Misiune pe urmele lui Hristos [3]

† Anastasie (Yannoulatos), Arhiepiscopul Tiranei şi al întregii Albanii, Misiune pe urmele lui Hristos. Studii teologice și omilii, cuvânt introd. de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. din lb. gr. de Diac. Dr. Ştefan L. Toma, Editura Andreiana, Sibiu, 2013, 296 p. PDF.

 

Predica creștină trebuie să vorbească despre durerile și păcatele oamenilor, p. 105; căci „chintesența predicii şi [a] vieții Sale este iubirea”, p. 105; „Experiența liturgică a Ortodoxiei are implicații pastorale şi misionare directe. Îl eliberează pe credincios din tiparele înguste de gândire, din patimi, şi cel mai important, din egoismul său sufocant”, p. 108; sintagma „liturghia de după Liturghie”, popularizată de Pr. Ion Bria, p. 112, îi aparține autorului, care, în forma primă, era: „continuarea Liturghiei în viață”, p. 113.

„Hristos extinde, fără îngrădire, la nivel global, marginile Împărăției Sale”, p. 118; „Împărăția lui Dumnezeu a început deja, prin prezența lui Hristos în viața umanității[,] şi se află în faza împlinirii ei”, p. 119; iar „prin participarea la Liturghie…se trăiește prezentul şi viitorul Împărăției” lui Dumnezeu, p. 120. Pentru că ne pregătim și noi pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Iar „noua, şi întotdeauna nouă, idee pe care ei trebuie să o ofere este valoarea unică a persoanei umane, care a fost, în mod profund subevaluată, atât de către capitalism, cât şi de către comunism”, p. 122; „Diavolul se sprijină mult pe marile hotărâri ale zilei de astăzi, care sunt lăsate pe mâine”, p. 130; „căsătoria are propria ei asceză şi fiecare credincios e chemat la nevoință duhovnicească”, p. 143; „Purificarea interioară este superioară predicilor. De aceea, în Ortodoxie, Sfinții au exercitat o influență mai puternică decât predicatorii”, p. 144.

„diavolul nu poate să creeze ceva cu adevărat nou. Nu este în poziția de a crea. Poate doar să pervertească creația. Prin aceea veche propunere a lui, a pervertit adevărul şi l-a transformat în minciună”, p. 151; „Precum căderea lui Adam a deschis umanității calea spre iad, la fel, Înălțarea Celui de «al doilea Adam», Iisus Hristos, a deschis calea intrării noastre în ceruri, unde stăpânește, în mod deplin, prezența şi voia lui Dumnezeu”, p. 152; „fiecare persoană are dreptul şi obligația să activeze potențialitățile infinite, care sunt oferite fiecărei persoane umane în Hristos, prin Duhul Sfânt”, p. 156.

„Fiecare Dumnezeiască Liturghie înnoiește conștiința Împărăției lui Dumnezeu în jurul nostru şi în noi”, p. 159; „Doar cei slăviți de harul lui Dumnezeu, pot cu adevărat, să Îl slăvească pe Dumnezeu, fiind ei înșiși purtători ai slavei Lui. De aceea, sfinții rămân cei mai importanți misionari ai creștinismului”, p. 174; „scopul direct şi esențial al misiunii este întemeierea unei Biserici locale, care[,] prin săvârșirea Tainelor şi întreaga ei existență doxologică[,] proclamă slava lui Dumnezeu”, p. 177.

„autenticul[,] în manifestarea slavei lui Dumnezeu[,] este smerenia”, p. 181; „Iisus Hristos se afla în absolută înțelegere şi unitate cu Tatăl Său. De aceea, El sublinia hotărârea Sa statornică de a Se supune voii Tatălui.”, p. 187; „Singura ieșire din sclavia labirintului egoismului nostru este să căutăm în continuu care este voia lui Dumnezeu aici şi acum”, p. 188, în viața noastră; „

Misiunea este – să ne-o repetăm – misiunea lui Dumnezeu, nu a noastră. La marea Lui inițiativă, Dumnezeu ne cheamă să devenim co-lucrători şi ambasadori ai Lui. Planul Lui se va împlini cu siguranță. Puterea şi răbdarea noastră se bazează pe acest adevăr. Acesta este izvorul bucuriei şi al optimismului nostru”, p. 193; „Toate manifestările vieții umane trebuie transfigurate prin harul Dumnezeului treimic”, p. 207.

„Reînsuflețirea monahală, cu accentul pe taina pocăinței, pe fundamentul existențial personal, exprimă nevoia unei experieri şi mai profunde a Evangheliei”, p. 208; „Lucrarea lui Hristos nu e, în mod simplu, un anunț, este un eveniment, evenimentul prin excelență al istoriei universale, care deschide drumul spre sfârșitul cel din urmă, spre împlinirea evoluției lumii”, p. 213-214; „Responsabilitatea fundamentală a fiecărei Biserici locale universale rămâne trăirea şi oferirea deplină a tradiției, în mod irenic, însă decisiv, în perspectiva universalității”, p. 215; „indiferența față de misiune înseamnă [o] negare a Ortodoxiei”, p. 221.

„Respectul față de libertatea fiecărei persoane umane va rămâne întotdeauna principiu fundamental al Ortodoxiei”, p. 230; „Credința creștină oferă cea mai demnă antropologie, una care transcende orice formă de viziune umanistă”, p. 231, pentru că îi arată omului că scopul său e îndumnezeirea; „Istoria lui Israel este calea realizării planului lui Dumnezeu cu întreaga lume”, p. 236; „Învățătura lui Hristos s-a răspândit într-un loc şi timp concret, însă a avut întotdeauna un caracter universal şi eshatologic”, p. 237; „lucrarea apostolilor este răspândirea «tainei», a acestei salvări a întregii umanități, în cadrul Bisericii, a cărei cap este Hristos”, p. 239.

„pulsul apostolic întreține cultul liturgic ortodox şi viziunea globală își menține perspectiva [ei] dinamică”, p. 245; „Misiunea este o urmare directă şi imediată a vieții duhovnicești”, p. 253; „responsabilitatea apostolică nu e limitată la activitățile celor Doisprezece. Aceștia au încredințat altora înfăptuirea lucrării lor apostolice”, p. 259; „e determinat caracterul universal al misiunii Bisericii”, p. 262; iar „Harisma grăirii în limbi nu a fost dată, desigur, pentru demonstrație lingvistică, ci ca un instrument al misiunii şi al lucrării lor la popoare străine, cu diferite coduri de comunicare”, p. 262.

„Pronia lui Dumnezeu a deschis astăzi Ortodoxiei porți şi zone altădată închise. Mărturisirea ortodoxă trebuie proclamată, prin toate mijloacele, şi în aceste zone”, p. 266. Și, în primul rând, la nivel online. Unde informația ajunge imediat la publicul vizat; „Să împărțim cu toți tot ceea ce avem, tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit, deopotrivă bogății spirituale sau materiale”, p. 266; autorul vorbește despre „globalizarea iubirii”, p. 276, prin misiunea Bisericii, pentru că misiunea Bisericii ne propune o globalizare creștină, o perspectivă universalistă asupra Bisericii și a mântuirii oamenilor.

Cum era să își piardă vederea, p. 280; „Prezența lui Hristos ne inundă sufletele nu doar în zile de ceață şi furtună, ci şi în cele mai minunate zile ale vieții noastre, în cele mai creative, când prezența Celui Iubit e simțită şi mai mult. El este Cel Care rămâne prezent în călătoria vieții noastre, precum soarele susține viața pe pământ, ziua şi noaptea, vara şi iarna”, p. 280.

Biografia sa începe în p. 283; s-a născut la Pireu pe 4 noiembrie 1929 și vorbea greacă, engleză, franceză, germană, citea greacă veche, latină, italiană, spaniolă şi albaneză, fiind familiarizat şi cu două limbi africane, p. 283; a studiat religii păgâne la ele acasă, p. 283; s-a îmbolnăvit de malarie în Africa, p. 284; a hirotonit primul Preot pentru Tanzania, a reînființat Biserica Albaniei, în 2000 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace, p. 285; publicațiile autorului încep în p. 287. A fost tradus în rusă, suedeză, finlandeză, sârbă, română, bulgară, spaniolă și albaneză, p. 296.