi iubim pe Sfinții lui Dumnezeu pe baza tuturor celor păstrate de Biserică despre ei. Căci Biserica ne-a păstrat adevărul despre ei, chipul lor teologic, chipul lor duhovnicesc peste veacuri.
[16] Sfinților Apostoli Petros și Pavlos, învățați-ne voia lui Dumnezeu în fiecare zi a vieții noastre! Pentru că voia Lui este direcția sigură a vieții noastre. Învățați-ne să slujim Biserica lui Dumnezeu cu pace și cu conștiință sfântă! Pentru că cel mai mult Biserica lui Dumnezeu are nevoie de pace și de slujire sfântă. Învățați-ne să fim iubitori și smeriți în tot ceea ce facem! Pentru că iubirea ne ține laolaltă, iar smerenia ne ține în frica de Dumnezeu. Amin!