Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [180] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. 1. Chiar dacă acestea s-au întâmplat în Paradis – în conformitate cu textul înțeles literal – Dumnezeu a apărut [numai] ca un contur/ profil lui Adam și femeii și a vorbit cu ei[1]. Dar, de vreme ce ei nu L-au putut vedea pe Dumnezeu ca pe Meșterul [tuturor lucrurilor], demonul cel rău a zărit prilejul de a o înșela pe femeie. El i-a sugerat ei că Dumnezeu este de același fel și esență cu ea, după înfățișarea și plăsmuirea pe care le-a văzut în ea înseși[2]. Drept urmare, el i-a zis ei: „Pentru ce a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din tot pomul cel din Paradis»?”[3].
2. Din aceasta este clar că șarpele a zis aceste lucruri femeii mai înainte ca rodul să fie mâncat. Adică, Biserica s-a desfătat de orice păcat și idolatrie. Apoi șarpele cel rău, balaurul cel răzvrătit[4], a vorbit în mod viclean cu ea, precum cu o femeie oarecare. A vorbit cu ea în dorința lui de a o îndrepta spre nedumnezeiescul politeism. El i-a arătat ei cine erau cei care, la început, s-au închinat însuși demonului celui rău și l-au părăsit pe Dumnezeu. A zis: „Pentru ce a zis Dumnezeu” vouă „să nu mâncați din tot pomul cel din Paradis?”[5]. Adică: De ce Dumnezeu v-a zis vouă să nu vă închinați niciunei creații, nici măcar mie[6], ci să-I aduceți închinare și să-L slăviți pe El și numai pe El[7]?
Femeia a zis: „Din rodul pomului Paradisului vom mânca, dar din rodul pomului” tău rău, „a zis Dumnezeu: «Nu veți mânca din el și nici nu aveți să vă atingeți de el, pentru ca să nu muriți”[8], așa cum a murit cel rău. Șarpele cel deștept s-a împotrivit acestor cuvinte. El a zis: „Nu veți muri [cu] moarte. Căci Dumnezeu știuse [știe], că, în care zi aveți să mâncați din el” și vă veți închina mie, „vor fi deschiși ochii voștri” prin mine „și veți fi ca dumnezeii”, așa cum sunt eu, „cunoscând binele și răul”[9].
Auzi? El n-a zis: Veți fi ca Dumnezeu, ci: „ca dumnezeii”. Astfel încât hoțește a introdus [acest cuvânt] și i-a învățat pe ei politeismul.
3. Așadar, el L-a calomniat pe Dumnezeu, ca invidios. E invidios pe voi, a zis el, ca nu cumva voi doi să ajungeți ca El: dumnezei cunoscând toate. Și de aceea El v-a poruncit vouă să nu mâncați din rodul meu[10], nici să nu mă atingeți[11], nici să nu vă închinați mie[12]. Căci eu dăruiesc cunoștința celor bune și a celor rele celui care se închină mie[13]. Eu dau înțelepciune infernală[14]: astrologie, divinație, leacuri vrăjitorești, predicții, premoniții, minuni meșteșugite, incantații, supunerea fiarelor, slujirea păsărilor, preschimbarea animalelor, cercetarea fenomenelor astronomice, coborârea focului, mersul pe apă, vederea adâncului, înălțarea șerpilor și arătarea comorilor.
4. Cu acestea și alte mii de mii de alte făgăduințe, nebunul șarpe a încercat să o ademenească pe așa-numita femeie, care era firea omenească[15]. Și, pentru mulți ani, a convins-o pe ea. A îndemnat-o pe ea să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să-i slujească lui[16]. Așadar zice [Scriptura]: „Și a văzut femeia că bun [este] pomul spre mâncare”[17]. Ochii ei erau deschiși și a tânjit după mâncare, măcar să guste, pentru că pomul era bun pentru mâncare. Orice mâncare este încercată și cunoscută prin gustare. Deci din aceasta, cei care cred că aceste lucruri sunt de înțeles doar literal sunt din nou înfruntați. „Și a văzut femeia că bun [este] pomul spre mâncare și că plăcut [este] ochilor să-l vadă și frumos este să-l înțeleagă”[18].
În ceea ce privește sensul literal al textului, poate părea cuiva să zică anume că cel rău i-a arătat femeii o plăsmuire care era admirabilă și minunată. Când vorbea acestea cu ea, și-a schimbat înfățișarea „întru înger de lumină”, așa cum zice Apostolul[19]. Era ca și cum șarpele i-ar fi zis: Voi, ca dumnezei, vă veți preschimba într-o astfel de înfățișare slăvită, dacă vă împărtășiți de rodul meu. Și pentru aceasta s-a scris: „Și a văzut femeia […] pomul”, că este „plăcut ochilor să-l vadă și frumos este să-l înțeleagă”[20]. Dar dacă aceste lucruri s-au întâmplat întocmai, nu sunt în stare să spun.
[1] Cf. Fac. 1, 28-30; Fac. 2: 15-17, 19, 22.
[2] Cf. Fac. 3, 5.
[3] Fac. 3, 1.
[4] Cf. Iov. 26, 13; Ps. 73, 13-14; 90, 13; 103, 26; 148, 7; Is. 27, 1; Vil 23-28; Apoc. 12, 3-17; 13: 2, 4, 11; 16, 13; 20, 2.
[5] Fac. 3, 1.
[6] Cf. Ps. 103, 26.
[7] Cf. Deut. 6, 13-15; 10, 20; Mt. 4, 9-10.
[8] Fac. 3, 1-3.
[9] Fac. 3, 4-5.
A se vedea, din nou, traducerea în românește a Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: Sfântul Profet Moisis, Facerea (ediția LXX), Teologie pentru azi, București, 2023, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2023/03/06/facerea-editia-lxx/.
[10] Cf. Fac. 2, 17.
[11] Cf. Fac. 3, 3.
[12] Cf. Deut. 6, 13-15; 10,20; Mt. 4, 9-10.
[13] Cf. Fapt. Ap. 13, 6-12.
[14] Cf. II Tes. 2, 9-11.
[15] Cf. I Cor. 11, 3; 13, 27; II Cor. 11, 2-3; Ef. 2, 3; 5, 28-32.
[16] Cf. Rom. 1, 25.
[17] Fac. 3, 6.
[18] Fac. 3, 6.
[19] II Cor. 11, 14; Cf. Is. 14, 12; Lc. 10, 18.
[20] Fac. 3, 6.