Misiune pe urmele lui Hristos [2]
† Anastasie (Yannoulatos), Arhiepiscopul Tiranei şi al întregii Albanii, Misiune pe urmele lui Hristos. Studii teologice și omilii, cuvânt introd. de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. din lb. gr. de Diac. Dr. Ştefan L. Toma, Editura Andreiana, Sibiu, 2013, 296 p. PDF.
„chemarea Bisericii la misiune…[e] o chemare la pocăință”, p. 82-83, a tuturor oamenilor. Pentru că toți avem nevoie să ne pocăim înaintea Domnului. „Misiunea aparține firii Bisericii”, p. 91; iar „Biserica își continuă misiunea ei, chiar dacă o rănesc ereziile şi o încearcă prigonirile. Mărturisirea constituie o expresie a vitalității Bisericii, dar şi o sursă de revigorare şi reînnoire”, p. 92; Și „chiar dacă lucrarea misionară, în cea mai desăvârșită formă a ei, este asumată de oameni harismatici, într-o analiză finală, ea rămâne responsabilitatea tuturor membrilor Bisericii; fiecare ar trebui să contribuie sau să participe la ea, fie în mod direct, fie indirect”, p. 92.
„Creșterea Bisericii se face atât prin dobândirea de noi membrii, cât şi prin mai profunda trăire de către cei botezați a tainei credinței şi iubirii”, p. 92; „Întrebări critice așteaptă, în agonie, o abordare teologică responsabilă. Ce-i împiedică pe mulți slujitori ai Bisericii să se dezvolte ca personalități? Ce-i conduce pe alții la descurajare şi deznădejde? Ce-i oprește pe oamenii serioși să se apropie de preoție? Constituie un secret comun faptul că mulți preoți trăiesc sub condiții de opresiune şi lipsă de libertate, pentru că, în ciuda caracterului sacramental al Bisericii, în cadrul structurilor ei organizatorice își fac simțită prezența şi elemente pur lumești, care adesea transformă relaționările dintre episcopi şi preoți în relații dintre domni feudali şi servitori”, p. 96.
Autorul propune „hirotonirea de diaconi şi subdiaconi, cu posibilitatea de a alege căsătoria mai târziu. Perioada vârstei cuprinse între 20 şi 35 de ani, poate fi folosită, fără rețineri, în slujba lucrării misionare în contextele cele mai dificile”, p. 97, n. 10. „Grija pastorală pentru cler este cea mai neglijată arie din perimetrul activității pastorale. Fără revigorarea potrivită şi continuă a clerului, toate planurile despre pastorație şi misiune sunt destinate să rămână ineficiente”, p. 97.
„Adesea, ne exprimăm puncte de vedere fără o analiză suficientă, fără o maturitate necesară, în cadrul unui demers lung şi în tăcerea liturgică a Duhului Sfânt. De multe ori, «tehnologizăm, nu teologizăm». Uităm că mulțimea de cuvinte a unei teologii intelectualiste nu sensibilizează poporul lui Dumnezeu”, p. 98. Parohiile din marile orașe sunt parohii nepăstorite, p. 99; „toți credincioșii sunt responsabili pentru viața Bisericii, sunt părtași la lucrarea ei, sunt membri ai Trupului care continuă lucrarea lui Hristos, mântuirea întregii lumi. Prezența credincioșilor laici în structuri ale vieții sociale, creează posibilități nelimitate de mărturisire, slujire şi slăvire a lui Dumnezeu”, p. 101.
Autorul pleda pentru reactivarea Diaconițelor și pentru intensificarea laturii misionare a Monahiilor, p. 101; „predica creștină trebuie să fie receptată ca proclamare plină de bucurie”, p. 103; „Facultățile noastre de Teologie sunt chemate să ia parte la un demers susținut, pe de o parte, să confrunte temele fundamentale cu experiența oamenilor de știință şi a specialiștilor din alte domenii, iar, pe de altă parte, să organizeze conlucrarea interdisciplinară, astfel încât, cercetarea noastră să dobândească o perspectivă universală şi să poată valorifica experiențele din întreaga lume”, p. 104.