Sermon on the Transfiguration of the Lord [August 6, 2026]
My beloveds[1],
today I have completed 36 years of life in faith. Because in 1990, on august 6, I began my assumed churchly life, I started going to Church, being a man of faith, a man converted to faith by the miracle of the Romanian Revolution of December 1989. Because my faith was born when people started shouting Liberty on the streets of Bucharest. My faith began then, in that martyred december, but my ecclesial clarification lasted until august 1990, when I chose the Church of God, the Church in which I had been baptized as a baby. And all my churchly fulfillment is 36 years old, because this is my service and my life with God[2].
For the life with God requires conversion, a radical change. And the transfiguration of the Lord before His Holy Apostles, which means the filling of His humanity with His divine light, is a radical change, because it calls us to a life lived in the glory of God. That is, not only as a believer, but also as one who has the unceasing experience of God’s glory in his life. Because when the Lord enlightens us to believe in Him, when He calls us to Him, the Lord calls us to eternal life with Him. And the eternal life with Him is as a completely transfigured person, completely full of His glory, in His Emperordom. Therefore, when we convert to life with God, we do not choose just a life in faith, but the eternal life with God. Because He calls us to eternal deification, to endless life with Him, with our triune God[3].
The Lord „brings them into a high mountain [ἀναφέρει αὐτοὺς εἰς ὄρος ὑψηλὸν], apart [κατ᾽ ἰδίαν]” [Matteos 17, 1, BYZ]. He leads them up Tabor. But our ascent is an inner one. Because our transfiguration is a continuous inner purification, a continuous ghostual enlightenment, a continuous personal deification. Our ascesis is our Tabor. Our ascesis is the continuous ascent to God. But it is interior, it is mystical, it is invisible to human eyes, because it is our interior life with God. And precisely because we live with God all the time, our service is continuous, because our prayer, our life with God, is continuous. And we, at Church or at home, on the road or at work, are with our God, we serve Him, because we live with Him unceasingly[4].
The Tabor is the emblem of hesychasm. Unceasing prayer is the unceasing ascent of Tabor. For we unceasingly prepare ourselves through prayer for the sight of God, for the mystical encounter with Him. Prayer is the space of encounter with God and with people. We pray in order to encounter God, but we also pray unceasingly so that we may be able to understand people, our fellow men. Because the prayer opens the door to God and to people. The prayer is our continuous self-purification, it is our remaining in purity and holiness, it is our continuous growth in holiness. Because the prayer opens us completely to God and to people, it makes us able to speak with Him and with our fellow men, it makes us be ourselves[5].
And when we have divine lights and visions, they are above prayer, because they are the cessation of all prayer. And then you see what God wants you to see. Then you enter eternity, into the Emperordom of God, in order to see His eternal things. And when you partake of the things of God, then you are the knower of the mysteries, you are the seer of God, because you have seen Him in His glory. And the Lord, on Tabor, appeared to the 3 Holy Apostles in His glory, showed them His glory as much as they were able, so that they might be convinced that He is God and man. That He is the Son of God incarnate, Who came to redeem the human race from the slavery of demons. And the revelation of Tabor was their total conviction that He is the Son of God incarnate. Because they saw His glory, His eternal glory[6].
My conversion was a divine enlightenment. Because I understood, by God’s will, that they, those who cried out for Liberty, were full of divine enthusiasm. And recently, when I was in Timișoara to pray for those who ignited the longing for liberty in our hearts, I saw where they began to be martyred. And that place is next to a Park and on a Bridge, then I saw the road between the Opera House and the Metropolitan Cathedral. And in the silence of now, in the liberty of now, I felt my ghostual liberty everywhere. Because I can pray in peace, precisely because they, the Martyrs and Heroes of our liberty, asked for Liberty. A real inner liberty[7].
The liberty of the romanians was earned with blood. If you have the conscience of the responsibility of your life, you live your life in relationship with God and not as a libertinage. Because many believe that the freedom means doing what you want, but the freedom means doing the will of God. Because the will of God means doing what fulfills you for eternity. Mixing good with evil does not mean being free, but enslaving yourself again to demons. Because good should never be mixed with evil. Therefore, being free means doing the will of God. And the true choice of man is to do what God enlightens him to do[8].
„And [the Lord] was transfigured before them [Καὶ μετεμορφώθη ἔμπροσθεν αὐτῶν], and His face shone like the sun [καὶ ἔλαμψεν τὸ πρόσωπον Αὐτοῦ ὡς ὁ ἥλιος], and His vestments became white as the light [τὰ δὲ ἱμάτια Αὐτοῦ ἐγένοντο λευκὰ ὡς τὸ φῶς]” [Matteos 17, 2, BYZ]. The verb is expressed through His light, through what His light did. Because the transfiguration of the Lord means the filling of His humanity with His eternal light. The Holy Relics are transfigured bodies, they are bodies filled with His eternal light. Because the Saints lived their lives in His light, being filled with His eternal light. And the Lord filled His entire humanity with His light in order to fill us all with His eternal and uncreated light. Because His light, at the general resurrection, will transfigure the bodies of all people and in these transfigured bodies people will be judged by Him. Because man, in his entirety, as a transfigured person, will live in Paradise or in Hell[9].
We eat fish today, on a feast day, we are in the fast of the Theotokos, but we are called to complete ascesis, to the total ghostualization of our person. Because our fasting is what constantly cleanses us internally, it is what makes us suitable for prayer and life with God. Thank you for the beautiful way in which you welcomed us into your homes on august 3 and 4 and for the gifts we received! Much growth in everything and much fulfillment! Amin[10]!
[1] Started at 8.37, in day of wednesday, on 29 july 2026. Sun, 22 degrees, wind of 8 km/h.
[2] Iubiții mei, am împlinit azi 36 de ani de viață în credință. Pentru că în 1990, pe 6 august, mi-am început viața bisericească asumată, am început să merg la Biserică, fiind un om credincios, un om convertit la credință de minunea Revoluției Române din decembrie 1989. Pentru că credința mea s-a născut atunci când oamenii au început să strige Libertate pe străzile Bucureștiului. Credința mea a început atunci, în acel decembrie martiric, dar lămurirea mea eclesială a durat până în august 1990, când am ales Biserica lui Dumnezeu, Biserica în care fusesem botezat de prunc. Și toată împlinirea mea bisericească are 36 de ani, pentru că aceasta e slujirea mea și viața mea cu Dumnezeu.
[3] Căci pentru viața cu Dumnezeu trebuie convertire, trebuie o schimbare radicală. Iar transfigurarea Domnului înaintea Sfinților Săi Apostoli, care înseamnă umplerea umanității Sale de lumina Lui dumnezeiască, e o schimbare radicală, pentru că ne cheamă la o viață trăită în slava lui Dumnezeu. Adică nu numai ca om credincios, ci și ca cel are experiența neîncetată a slavei lui Dumnezeu în viața sa. Pentru că atunci când Domnul ne luminează ca să credem în El, când ne cheamă la El, Domnul ne cheamă la viața veșnică cu El. Și viața veșnică cu El e ca persoană cu totul transfigurată, cu totul plină de slava Lui, în Împărăția Sa. De aceea, când ne convertim la viața cu Dumnezeu, noi nu alegem doar o viață în credință, ci viața veșnică cu Dumnezeu. Pentru că El ne cheamă la îndumnezeire veșnică, la viața nesfârșită cu El, cu Dumnezeul nostru treimic.
[4] Domnul „îi duce pe ei într-un munte înalt, deoparte” [Matteos 17, 1, BYZ]. El îi urcă pe ei pe Tabor. Dar urcarea noastră este una interioară. Pentru că transfigurarea noastră este o continuă curățire interioară, o continuă luminare duhovnicească, o continuă îndumnezeire personală. Asceza noastră e Taborul nostru. Asceza noastră este continua urcare spre Dumnezeu. Dar ea este interioară, e mistică, e nevăzută de ochii oamenilor, pentru că e viața noastră interioară cu Dumnezeu. Și tocmai pentru că noi trăim cu Dumnezeu tot timpul, slujirea noastră e continuă, pentru că e continuă rugăciunea noastră, viața noastră cu Dumnezeu. Iar noi, la Biserică sau acasă, pe drum sau la locul de muncă, suntem cu Dumnezeul nostru, Îi slujim Lui, pentru că trăim cu El neîncetat.
[5] Taborul este emblema isihasmului. Rugăciunea neîncetată e urcarea neîncetată pe Tabor. Căci noi ne pregătim neîncetat prin rugăciune pentru vederea lui Dumnezeu, pentru întâlnirea mistică cu El. Rugăciunea e spațiul întâlnirii cu Dumnezeu și cu oamenii. Ne rugăm pentru ca să ne întâlnim cu Dumnezeu, dar ne rugăm neîncetat și pentru ca să fim în stare să îi înțelegem pe oameni, pe semenii noștri. Pentru că rugăciunea ne deschide ușa spre Dumnezeu și spre oameni. Rugăciunea e continua noastră curățire de sine, e rămânerea noastră în curăție și sfințenie, e continua creștere a noastră în sfințenie. Pentru că rugăciunea ne deschide cu totul spre Dumnezeu și spre oameni, ne face apți să vorbim cu El și cu semenii noștri, ne face să fim noi înșine.
[6] Și când avem luminări și vederi dumnezeiești ele sunt mai presus de rugăciune, pentru că sunt încetarea oricărei rugăciuni. Iar atunci vezi ceea ce Dumnezeu voiește să vezi. Atunci intri în veșnicie, în Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca să le vezi pe cele veșnice ale Sale. Și când te împărtășești de cele ale lui Dumnezeu, atunci ești cunoscătorul celor de taină, ești văzător de Dumnezeu, pentru că L-ai văzut pe El în slava Lui. Și Domnul, pe Tabor, S-a arătat celor 3 Sfinți Apostoli în slava Lui, le-a arătat slava Lui pe cât aceia au fost în stare, pentru ca să fie încredințați că El este Dumnezeu și om. Că El e Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a venit să răscumpere neamul omenesc din robia demonilor. Și revelația Taborului a fost totala încredințare a lor că El este Fiul lui Dumnezeu întrupat. Pentru că ei au văzut slava Lui, slava Lui cea veșnică.
[7] Convertirea mea a fost o luminare dumnezeiască. Pentru că am înțeles, din voia lui Dumnezeu, că ei, cei care strigau Libertate, erau plini de entuziasm dumnezeiesc. Și de curând, când am fost la Timișoara ca să mă rog pentru cei care au aprins în inima noastră dorul după libertate, am văzut de unde au început să fie martirizați. Și locul acela e lângă un Parc și pe un Pod, apoi am văzut drumul dintre Operă și Catedrala Mitropolitană. Și în tăcerea de acum, în libertatea de acum, am simțit libertatea mea duhovnicească peste tot. Pentru că mă pot ruga în pace, tocmai pentru că ei, Mucenicii și Eroii libertății noastre, au cerut Libertate. O reală libertate interioară.
[8] Libertatea românilor s-a câștigat cu sânge. Dacă ai conștiința responsabilității vieții tale, îți trăiești viața în relație cu Dumnezeu și nu ca pe un libertinaj. Căci mulți cred că libertatea înseamnă să faci ce vrei, dar libertatea înseamnă să faci voia lui Dumnezeu. Pentru că voia lui Dumnezeu înseamnă să faci ceea ce te împlinește pentru veșnicie. A amesteca binele cu răul nu înseamnă a fi liber, ci a te înrobi din nou demonilor. Pentru că binele nu trebuie amestecat niciodată cu răul. De aceea, a fi liber înseamnă a face voia lui Dumnezeu. Iar adevărata alegere a omului e să facă ceea ce Dumnezeu îl luminează să facă.
[9] „Și [Domnul] a fost transfigurându-Se înaintea lor [Καὶ μετεμορφώθη ἔμπροσθεν αὐτῶν], și a strălucit fața Sa ca soarele [καὶ ἔλαμψεν τὸ πρόσωπον Αὐτοῦ ὡς ὁ ἥλιος], iar veșmintele Sale s-au făcut albe ca lumina [τὰ δὲ ἱμάτια Αὐτοῦ ἐγένοντο λευκὰ ὡς τὸ φῶς]” [Matteos 17, 2, BYZ]. Verbul este exprimat prin lumina Lui, prin ce a făcut lumina Lui. Pentru că transfigurarea Domnului înseamnă umplerea umanității Sale de lumina Lui cea veșnică. Sfintele Moaște sunt trupuri transfigurate, sunt trupuri umplute de lumina Lui cea veșnică. Pentru că Sfinții și-au trăit viața lor în lumina Lui, fiind plini de lumina Lui cea veșnică. Și Domnul a umplut întreaga Sa umanitate de lumina Lui pentru ca să ne umple pe toți de lumina Lui cea veșnică și necreată. Pentru că lumina Lui, la învierea cea de obște, va transfigura trupurile tuturor oamenilor și în aceste trupuri transfigurate oamenii vor fi judecați de către El. Pentru că omul, în integralitatea lui, ca persoană transfigurată, va trăi în Paradis sau în Iad.
[10] Mâncăm pește azi, de praznic, suntem în postul Născătoarei de Dumnezeu, dar suntem chemați la asceză deplină, la înduhovnicirea totală a persoanei noastre. Pentru că postul nostru e cel care ne curățește neîncetat interior, e cel care ne face proprii rugăciunii și vieții cu Dumnezeu. Vă mulțumesc pentru modul frumos în care ne-ați primit în casele dumneavoastră pe 3 și 4 august și pentru darurile primite! Mult spor în toate și multă împlinire! Amin!