Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [181] (partea a doua)

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

X.1. „Și a luat [din] rodul său [și] a mâncat și a dat și bărbatului ei împreună cu ea și au mâncat”[1].

Cu adevărat, nu era el soțul ei? Nu era ea soția lui[2]? De ce nu au mâncat cei doi împreună? Ci femeia a mâncat prima, iar apoi bărbatul? El l-a primit de la ea și nu s-a împotrivit, nu a strigat la ea, nu a mustrat-o pentru neascultarea poruncii lui Dumnezeu? De aceea, fără îndoială, acestea s-au petrecut în felul următor.

Balaurul cel rău a vorbit cu Biserica dintâi[3]. A agasat-o, a convins-o și a înșelat-o. Ea a cules și s-a bucurat de rod, de mâncarea cea rea. S-a închinat celui rău ca lui Dumnezeu. Apoi, mâncând, s-a întors la Soțul ei. L-a lăsat pe șarpe să plece. S-a întors în mod drept la El, pe care Îl părăsise în mod nedrept. Și Bărbatul ei a primit-o pe ea, pentru că o dorea pe ea foarte mult. Cu adevărat, a primit-o pe ea ca pe fiul cel pierdut[4]. Totuși, El nu s-a plâns, nu a gesticulat, nu a criticat-o, nu a insultat-o și nu a respins-o[5]. În schimb, primind de la ea – sau, mai degrabă, în apărarea ei, El a gustat degrabă rodul acestui pom[6].

2. Privește acest rod al pomului ca trimițând la moartea lui Hristos pe Cruce. Pentru Biserică, ca pentru soția Sa, El a primit-o de la ea și a gustat-o trei zile[7]. [Hristos] „pentru toți să guste [a gustat potirul] morții” – așa cum a zis Sfântul Pavlos[8]. Oțetul și fierea, care au fost gustate în grădină și pe Pomul de pe Golgota, au arătat o astfel de mâncare ucigătoare[9]. El a fost ca Adam în toate[10], în afară de păcat[11]. Întru asemănarea noastră, Iisus, de bună voia Sa, a făcut ale Sale toate cele ale noastre. Neîndoielnic, aceasta a însemnat și ispitirea, pe care, voind, a primit-o de la diavol, imediat după Botezul Său[12]. Întru asemănarea Sa cu Adam, El, care nu poate fi ispitit[13], a fost ispitit.

În fiecare dintre acestea, caută imitarea și preînchipuirile, care în mod limpede te învață aceasta: la fel cum diavolul l-a îndemnat pe întâiul Adam la idolatrie prin Eva[14], aidoma și-a stabilit scopul și și-a îndreptat atacul împotriva celui de-al doilea Adam, prin trup[15]. Dar și-a ratat ținta[16].

3. Cel care se împotrivește va fi din destul înfruntat de adevărul lucrurilor, care ne îndreaptă în această direcție. După ce întâiul Adam s-a născut[17], Satanas l-a atacat îndată, prin coasta sa, Eva, care era soția sa[18]. Asemenea, după ce al doilea Adam, Hristos, a arătat adevărata renaștere, a Botezului Său[19], îndată Ispititorul a încercat să-L ispitească prin trupul Său[20], care era acum soția Sa[21]. Întâiul Adam a avut răsuflarea de la Dumnezeu[22]. Al doilea Adam a avut Duhul din cer[23].

Mai mult, ispitirea lui Adam s-a petrecut în mijlocul pomilor, la izvorul Edemului[24]. A doua ispitire s-a petrecut pe Muntele Măslinilor[25], în mijlocul pomilor: Hristos a fost ispitit pe când urca de la izvorul râului Iordanis[26]. Întâiul om a fost încercat pe când se afla între fiare[27]. Marcos grăiește în mod asemănător despre Hristos: „Și [El] era în pustie […] ispitit [fiind] de către Satanas. Și [El] era cu fiarele [sălbatice]”[28]. În Paradis, când omul postea și încă nu mâncase nimic, diavolul a meșteșugit o ispită prin mâncare[29].

Asemenea, după ce Hristos a postit 40 de zile, cel rău L-a atacat pe El prin mâncare: „spune pietrelor acestora să se facă pâini”[30]. Acolo, șarpele a zis: „veți fi ca dumnezeii”[31]. Iar aici a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, atunci spune” așa și-așa[32]. Prima încercare a avut loc prin întrebări și respingeri între șarpe și femeie[33]. La fel, încercarea Domnului s-a desfășurat ca o dispută între El și demonul cel rău[34].

De aceea, dacă cele cu privire la primul Adam și Hristos sunt de un fel care tinde a merge în același sens, nu te mai îndoi. Cunoaște aceasta în mod sigur: că ceea ce el Îi șoptea lui Hristos, că Hristos ar fi trebuit să cadă și să Se închine însuși balaurului celui rău[35], aceasta a fost ceea ce, de asemenea, i-a spus femeii, Bisericii de la început, pe care a convins-o și a înșelat-o[36].

---

[1] Fac. 3, 6.

[2] Cf. Fac. 2, 23-24.

[3] Cf. Ieș. 7, 9-12; Deut. 32, 33; Iov 4, 10; 20, 16; 26, 13; 38, 39-40; Ps. 73, 13-14; 90, 13; 103, 26; 148, 7; Înț. lui Sal. 16, 10; Iis. Sir. 25, 16; Amos 9, 3; Is. 27, 1; Ier. 9, 10; 27, 8; 28, 34; Iez. 29, 3; 32, 2; Vil 23-28.

[4] Cf. Lc. 15: 13, 20-24.

[5] Cf. Lc. 15: 13, 20-24; Iac. 1, 5.

[6] Cf. Fac. 3, 6.

[7] Cf. Mt. 12, 40; 26, 61; 27, 63; Mc. 8, 31; 14, 58; In. 2, 19; I Cor. 15, 4.

[8] Evr. 2, 9.

[9] Cf. Ps. 68, 22; Mt. 27, 48; Mc. 15, 36; Lc. 23, 36; In. 19, 29-30.

[10] Cf. I Cor. 15: 45, 47.

[11] Cf. In. 8, 46; Evr. 4, 15; 7, 26.

[12] Cf. Mt. 4, 1-11; Mc. 1, 12-13; Lc. 4, 1-13; Evr. 2, 18; 4, 15.

[13] Cf. Deut. 6, 16; Is. 7, 12; Mt. 4, 7; Fapt. Ap. 15, 10.

[14] Cf. Fac. 3, 1-6.

[15] Cf. Mt. 4, 1-11; Mc. 1, 12-13; Lc. 4, 1-13; Evr. 2, 18; 4, 15.

[16] Cf. Mt. 4, 11; Lc. 4, 13.

[17] Cf. Fac. 2, 7.

[18] Cf. Fac. 2, 21-22; 3, 1-6.

[19] Cf. Mt. 3, 13-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3, 21-22; In. 1, 12-13; 31,34.

[20] Cf. Mt. 4, 1-11; Mc. 1, 12-13; Lc. 4, 1-13; Evr. 2, 18; 4, 15.

[21] Ps. lui Sal. 7, 6; In. 1, 14; Rom. 1, 3; Gal. 4, 4; Filip. 2, 7; I Tim. 3, 16; Evr. 2, 14; I In. 4, 2.

[22] Cf. Fac. 2, 7.

[23] Cf. Mt. 4, 16; Mc. 1, 10; Lc. 3, 22; In. 1, 33-34.

[24] Cf. Fac. 2, 8-10.

[25] Cf. Mc. 11, 1; In. 1, 28.

[26] Cf. Mt. 4, 1; Mc. 1, 12; Lc. 4, 1-2; In. 1, 28.

[27] Cf. Fac. 2, 19.

[28] Mc. 1, 13.

[29] Cf. Fac. 3, 1-6.

[30] Mt. 4, 3; Cf. Lc. 4, 3.

[31] Fac. 3, 5.

[32] Mt. 4, 3; Cf. Lc. 4, 3.

[33] Cf. Fac. 3, 1-5.

[34] Cf. Mt. 4, 3-10; Lc. 4, 3-12.

[35] Cf. Mt. 4, 9; Lc. 4, 7.

[36] Cf. Fac. 3: 6, 13; II Cor. 11, 3.