Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [185] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
2. Din aceste cauze, Soarele dreptății se opune frunzelor[1]. Le usucă și le izgonește – mai cu seamă frunzele acestui smochin. Domnul a numit adesea închinarea neroditoare a sinagogii smochin. Într-adevăr, o dată, când a văzut un pom de trei ani și a văzut că nu avea roade, a poruncit gospodarului să îl taie, ca să nu ocupe locul degeaba[2]. Iar când S-a întors în sfârșit și flămânzea de dreptate[3], S-a apropiat în Ierusalim de smochin[4]. Dar nu a găsit nimic, decât numai frunze și frunze, din care au fost făcute și aceste cingători/ acoperăminte. Așa că l-a uscat zicând: „Să nu mai iasă fruct[ul]” păcatului „din tine în veac”[5].
3. De vreme ce „o iotă sau o virgulă nu va trece din Lege, până ce se fac toate”[6] cele cu privire la Hristos, privește la desfășurarea întâmplărilor. Adam a mâncat mâncarea soției trădătoare[7]. După mâncare, s-a încins cu acoperământul pentru șale[8]. Apoi el a fugit și s-a ascuns sub pom în Grădină și a fost căutat[9]. Și celelalte. La fel și Hristos a mâncat cu Apostolii Săi mâncarea săracă a sinagogii trădătoare[10]. Dar când șarpele Iudas L-a trădat, vorbind cu sinagoga adulteră[11], Adamul duhovnicesc, după ce a mâncat, S-a ridicat de la cină și S-a încins cu acoperământul pentru șale: adică ștergarul[12]. Și astfel a fugit de voia Sa în grădină și a fost căutat. Apoi a părăsit grădina[13].
Sunt uimit de exactitatea Scripturii și de orbirea iudeilor. Cu privire la Adam, zice că s-a încins pe sine[14]. Și zice aidoma despre Hristos[15]. Și dacă vrei să-L vezi pe El gol, încins împrejur doar cu o pânză, în grădină, atunci privește la El pe Golgota, unde a fost acoperit numai cu un acoperământ pentru șale. A atârnat pe Cruce peste căpățâna lui Adam[16], suferind în locul lui Adam și al Evei.
Despre ei s-a zis: „Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în Paradis către seară. Și au fost ascunși [s-au ascuns] – și Adam, [cât] și femeia sa, de la fața Domnului Dumnezeu – în mijlocul pomului Paradisului. Și a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis lui: «Adame, unde ești?». Și I-a zis Lui: «Glasul Tău l-am auzit plimbându-se prin Paradis și am fost înfricoșat, că[ci] gol sunt și am fost ascuns [m-am ascuns]». Și i-a zis lui: «Cine ți-a vestit ție că ești gol? [Oare] nu din pomul, [din] care ți-am poruncit ție, [ca din] acela singur să nu mănânci, din el ai mâncat?»”[17].
III. 1. Poate că nu este nepotrivit pentru noi să repetăm ceea ce au zis cele cu Maria și Salomi și Ioanna[18]. Sub pomul din grădina Golgotei, ele au căutat să-L găsească pe Cel care a fost pecetluit, pe Hristos cel gol, Adam. Dar Domnul Dumnezeu L-a chemat pe El și L-a scos pe El din pecetluirea Lui[19]: L-a înviat pe El în trup din morți[20]. Putem considera cuvintele lor [ca fiind zise în mod potrivit și] despre această grădină și despre cel pecetluit din ea: Adam cel gol în mijlocul livezii, pe care Dumnezeu a venit să îl cerceteze și a căutat să-l ridice în seara zilei[21]. Căci cele cu Maria Magdalini au zis: „Cine ne va rostogoli nouă piatra de la ușa mormântului”[22], astfel încât să Îl vedem pe Cel ascuns înăuntru? Am putea zice la fel despre tainele acestui fragment, care stau înaintea noastră și sunt nevăzute, pentru că sunt pecetluite în întuneric ca de o mare piatră. Cine ne va rostogoli nouă negura înțelesului literal? Vrem să privim dincolo, la Sfânta Sfintelor din nor și din dumnezeiasca Biserică. Vrem să contemplăm tainicele slujbe ale acestei ascunse taine. Dar nu le vom vedea cu claritate și cu dreaptă cugetare a minții, dacă suntem distrași de grosolănia lecturii istoriciste.
Dumnezeu, care umple cerul și pământul, a zis: Nu va putea „să vadă omul fața Mea și să trăiască”[23]. Cum atunci Dumnezeu, mergând, Și-a schimbat locul și a ajuns față în față cu Adam? Cum a produs sunete cu glasul Său, când l-a căutat pe Adam în Grădină, seara[24]? De ce a fost Adam rușinat să fie văzut gol de către Dumnezeu[25]? La început, el a fost făcut gol și neîmbrăcat de El[26]. Și trebuie să credem că Dumnezeu, care cunoaște toate mai înainte de a se petrece ele[27], nu știa unde era ascuns Adam? De ce a strigat El: „Adame, unde ești?”[28]. Și ceea ce este și mai neașteptat, de ce nu i-a strigat Dumnezeu pe amândoi – într-adevăr, mai ales pe femeie, care a fost indusă în eroare? Căci nu Adam a fost înșelat, [ci] soția sa a fost înșelată[29]. Cu adevărat, cum se face că Dumnezeu nu pare să fi vorbit deloc cu femeia mai înainte de a cădea ea în păcat?
[1] Cf. Mal. 3, 20.
[2] Cf. Lc. 13, 6-7.
[3] Cf. Mt. 5-6.
[4] Cf. Mt. 21, 18-19; Mc. 11, 12-14.
[5] Mt. 21, 19.
[6] Mt. 5, 18.
[7] Cf. Fac. 3, 6.
[8] Cf. Fac. 3, 7.
[9] Cf. Fac. 3, 8-9.
[10] Cf. In. 2: 13, 23; 6, 4; 13, 1-2.
[11] Cf. Mt. 26, 14-16; Mc. 14, 10-11; Lc. 22, 3-6; In. 6, 70-71; 13: 2, 26-27, 30.
[12] Cf. In. 13, 4.
[13] Cf. Mt. 26, 30; 46-57; Mc. 14: 26, 32, 41-53; Lc. 22: 39, 47-54; In. 14, 31; 18, 1-13.
[14] Cf. Fac. 3, 7.
[15] Cf. In. 13, 4.
[16] Cf. Mt. 27: 33, 35; Mc. 15: 22, 24; Lc. 23, 33-34; In: 19, 17-18, 23, 24.
[17] Fac. 3, 8-11.
[18] Cf. Mc. 16, 1-2; Lc. 24: 1, 10.
[19] Cf. Fac. 3, 9.
[20] Cf. Ef. 1, 20; Fapt. Ap. 2, 31.
[21] Cf. Fac. 3, 8.
[22] Mc. 16, 3;
[23] Cf. Ieș. 33, 20.
[24] Cf. Fac. 3, 8.
[25] Cf. Fac. 3, 10.
[26] Cf. Fac. 2, 25.
[27] Cf. Dan. 13, 42; I In. 3, 20.
[28] Fac. 3, 9.
[29] Cf. I Tim. 2, 14.