O lectură ideologică a realismului românesc [2]
Drd. Costel Rogozanu, O lectură ideologică a realismului românesc din secolul al XX-lea. Liviu Rebreanu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Teza Doctorală, condusă de Prof. Univ. Dr. Habil. Andrei Terian-Dan, Sibiu, 2023, 391 p. în PDFul oficial.
„Mitul clasei de mijloc este unul prin excelență construit cultural”, p. 77; clasa de mijloc are simț estetic și profesionalizare, apară natura urbanizată, p. 77; „Trecerea literaturii în estetism coincide cu cedarea locului de prim element în entertainment: muzica, radioul, televizorul, filmele preiau controlul”, p. 80; „unicitatea vine din atenția la detaliu”, p. 81.
Rebreanu a câștigat peste două milioane de lei cu romanul Ion, ieșind din sărăcie și devenind scriitor profesionist, alături de Arghezi, Sadoveanu și Ionel Teodoreanu, p. 84; vaca de zestre, p. 87; nu accept darwinismul autorului și nici pledoaria lui pentru marxism, dar îmi place ideea că romanul nu e doar o problemă estetică; Rebreanu a tradus din Cehov, p. 96; „Nicolae Labiș, Nichita Stănescu ating public nemaivăzut, tineri din medii sociale modeste, sunt adevărate superstaruri, cu alură de superstar rock”, p. 107.
„Estetismul românesc a fost o capsulă pentru liberalism, o criogenizare[,] de fapt[,] a unei game mai largi de ideologii care apoi au fost băgate în terapie de resuscitare în anii ‘90”, p. 112; Romanul Ion se numea la început Zestrea și a început să îl scrie în martie 1913, p. 113, cf. Rebreanu, Opere, vol. 8, p. 581, în n. 244, p. 113; „Rebreanu povestea la un moment dat cum a notat citate foarte frumoase de prin mărturiile pe care le-a cules direct de la țăranii-ostași”, p. 116.
„Rebreanu nu bagă sub preș tema antisemită [în cazul Răscoalei de la Flămânzi din 1907[1]], dacă ar fi vrut s-o facă nu ar fi scris Ițic Ștrul dezertor[2] și alte texte memorabile de acest tip”, p. 116; Rebreanu dorea să scrie în maghiară sub pseudonimul Olly Oliver, p. 119; Rebreanu considera că romanul e în primul rând social, p. 121; autorul consideră că romanul Ion e unul încremenit, p. 128-129; „La înmormântarea lui Ion, lumea plânge automat la un pasaj din ritualul bisericesc, și tot mecanic se așază la pomană”, p. 129.
„Sadoveanu e cu văzul, Caragiale cu auzul”, p. 130; „Vocea naratorului e departe de a fi discretă. Popa Belciug strâmbă din nas la mirosurile de rachiu”, p. 132; „Uneori adevărurile stau în înjurături”, p. 135; „Rebreanu își notase la un moment dat cât de nesuferiți îi sunt oamenii care se bagă în vorbă în tren, care pândesc fiecare moment să debuteze conversația pentru ca apoi să se uite vorbind”, p. 137. A rămas viu acest fel de om! Se bagă în vorbă cu tine pentru că se simte neauzit, neiubit, neîntrebat.
„La Ghimeș Palanca scrie așa, ne informează Gheran: «Aici odihnește Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu». Nu știu câte personaje literare mai au mormânt în istoria literaturii”, p. 140; „Romanul chiar este o explozie biografică. Și pentru explozia biografică, Rebreanu a ales să scrie ca un Rebreanu”, p. 144; „Pentru [romanul] Gorila[3], Rebreanu fusese acuzat de pact fără echivoc cu fascismul românesc”, p. 151; avea probleme cu banii când scria romanul Gorila, p. 153; „Pahonțu e ficționalizarea lui Pamfil Șeicaru, celebrul jurnalist guraliv și șantajist din perioada interbelică”, p. 153.
[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Răscoala_Țărănească_din_1907.
[2] A se vedea: https://ro.wikisource.org/wiki/Ițic_Ștrul,_dezertor…