Zi: 12 iulie 2026

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

3. De vreme ce continui să sălășluiești în [înțelesul] literal, privește cu atenție la urmarea faptelor lor. Cine era Adam, și ce s-a întâmplat după păcătuire? Adam era cu desăvârșire luminos. Avea chipul lui Dumnezeu. Cu adevărat, era o asemănare a chipului lui Dumnezeu, așa-zicând[1]. Dar, după neascultare, a devenit întunecat și neîmpodobit. S-a îmbrăcat cu totul în păcatul negru[2].

Mai târziu, David a plâns peste cele întâmplate strămoșilor noștri. A zis: „Ziua zilei rostește cuvânt și noaptea nopții vestește cunoaștere”[3]. Strămoșii noștri stăteau luminoși precum ziua, înainte de a mânca din pom și înainte ca femeia să dezvăluie cuvintele urzelii șarpelui bărbatului ei. Într-adevăr, erau cu totul acoperiți, ca într-o mantie, cu razele Soarelui gânditor/ noetic.

Dar când ea a fost convinsă și a mâncat, s-a îmbrăcat cu umbra nopții păcatului. Apoi a devenit întunecată ca noaptea. Nu știa ce îi spune bărbatului ei. Și astfel i-a vestit lui cunoașterea, celui care a devenit [și el] ca noaptea prin egală neștiință. Sau, cel puțin, ea i-a spus despre fructul cunoașterii binelui și răului[4] și i l-a dat lui[5].

Cuvântul lui David poate fi înțeles și altfel. Mai înainte ca ea să mănânce, era luminoasă ca ziua. Ea a dezvăluit cuvintele [șarpelui], dar a vorbit repede și pe scurt despre mâncare, căci modul josnic al aplecării cu plăcere a Evei spre păcat nu i-a îngăduit să grăiască pe larg. Însă, când fapta cea grozavă s-a săvârșit și ea și-a împlinit dorința pentru acel lucru, dorința acum împlinită a încetat și ea a vestit cunoașterea ei. Iată, a zis, am fost dezbrăcați [și am rămas] goi prin puterile rodului. Căci ochii rațiunii lor s-au deschis. Și ei au cunoscut ce rău au întâmpinat, pe măsură ce își explicau unul altuia ce sufereau.

Este plăcut pentru mine să contemplu cele despre Paradis și despre cei dintâi plăsmuiți, în felul acesta. Căci eu sunt un ambasador pentru Hristos[6]. Sunt un apărător[7] al adevăratei mele mame[8], Eva, Biserica Vieții[9]. Și împotriva iudeilor și a ereticilor care se opun, câștig și înalț trofeele biruinței pentru poporul credincios[10]. Și, cu observațiile și reflecțiile care au fost discutate de noi de-a lungul acestui tratat asupra creației de șase zile, poporul credincios a primit arme împotriva vrăjmașului[11].

Nu e nevoie de alte trofee sau de arme mai puternice împotriva lor: nici de la Moisis, nici de la Profeți, nici de la David. „Căci armele luptei noastre” sunt acestea: „nu [sunt] trupești” și nici ușor de rupt, „ci Îi [sunt] puternice lui Dumnezeu spre doborârea fortărețelor” vrăjmașilor Săi, „gândurile dărâmându-le și toată înălțarea ridicându-se [care se ridică] împotriva cunoașterii” noastre și a credinței în Hristos, adevăratul Dumnezeu[12].

Slava și puterea sunt ale Lui, [Cel ce este] împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

---

[1] Cf. Fac. 1, 26-27.

[2] Cf. Fac. 3: 7, 21; II Cor. 5, 21; Gal. 3, 13.

[3] Ps. 18, 3.

[4] Cf. Fac. 2: 9, 17; 3, 5.

[5] Cf. Fac. 3, 6.

[6] Cf. II Cor. 5, 20; Ef. 6, 20.

A se vedea: Sfântul Apostol Pavlos, Epistola a doua către Corintiini (ediția BYZ), traducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, Teologie pentru azi, București, 2025, cf. https://www.teologiepentruazi.ro/2025/07/16/epistola-a-ii-a-catre-corintiini-ed-byz/.

Sau: https://www.teologiepentruazi.ro/2025/07/17/epistola-a-ii-a-catre-corintinii-byz-editia-liturgica/.

[7] Cf. Rom. 12, 8;  I Tes. 5, 12; I Tim. 3, 5; 3, 12-15; 5, 17.

[8] Cf. Ps. 86, 5; In. 19, 27; Gal. 4, 26.

[9] Cf. In. 5, 26; 6: 35, 48; 11, 25; 14, 6; Rom. 8, 10; II Cor. 4, 10-11; Ef. 3, 15; Col. 3, 4; I In 5, 12.

[10] Cf. I Cor. 15, 56-57; I In 5, 4-5.

[11] Cf. Rom. 6, 13; 13, 12; II Cor. 6, 7; 10, 4; Ef. 6, 13-17; I Petr. 4, 1.

[12] II Cor. 10, 4-5.