Sermon on the commemoration of the Holy Prophet Iliu Tesvitis [July 20, 2026]

My beloveds,

 

in other years we cried out for rain, because there was a lot of drought. We cry out to Saint Iliu to send us the rain of his mercy. But this year God blessed us with a lot of rain, with abundant rain and the harvests are beautiful, imposing. I recently reached Călărași, then to Brăila, in both places for the first time, and the whole road was full of wheat, corn, sunflowers, and from time to time the corn and sunflowers were irrigated. And I blessed the crops everywhere in my heart, because I rejoiced in God’s mercy with us. Because where His mercy is poured out, there everything is abundant[1].

And we pray to Saint Iliu for rain, because at his prayer God stopped the rain and also at his prayer rain fell on the earth from enough. And when he stopped the rain, he told Ahaab that there would be no dew and no rain for years [I Emperors 17, 1, LXX]. And when he wanted to lift the drought, he told Ahaab that rain was coming [I Emp. 18, 44, LXX]. And Ahaab [Αχααβ] was the emperor of the day, but who had fallen into idolatry. And he became an idolater because of his wife, Iezabel [Ἰεζάβελ][I Emp. 19, 1, LXX], who was a phoenician[2]. And this happens when you are not strong in your faith, in your relationship with God, but you let yourself be conquered by pagan beliefs[3].

And the name of Saint Iliu means my God is the Lord[4]. It’s a theophoric name, because it speaks of God. And the name of the Prophet is fully assumed by him, because Saint Iliu served only the Lord. And he teaches us to do the same: to serve only the Lord. Because „all the gods of the nations [are] demons [πάντες οἱ θεοὶ τῶν ἐθνῶν δαιμόνια]” [Ps. 95, 5, LXX], while the Lord is the Maker of all things. He is the One who keeps us in existence and takes care of us constantly. And He, our God, is threefold in persons, He is the Father, the Son, and the Holy Ghost God, and we know no other, because He alone is our God[5].

The prophets of Baal are the prophets of shame [τῆς αἰσχύνης][I Emp. 18, 25, LXX]. In the WTT, in this place, we have בַּ֗עַל [Baal] instead of shame. Because anyone who presents themselves as „the lord”[6], without being, is a disgrace, a liar, a false god. And the demons, throughout history, have lied to humanity with many false gods, while the Lord, incarnating Himself, taught us that our God is triune. And therefore, no other name has anything to do with God, because the persons of the Trinity are the Father, the Son, and the Holy Ghost. And we rejoice in our God, the true God, and we serve Him in everything, because He fills us with His eternal life. While the gods of the nations are shown to shame, as Saint Iliu also showed them[7].

The prophets of shame prayed from morning until noon, saying continually: „Hear us [ἐπακουσον ἡμῶν], Baal [ὁ Βααλ], hear us [ἐπακουσον ἡμῶν]!” [I Emperors 18, 26, LXX]. But „there was no voice and no hearing [οὐκ ἦν φωνὴ καὶ οὐκ ἦν ἀκρόασις]” of them [Ibidem]. No one answered them, although the demons they served could have answered them. And when they prayed thus, „they ran over the altar which they had made [διετρεχον ἐπὶ τοῦ θυσιαστηρίου οὗ ἐποίησαν]” [Ibidem]. And this shows great indecency on their part. For how would it be for us if someone saw us running around the Church or jumping over the Holy Table? Such a thing is not done! But the pagans were doing things that were not natural, not normal, because they were serving demons and not God[8].

Moreover, they cut themselves until they bled while praying [I Emp. 18, 28, LXX], because the demons were teaching them to commit suicide. For the demons do not teach you good, but only evil. And they prayed in vain until evening [I Emp. 18, 29, LXX]. And at the evening hour the sacrifice of Saint Iliu began, the true sacrifice! And he prayed and said: „Lord [Κύριε], God of Avraam and of Isaac and of Israil [ὁ Θεὸς Αβρααμ καὶ Ισαακ καὶ Ισραηλ], hear me, Lord, hear me today with fire [ἐπάκουσόν μου, Κύριε, ἐπάκουσόν μου σήμερον ἐν πυρί], and let all this people know that You are the Lord [καὶ γνώτωσαν πᾶς ὁ λαὸς οὗτος ὅτι Σὺ εἶ Κύριος], the God of Israil [ὁ Θεὸς Ισραηλ], and I [am] Your slave [κἀγὼ δοῦλός Σου], and for Your sake I have done these things [καὶ διὰ Σὲ πεποίηκα τὰ ἔργα ταῦτα]! Hear me, O Lord, hear me with fire [ἐπάκουσόν μου, Κύριε, ἐπάκουσόν μου ἐν πυρί], and let this people know that You are the Lord God [καὶ γνώτω ὁ λαὸς οὗτος ὅτι Σὺ εἶ Κύριος ὁ Θεὸς] and that You have turned the heart of this people back [καὶ Σὺ ἔστρεψας τὴν καρδίαν τοῦ λαοῦ τούτου ὀπίσω]!”[I Emperors 18, 36-37, LXX]. A theological, concise prayer, made with a lot of trust in God. As all our prayers should be and not much talk[9].

For the Lord’s answer with fire will turn the hearts of the people back to the Lord. For the people will feel that the Lord is alive, while Baal is a demonic silence. And when Saint Iliu, the Prophet of God, prayed, then „fire fell from the Lord from heaven [ἔπεσεν πῦρ παρὰ Κυρίου ἐκ τοῦ οὐρανοῦ] and ate the burnt offering and the splinters and the water from the watercourse and the stones [καὶ κατέφαγεν τὸ ὁλοκαύτωμα καὶ τὰς σχίδακας καὶ τὸ ὕδωρ τὸ ἐν τῇ θααλα καὶ τοὺς λίθους], and the fire licked up the soil [καὶ τὸν χοῦν ἐξέλιξεν τὸ πῦρ]” [I Emperors 18, 38, LXX]. And this fire, which fell from the Lord upon the sacrifice of Saint Iliu Tesvitis, is like that fire which falls upon the Lord’s Tomb, at the Vespers of His Resurrection, in order to testify to us of His Resurrection on the third day. Because that fire comes from heaven, from the Lord, it does not burn for a while, then it becomes a consuming fire. And the fire consumed the entire sacrifice of the Prophet! Because the glory of God sanctifies us completely, as well as our eucharistic Gifts. And you must be full of the glory of God in order to commune with the eucharistic Hristos, with the Lord of glory[10].

And when the Lord answered with fire to the prayer of Saint Iliu, „all the people fell on their face and said: «Truly the Lord is God! This [is] God!»” [I Emp. 18, 39, LXX]. Because the living God answered immediately, He appeared wonderfully before their eyes and showed that Iliu was His Prophet. While Baal was silent, although the demons could have spoken. But the demons were silent, because God did not allow them to speak. And the people saw the power of God, because His Prophet prayed for their salvation. For their return to the Lord[11].

A young man became a Monk on the Holy Mount Athos, after committing many sins, because he remembered his mother’s prayers on her knees. He once saw his mother, in his childhood, praying during the night, and that holy memory turned him to the Lord. And the one who confessed this great conversion, said what another ghostual Father had told him: that it does not matter how many sins the young commit, but how much we, His Church, do for their return. Because we must wait in prayer and holiness for those who come to the Lord, so that we may be living examples for their lives. For their lives of repentance[12].

I recently served at the Divine Liturgy in which a man was cheirotoned Deacon. And he had many emotions and I told him that it was normal for him to have them, because his life was changing radically from here on out. And after he was cheirotoned, I was the first to congratulate him, to strengthen him in his joy. Because I know how comforting the call to consume the Holy Mysteries was for me and how the word Father sounded in my heart for the first time, addressed to me. But when he was cheirotoned, I prayed for him with peace. And, suddenly, the former Layman rose up as a Deacon, he rose from the ground as a Servant of God. Because the grace of the Priesthood descended into him. And you must work the grace of the Priesthood unceasingly in order to be of use to everyone[13].

The prayers of Saint Iliu are always wonderful and help us in our life. They are our strength in temptations, they are our joy, they are his fatherly care for us. Therefore, my beloveds, when we pray to him, let us pray with confidence, let us pray with joy! Because the Holy Prophet Iliu is always with us and helps us in our ecclesial life. Because he wants us to belong to God, to be with the Lord and all His Saints and Angels for eternity. Amin[14]!

---

[1] Iubiții mei, în alți ani strigam după ploaie, pentru că era multă secetă. Strigam la Sfântul Iliu pentru ca să ne trimită ploaia milei sale. Dar anul acesta Dumnezeu ne-a binecuvântat cu multă ploaie, cu ploaie din belșug și recoltele sunt frumoase, impunătoare. Am ajuns până la Călărași de curând, apoi până la Brăila, în ambele locuri pentru prima oară, și tot drumul a fost plin de grâu, de porumb, de floarea soarelui, și din când în când se irigau porumbul și floarea soarelui. Și am binecuvântat peste tot culturile în inima mea, pentru că m-am bucurat de mila lui Dumnezeu cu noi. Pentru că acolo unde se revarsă mila Sa, acolo toate sunt îmbelșugate.

[2] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ahab.

[3] Și ne rugăm Sfântului Iliu pentru ploaie, pentru că la rugăciunea sa Dumnezeu a oprit ploaia și tot la rugăciunea sa ploaia a căzut pe pământ din destul. Și când a oprit ploaia, el i-a spus lui Ahaab că nu va fi rouă și ploaie pentru ani de zile [I Împ. 17, 1, LXX]. Iar când a vrut să ridice seceta, el i-a spus lui Ahaab că vine ploaia [I Împ. 18, 44, LXX]. Și Ahaab [Αχααβ] era împăratul zilei, dar care căzuse în idolatrie. Și a devenit idolatru din cauza femeii sale, Iezabel [Ἰεζάβελ][I Împ. 19, 1, LXX], care era feniciană. Și acest lucru se petrece când nu ești tare în credința ta, în relația ta cu Dumnezeu, ci te lași cucerit de credințe păgâne.

[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Elijah.

[5] Și numele Sfântului Iliu înseamnă Dumnezeul meu este Domnul. E un nume teoforic, pentru că vorbește despre Dumnezeu. Și numele Profetului este asumat cu totul de el, pentru că Sfântul Iliu a slujit numai Domnului. Și el ne învață și pe noi să facem la fel: să Îi slujim numai Domnului. Pentru că „toți dumnezeii neamurilor [sunt] demoni [πάντες οἱ θεοὶ τῶν ἐθνῶν δαιμόνια]” [Ps. 95, 5, LXX], pe când Domnul este Făcătorul a toate. El e Cel care ne ține în existență și ne poartă de grijă neîncetat. Și El, Dumnezeul nostru, e întreit în persoane, e Tatăl, Fiul și Sfântul Duh Dumnezeu, și noi nu știm pe altul, pentru că numai El este Dumnezeul nostru.

[6] Because that’s what Baal’s name means, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Baal.

[7] Profeții lui Baal sunt profeții rușinii [τῆς αἰσχύνης][I Împ. 18, 25, LXX]. În WTT, în acest loc, noi avem בַּ֗עַל [Baal] în loc de rușine. Pentru că oricine se prezintă pe sine ca „domnul”, fără ca să fie, e o rușine, e un mincinos, e un dumnezeu fals. Și demonii, de-a lungul istoriei, au mințit umanitatea cu mulți dumnezei falși, pe când Domnul, întrupându-Se, ne-a învățat pe noi că Dumnezeul nostru e treimic. Și de aceea, niciun alt nume nu are de-a face cu Dumnezeu, pentru că persoanele Treimii sunt Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Și noi ne bucurăm de Dumnezeul nostru, de Dumnezeul Cel adevărat, și Îi slujim Lui întru toate, pentru că El ne umple de viața Lui cea veșnică. Pe când dumnezeii neamurilor sunt arătați de rușine, așa cum i-a arătat și Sfântul Iliu.

[8] Profeții rușinii s-au rugat de dimineață și până la amiază, zicând în continuu: „Auzi-ne pe noi [ἐπάκουσον ἡμῶν], Baal [ὁ Βααλ], auzi-ne pe noi [ἐπάκουσον ἡμῶν]!” [I Împărați 18, 26, LXX]. Dar „nu era glas și nu era auzire [οὐκ ἦν φωνὴ καὶ οὐκ ἦν ἀκρόασις]” a lor [Ibidem]. Nu le-a răspuns nimeni, deși le-ar fi putut răspunde demonii pe care îi slujeau. Și când ei se rugau astfel, „alergau peste jertfelnicul pe care l-au făcut [διέτρεχον ἐπὶ τοῦ θυσιαστηρίου οὗ ἐποίησαν]” [Ibidem]. Și asta arată multă necuviință din partea lor. Căci cum ne-ar sta nouă dacă ne-ar vedea cineva că alergăm prin Biserică sau că am sări peste Sfânta Masă? Așa ceva nu se face! Dar păgânii făceau lucruri care nu sunt firești, nu sunt normale, pentru că ei slujeau demonilor și nu lui Dumnezeu.

[9] Ba, mai mult, ei se tăiau până la sânge pe când se rugau [I Împ. 18, 28, LXX], pentru că demonii îi învățau să se sinucidă. Căci demonii nu te învață binele, ci numai răul. Și ei s-au rugat în zadar până seara [I Împ. 18, 29, LXX]. Și la ceasul serii a început jertfa Sfântului Iliu, jertfa cea adevărată! Și el s-a rugat și a zis: „Doamne [Κύριε], Dumnezeul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Israil [ὁ Θεὸς Αβρααμ καὶ Ισαακ καὶ Ισραηλ], auzi-mă, Doamne, auzi-mă astăzi cu foc [ἐπάκουσόν μου, Κύριε, ἐπάκουσόν μου σήμερον ἐν πυρί] și să cunoască tot poporul acesta că Tu ești Domnul [καὶ γνώτωσαν πᾶς ὁ λαὸς οὗτος ὅτι Σὺ εἶ Κύριος], Dumnezeul lui Israil [ὁ Θεὸς Ισραηλ], și eu [sunt] robul Tău [κἀγὼ δοῦλός Σου], și pentru Tine am făcut lucrurile acestea [καὶ διὰ Σὲ πεποίηκα τὰ ἔργα ταῦτα]! Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc [ἐπάκουσόν μου, Κύριε, ἐπάκουσόν μου ἐν πυρί], și să cunoască poporul acesta că Tu ești Domnul Dumnezeu [καὶ γνώτω ὁ λαὸς οὗτος ὅτι Σὺ εἶ Κύριος ὁ Θεὸς] și Tu ai întors inima poporului acestuia înapoi [καὶ Σὺ ἔστρεψας τὴν καρδίαν τοῦ λαοῦ τούτου ὀπίσω]!” [I Împărați 18, 36-37, LXX]. O rugăciune teologică, concisă, făcută cu multă încredere în Dumnezeu. Așa cum trebuie să fie toate rugăciunile noastre și nu multă vorbărie.

[10] Căci răspunsul Domnului cu foc va întoarce inima poporului înapoi la Domnul. Pentru că poporul va simți că Domnul este viu, pe când Baal este o tăcere demonică. Și când Sfântul Iliu, Profetul lui Dumnezeu, s-a rugat, atunci „a căzut foc de la Domnul din cer [ἔπεσεν πῦρ παρὰ Κυρίου ἐκ τοῦ οὐρανοῦ] și a mâncat arderea de tot și despicăturile și apa cea din apa curgătoare și pietrele [καὶ κατέφαγεν τὸ ὁλοκαύτωμα καὶ τὰς σχίδακας καὶ τὸ ὕδωρ τὸ ἐν τῇ θααλα καὶ τοὺς λίθους], iar focul a lins pământul [καὶ τὸν χοῦν ἐξέλιξεν τὸ πῦρ]” [I Împărați 18, 38, LXX]. Și focul acesta, căzut de la Domnul peste jertfa Sfântului Iliu Tesvitis, este ca focul acela care cade în Mormântul Domnului, la Vecernia Învierii Sale, pentru ca să ne mărturisească Învierea Lui cea de a treia zi. Pentru că focul acela vine din cer, de la Domnul, nu arde pentru o vreme, apoi devine un foc mistuitor. Și focul a mâncat toată jertfa Profetului! Pentru că slava lui Dumnezeu ne sfințește cu totul și pe noi, cât și Darurile noastre euharistice. Și trebuie să fii plin de slava lui Dumnezeu pentru ca să te împărtășești cu Hristos euharistic, cu Domnul slavei.

[11] Și când Domnul a răspuns cu foc la rugăciunea Sfântului Iliu, „a căzut tot poporul pe fața lor și au zis: «Cu adevărat Domnul este Dumnezeu! Acesta [este] Dumnezeu!»” [I Împ. 18, 39, LXX]. Pentru că Dumnezeul Cel viu a răspuns imediat, S-a arătat minunat înaintea ochilor lor și a arătat că Iliu e Profetul Său. Pe când Baal a tăcut, deși demonii ar fi putut vorbi. Dar demonii au tăcut, pentru că Dumnezeu nu le-a îngăduit să vorbească. Iar poporul a văzut puterea lui Dumnezeu, pentru că Profetul Său s-a rugat pentru mântuirea lor. Pentru întoarcerea lor la Domnul.

[12] Un tânăr s-a făcut Monah la Sfântul Munte Athos, după ce a făcut multe păcate, pentru că și-a adus aminte de rugăciunile mamei sale făcute în genunchi. A văzut-o cândva pe mama sa, în copilăria lui, rugându-se în timpul nopții și acea amintire sfântă l-a întors la Domnul. Și cel care mărturisea această mare convertire, spunea ce îi spusese un alt Părinte duhovnicesc: că nu contează câte păcate fac tinerii, ci câte facem noi, Biserica Lui, pentru întoarcerea lor. Pentru că noi trebuie să îi așteptăm în rugăciune și în sfințenie pe cei care vin la Domnul, pentru ca să fim exemple vii pentru viețile lor. Pentru viețile lor de pocăință.

[13] De curând am slujit la Dumnezeiasca Liturghie în care un bărbat a fost hirotonit Diacon. Și avea multe emoții și i-am spus că e normal să le aibă, pentru că viața lui se schimbă radical de aici încolo. Iar după ce a fost hirotonit, am fost primul care l-a felicitat, l-a întărit în bucuria lui. Pentru că știu cât de mângâietoare a fost pentru mine chemarea ca să consum Sfintele Taine și cum a sunat pentru prima oară în inima mea cuvântul Părinte, spus cu adresă la mine. Dar atunci când el era hirotonit, eu m-am rugat pentru el cu pace. Și, deodată, fostul Mirean s-a ridicat Diacon, s-a ridicat de la pământ ca Slujitor al lui Dumnezeu. Pentru că harul Preoției a coborât în el. Și trebuie să lucrezi harul Preoției neîncetat pentru ca să fii de folos tuturor.

[14] Rugăciunile Sfântului Iliu sunt mereu minunate și ne ajută în viața noastră. Ele sunt întărirea noastră în ispite, sunt bucuria noastră, sunt părinteasca lui grijă față de noi. De aceea, iubiții mei, când ne rugăm lui, să ne rugăm cu încredere, să ne rugăm cu bucurie! Pentru că Sfântul Profet Iliu e mereu cu noi și ne ajută în viața noastră eclesială. Pentru că el voiește să fim ai lui Dumnezeu, să fim pentru veșnicie cu Domnul și cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Amin!