O lectură ideologică a realismului românesc [4]

Drd. Costel Rogozanu, O lectură ideologică a realismului românesc din secolul al XX-lea. Liviu Rebreanu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Teza Doctorală, condusă de Prof. Univ. Dr. Habil. Andrei Terian-Dan, Sibiu, 2023, 391 p. în PDFul oficial.

 

„Modernitatea se vedea mai bine de la sat”, p. 215. Pentru că satul e mult mai atent la schimbările sociale. Iar „Preda își dorea o schimbare radicală a lumii țărănești”, p. 216; „celebrele discuții din Poiana lui Iocan sunt o formă de reflectare a parlamentarismului democratic în șablonul ușor recognoscibil al realismului socialist”, p. 217; „mereu se scapă din vedere interesele imediate și arta lui Preda de a înfățișa principala strategie de dominație în comunitățile mici: eschiva, apropoul, gluma înjurătura. Faptul că sunt «simpatici» nu le diminuează luptele interne, nici agresivitatea”, p. 218.

Declarația de avere a personajelor lui Balzac, p. 218; Preda a învățat lecția financiară balzaciană și „personajele [sale] discută în pogoane”, p. 218; „Polina își recuperează pământul, utilizând toate energiile din jur, inclusiv ura soacră-sii. Îi domină pe toți, recurge și la ultimele forme de atac împotriva propriei familii”, p. 219; „Polina e o țărancă cu glas, e o versiune a Anei de-pasivizată, în care ea își folosește la maximum atuurile, frumusețea și averea pentru a-și păstra bărbatul dorit. Polina este mai apropiată, ca fermitate, ca împletire de strategie și instinct, de personajul Ion al lui Rebreanu”, p. 220.

„Stilistic, un alt efect extraordinar este obținut de Preda opunând un stil cinematografic de descriere, curățat de manierisme lingvistice, opus vieții țărănești”, p. 221; la Marin Preda „fuzionează realismul cinematografic cu realismul literar”, p. 222; „cruzimea și simplismul vocii țăranului proletarizat”, p. 228; În primă fază, romanul Moromeții se numea Oameni urâți, p. 229; „Marioara Fântână a fost, de altfel, în centrul unui proiect, un posibil roman, care rămâne din păcate la stadiul de ciornă”, p. 236.

Romanul „Risipitorii este descris în mod comun ca fiind ruptura de rural, prima mare încercare de intrare în urban, în cariera lui Preda”, p. 237; „Femeia înnebunește bărbații prin tăcere, nu e vorba doar de o tăcere simbolică, adică o construcție superficială a personajelor feminine. Alienarea modernității urbane e și bărbătească, și femeiască. Preda nu e atât de slab încât să se transforme în misogin peste noapte, însă intră într-o izolare a masculului intelectual care anihilează orice putere de observație externă sinelui”, p. 237; Preda anchetează mereu abuzurile, p. 239.

„Doctorul Munteanu, rivalul lui Sîrbu, fusese soțul ei, un tip imprevizibil și cinic care îi provocase bună parte din depresie. Munteanu își bate cea de-a două soție, care era și însărcinată. Asta printre discuții și meditații doct-cinice”, p. 239; „Preda, în stilul lui simplu, atinge o nouă problemă, violența asupra femeilor nu exista doar în mediile inferioare”, p. 241; „O cunoaște pe inginera Păceșilă Nicoleta, femeie de ispravă, ancorată în concret”, p. 242; „omul comunist la Preda este instinctiv anti-baliverne ale managementului și conducerii de partid, dar știu perfect la ce visează, ce vor să facă”, p. 244.

„Comuniștii lui Preda nu sunt anti-credință neapărat, [ci] sunt obsedați de soluții clare, pragmatice”, p. 245; „Surupăceanu, un muncitor care își spune povestea la persoana I, în ritmuri existențialiste, e din nou pariul cel mare a lui Preda de a inventa claselor populare voci credibile. Iar vocea lui Surupăceanu a existat istoric, nu e o invenție. Primele mase de muncitori supercalificați, trecuți prin școli la locul de muncă”, p. 247; „Am citit stenogramele unor ședințe de partid, mai ales de prin anii 50, când fiecare cuvânt putea însemna ruina unuia sau altuia. Nu erau stupide, erau strategice, nebunesc de agresive, uneori inteligente, uneori justificat critice”, p. 247.