Sermon on the 8th Sunday after Pentecost [2026]
My beloveds[1],
God multiplies all the good in our life, if we multiply all the good deeds in our life. God multiplies the loaves and fishes, multiplies the food, because the people came to listen to Him. And God always multiplies our ghostual food, if we seek His books, if we seek the books that His Saints wrote and which bear witness to the life of God with people. Because God also calls us to the eternal relationship with Him. He calls us to the absolute sincerity of the relationship with Him. But to find out His will with us, you must read His books, the books of His Church. For without these sources of holiness we know nothing about the life with God[2].
All my life I have read the books of the Church as God’s will with us. Because His Saints teach us what God taught them. And that is why I consider that the greatest wealth of man is the theology, it is the knowledge of God’s will. For if you know His will, then you know how to be saved in your relationship with Him. And this is how we must look at today’s Evangel: the people „followed Him on foot [ἠκολούθησαν Αὐτῷ πεζῇ]” [Matteos 14, 13, BYZ], because they were hungry for His word. Therefore, when the Lord „saw great crowd…He had compassion on them” [Matteos 14, 14, BYZ]. And when He was filled with compassion for them, the Lord healed their sick [Ibidem][3].
For we can do His will, if God heals us spiritually and physically. We can do His will, if we are filled with His glory. And we are filled with His glory, if we eat from the Table of God, if we eat the Divine Eucharist. Because the miracle of the multiplication of the loaves and fishes is a continuous reference to the Divine Eucharist and to His overwhelming mercy with us. Because He unceasingly has mercy on us, filling us with Himself, with Him Who is ever alive[4].
The crowds walked [Matteos 14, 13, BYZ], they walked ascetically. And towards evening they ate wonderfully, being seated on the grass. [Matteos 14, 19, BYZ]. For we too are always filled with ascesis in order to draw closer to our Master. The ascesis is the inner path to the Lord. And when He blesses, all good things multiply in us, because we do His will. And the Lord looked up to heaven, because He prayed, blessed and broke, for He gave the loaves to the Disciples, and the Disciples to the multitudes [Ibidem]. Because the hierarchy of the Church receives the Divine Eucharist from the Lord and distributes it to the faithful people of the Church[5].
For every good gift comes down from God, but the hierarchy of the Church distributes it to the whole Church. We receive everything from God and they are common. That is why we thank God for everything, because everything we have is His. We have received it from Him and we are grateful for it. But when you do not give thanks for what you have received, you do not enjoy it. You think that it belongs to you. But everything that is ours is His gift! And for this we must thank God for everything, because everything is for our real benefit. And the Church thanks Him daily for everything, it is in continuous service, because it serves God unceasingly. And this great teaching, that of thanksgiving, we learn from every Church Service, because we are taught to be grateful[6].
The multitudes received bread and fish, they received what they had [Matteos 14, 17, BYZ]. But they received them multiplied, because „they all ate and were filled [ἔφαγον πάντες καὶ ἐχορτάσθησαν]” [Matteos 14, 20, BYZ]. They were filled, but there were 12 baskets full of broken pieces left over [Ibidem]. For God satisfies us, but He also satisfies those who want to come to us and be like us. Because what is left from His Table is for all people, not just for us. And that is why we must call everyone into His Church, because there is enough for everyone[7].
God multiplies our good efforts. He multiplies our good intentions, multiplies our possibilities to help, multiplies our strength, our patience, our kindness, our joy towards people. He wants us to do good and He multiplies the good in us, according to our zeal to do good. But, when He teaches us to do good, the Lord also teaches us discretion, humility, and distance from the praise of men. For after they witnessed the miracle, the Lord forced the Disciples to embark on the boat [Matteos 14, 22, BYZ][8].
And you must leave after you have done good, because good must bear fruit in people. Stopping at the good done means self-praise. But our goal in life is not to do good just once, but to do good wherever we go. That is why the Disciples leave by boat, they travel according to the will of God, in order to do good everywhere. Because good means always planting the flower of good, planting it everywhere, because everywhere the beauty of God is needed[9].
A good thought is a flower planted in others. Prayer for others is a covering of them with love. Whenever and wherever we can do God’s will. Whenever and wherever we can multiply good. Therefore, my beloveds, let us plant good in people like a forest! Let us plant good in people as their salvation! Because everyone needs the life with God, the eternal life with Him. Amin[10]!
[1] Started at 10.31, in day of friday, on 10 july 2026. Sun, 21 degrees, wind of 8 km/h.
[2] Iubiții mei, Dumnezeu înmulțește tot binele în viața noastră, dacă noi înmulțim toată fapta cea bună în viața noastră. Dumnezeu înmulțește pâinile și peștii, înmulțește mâncarea, pentru că oamenii veniseră să Îl asculte. Și Dumnezeu înmulțește mereu mâncarea noastră duhovnicească, dacă noi căutăm cărțile Lui, dacă căutăm cărțile pe care Sfinții Lui le-au scris și care dau mărturie despre viața lui Dumnezeu cu oamenii. Pentru că Dumnezeu ne cheamă și pe noi la relația veșnică cu El. Ne cheamă la sinceritatea absolută a relației cu El. Dar ca să afli voia Lui cu noi, trebuie să citești cărțile Lui, cărțile Bisericii Sale. Căci fără aceste izvoare ale sfințeniei nu știm nimic despre viața cu Dumnezeu.
[3] Toată viața mea am citit cărțile Bisericii ca pe voia lui Dumnezeu cu noi. Pentru că Sfinții Lui ne învață ceea ce i-a învățat Dumnezeu. Și de aceea consider că cea mai mare avere a omului e teologia, e cunoașterea voii lui Dumnezeu. Căci dacă cunoști voia Lui, atunci știi cum să te mântui în relația cu El. Și așa trebuie să privim Evanghelia de azi: oamenii „I-au urmat Lui pe jos [ἠκολούθησαν Αὐτῷ πεζῇ]” [Matteos 14, 13, BYZ], pentru că erau înfometați după cuvântul Lui. De aceea, când Domnul „a văzut mulțime mare…I S-a făcut milă de ei” [Matteos 14, 14, BYZ]. Și când S-a umplut de milă față de ei, Domnul i-a vindecat pe bolnavii lor [Ibidem].
[4] Căci noi putem să facem voia Lui, dacă Dumnezeu ne vindecă sufletește și trupește. Putem să facem voia Lui, dacă ne umplem de slava Lui. Și ne umplem de slava Lui, dacă mâncăm de la Masa lui Dumnezeu, dacă mâncăm Dumnezeiasca Euharistie. Pentru că minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor e o trimitere continuă la Dumnezeiasca Euharistie și la mila Lui copleșitoare cu noi. Pentru că El Se milostivește neîncetat de noi umplându-ne de El Însuși, de El Cel pururea viu.
[5] Mulțimile au mers pe jos [Matteos 14, 13, BYZ], au mers ascetic. Și spre seară au mâncat în mod minunat, fiind așezați pe iarbă [Matteos 14, 19, BYZ]. Căci și noi ne umplem mereu de asceză pentru ca să ne apropiem de Stăpânul nostru. Asceza e drumul interior spre Domnul. Și când El binecuvântă, toate lucrurile bune se înmulțesc în noi, pentru că facem voia Sa. Și Domnul a privit spre cer, pentru că S-a rugat, a binecuvântat și a frânt, căci a dat pâinile Ucenicilor, iar Ucenicii mulțimilor [Ibidem]. Pentru că ierarhia Bisericii primește Dumnezeiasca Euharistie de la Domnul și ea o împarte poporului celui credincios al Bisericii.
[6] Căci toată darea cea bună coboară de la Dumnezeu, dar ierarhia Bisericii o împarte întregii Biserici. Le primim pe toate de la Dumnezeu și ele sunt de obște. De aceea Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, căci toate ale noastre sunt ale Sale. Le-am primit de la El și suntem mulțumitori pentru ele. Dar când nu mulțumești pentru cele primite, nu te bucuri de ele. Crezi că ele îți aparțin. Dar toate ale noastre sunt darul Lui! Și pentru aceasta trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, căci toate sunt spre folosul nostru real. Și Biserica Îi mulțumește zilnic pentru toate, ea este în continuă slujire, pentru că Îi slujește neîncetat lui Dumnezeu. Și această mare învățătură, cea a mulțumirii, o învățăm din fiecare Slujbă a Bisericii, pentru că suntem învățați să fim recunoscători.
[7] Mulțimile au primit pâine și pește, au primit ceea ce au avut [Matteos 14, 17, BYZ]. Dar le-au primit înmulțite, pentru că „au mâncat toți și au fost săturați [ἔφαγον πάντες καὶ ἐχορτάσθησαν]” [Matteos 14, 20, BYZ]. S-au săturat, dar au rămas 12 coșuri pline de sfărâmături [Ibidem]. Căci Dumnezeu ne satură pe noi, dar îi satură și pe cei care vor să vină la noi și să fie ca noi. Pentru că ce rămâne de la Masa Lui e pentru toți oamenii, nu doar pentru noi. Și de aceea trebuie să îi chemăm pe toți în Biserica Lui, pentru că e destul pentru toți.
[8] Dumnezeu înmulțește eforturile noastre cele bune. El înmulțește bunele noastre intenții, înmulțește posibilitățile noastre de a ajuta, înmulțește tăria noastră, răbdarea noastră, bunătatea noastră, bucuria noastră față de oameni. El voiește ca noi să facem cele bune și El înmulțește binele în noi, pe măsura râvnei noastre pentru a lucra binele. Dar, când ne învață să facem binele, Domnul ne învață în același timp și discreția, smerenia, depărtarea de laudele oamenilor. Căci după ce au fost martori ai minunii, Domnul i-a silit pe Ucenici să se îmbarce întru corabie [Matteos 14, 22, BYZ].
[9] Și trebuie să pleci după ce ai făcut binele, pentru că binele trebuie să rodească în oameni. Oprirea la binele făcut înseamnă lăudare de sine. Însă scopul nostru în viață nu e să facem doar o dată binele, ci să facem bine oriunde mergem. De aceea, Ucenicii pleacă cu corabia, călătoresc după voia lui Dumnezeu, pentru ca să facă binele oriunde. Pentru că binele înseamnă a sădi mereu floarea binelui, a o sădi oriunde, pentru că oriunde e nevoie de frumusețea lui Dumnezeu.
[10] Gândul bun e o floare sădită în alții. Rugăciunea pentru alții e o acoperire a lor cu dragoste. Oricând și oriunde putem face voia lui Dumnezeu. Oricând și oriunde putem înmulți binele. De aceea, iubiții mei, să sădim binele în oameni ca pe o pădure! Să sădim binele în oameni ca pe mântuirea lor! Pentru că toți au nevoie de viața cu Dumnezeu, de viața veșnică cu El. Amin!