O lectură ideologică a realismului românesc [5]
Drd. Costel Rogozanu, O lectură ideologică a realismului românesc din secolul al XX-lea. Liviu Rebreanu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Teza Doctorală, condusă de Prof. Univ. Dr. Habil. Andrei Terian-Dan, Sibiu, 2023, 391 p. în PDFul oficial.
„Pe [Marin] Preda îl irita nu doar melodrama și falsificare burgheză a țărănimii, îl enervează în egală măsură și compromiterea comunismului de către oportuniști”, p. 260; „Jurnalul lui Preda e un fragmentarium, sunt secvențe dintr-un corpus mult mai mare, spun cei care l-au cunoscut. Se vorbește despre un dulap cu caiete de însemnări zilnice, din care ar fi luat și Securitatea câte ceva. Ce a fost publicat până acum acoperă un jurnal de dragoste, completat de scrisori, și jurnale de lucru, șantiere ale unor romane care i-au dat mari bătăi de cap (Risipitorii și Delirul). O temă importantă este nevroza, boală pentru care se tratează la Sinaia, în perioada de criză a relației cu Aurora Cornu, vara lui ’58. Explicațiile din diverse texte des- pre jurnalele lui Preda merg invariabil către două teme mari: femeile din viața lui Preda și angoasa evadării din tema rurală”, p. 261.
„violența omului mic, neînsemnat, este un răspuns la o violență îndurată înaintea și în timpul războiului”, p. 265; „A doua chestiune esențială este a oportunismului, viermele care a săpat mereu aceste vremuri revoluționare. Preda a fost ros de această fatalitate, de pericolul oportunismului care poate prăbuși întreg eșafodajul”, p. 266; „răul calculat…răul de plictiseală”, p. 269; „Oameni cinici, reci, femei frumoase și puse pe căpătuială, câteva prostituate de lux care pătrund în lumea cea mai înaltă, așa apare societatea înaltă interbelică. [Petru] Dumitriu spune că știa multe din poveștile relatate de la martori direcți”, p. 271.
„Trecătorul e omnisciența trecută, burgheză”, p. 272; „Documentarea era facilitată de partid pentru o redare literară din partea scriitorului în cunoștință de cauză. Drum fără pulbere, cunoscutul roman despre Canal, este scris și în urma unor excursii de documentare. Dumitriu merge la fața locului, participă la ședință, notează poveștile unor muncitori de acolo etc. Nu e singurul roman scris cu documentare”, p. 278; „proiectul social al scriitorului care scrie ziaristic, din documentare, care apoi ratează romanul din motive propagandistic publicitare, rămâne un proiect unic”, p. 278.
Sărăcia urbană a țăranului, p. 286; „Viciul lui Baldovin este «secretul», caută partenere mai în vârstă și le supune interogatoriului, vrea să le afle tot trecutul, îl excită procesul descoaserii acestor femei de lume. Metoda preferată, interogatoriul în pat. Secretele excitante fiind și ele rămășițele lumii vechi, desigur. Problema lui Baldovin este că nu găsește o femeie care «să-i spuie tot»”, p. 287; „spionarea celorlalți, relaxată, asigurată de bani, este vocea scriitoricesc burgheză prin excelență. Ce înseamnă observație fără implicare altceva decât presupunerea că partea cu supraviețuirea cotidiană a fost rezolvată?”, p. 288.
Observatorul patologic, p. 288; șuții din pușcărie, p. 288; prostituarea copiilor în închisoare cu știrea gardianului, p. 288; tortura, p. 289; literatura ca rechizitoriu, p. 291; Bebe Longhin e Cioran, p. 294; „banii aduc liniște și stare de bine”, p. 295; împrietenirea cu șoarecele, p. 296; pupatul neigienic, p. 296; Fănică Niculescu este Nae Ionescu, p. 296; Petru Dumitriu se ruga în mijlocul ședințelor de muncă de la Canal, p. 300; Malvolio era Leonte Răutu, p. 302; „În Occident, aventurile lui [Petru] Dumitriu nu sunt deloc comode: 7 ani stă în auto-recluziune, 7 ani închis în casă, după decenii de strălucire în societatea comunistă”, p. 308.