Sermon on the Beheading of Saint Ioannis the Baptist [August 29, 2026]
My beloveds[1],
Peter Wüthrich[2] took a set of photographs of various people, who had, instead of wings, an open book, in the form of wings, on their backs[3]. I saw it in The Museum of Contemporary Art from Thessaloniki[4] on august 20, 2026. A very warm thursday. With other words, the artist told us that whoever has book, has wings. He can fly. But the real flight is the faith. Man can fly ghostually because he believes in God. And Saint Ioannis the Baptist is the iconographically winged one, because his wings are prayer and fasting. And his mouth, full of truth, is what brought him the death. Because he was martyred for truth. Because he confessed the truth of God[5].
Also in Thessaloniki, on august 21, 2026, I saw a Divine Icon of Saint Ioannis the Baptist from the 18th century. Located in the stunning Byzantine Museum of Culture. And here Saint Ioannis is winged, has the flag of the Cross in his left hand and the Lord in the Holy Chalice, while his severed head is next to his right foot, placed in a large chalice. And, dressed in the clothes of ascesis, of repentance, he looks at us with divine strength, always reminding us that being strong in faith means being strong in our love for God. For the faith is full of love for God. The faith expects everything from God. Because we, faithful people, love God with our whole being, as those who always want to do His will with us[6].
In a Holy Icon of today’s feast, the soldier cuts off the head of Saint Ioannis the Baptist, and the woman carries it on the salver as a trophy. In both hypostases, his eyes are closed[7]. But, in fact, our eyes are closed, they are indifferent, they are blind to injustices. We pretend not to see them. And we don’t want to see the pain and unhappiness around us, because we don’t want to help those in need. We pass by carelessly, we pass by cold, indifferent, and the indifference is our state of spiritual death. Because we don’t want to help. We don’t want to be active in the life of the world. We don’t want to be the people who actually help people[8].
The soldier cut off his head with the sword, and the one carrying his head is Irodias[9]’ daughter, Salomi [Σαλώμη[10]]. And for her lewd dance, which aroused the lust of Irodis [Ἡρῴδης[11]], she asked for and received from him the head of Saint Ioannis the Baptist. When did she ask him for such a monstrosity? On his birthday! Because then the Emperor gave a dinner [δεῖπνον] for the dignitaries of the State [Marcos 6, 21, BYZ]. And the girl danced, he liked her, and he promised to give her everything she asked for [Marcos 6, 22, BYZ]. But here comes the wickedness! Because the daughter asks her mother what to ask for. And her mother, full of hatred, tells her: „The head of Ioannis the Baptist [Τὴν κεφαλὴν Ἰωάννου τοῦ Βαπτιστοῦ]” [Marcos 6, 24, BYZ]. And why did Irodias hate Saint Ioannis? Because he had publicly said to Irodis: „It is not lawful for you to have your brother’s wife [Οὐκ ἔξεστίν σοι ἔχειν τὴν γυναῖκα τοῦ ἀδελφοῦ σου]!” [Marcos 6, 18, BYZ]. For she was the Emperor’s sister-in-law and not his wife[12].
And the mouth of the Holy Prophet, which rebuked sin, was closed by his martyric’s death. But, when his head was brought on salver in the midst of the assembly, his tongue confessed the Emperor’s sin. And Irodias pricked his tongue with a needle so that his mouth would be silent[13]. But, no matter how much we want to hide the truth, it always comes to light. Our sins come to light, because they are darkness. And in order to be washed from our inner darkness, we must confess and receive forgiveness for our sins. Because our sins are death, they are eternal death. And only our God cleanses us from them[14].
Irodias mocked his holy head and buried it in a hidden and dishonorable place[15]. But the holy head of Saint Ioannis the Baptist has reached us! And he, from the Emperordom of God, helps us unceasingly, because his death was for eternal life. Because when people want to hide the truth, God reveals it to everyone. When people lie, deceive, pretend not to know, God always tells us His truth. And His truth is what saves us, because we live in His truth[16].
The Emperor made a drunken promise and his promise produced a monstrous thing: the martyrdom of the Saint. The woman’s wickedness came to the surface, then when her daughter danced debauchedly and received an irresponsible promise. But the truth is this: Saint Ioannis was martyred for speaking the truth. He died for speaking the truth in a world that lies continuously. Which hides its sins, claims to be „righteous”, but is deeply corrupt, depraved[17].
And what is the lesson of truth? That the truth is the sincerity of the world and we must always choose it. We must choose God’s truth in our heart and in our life. We must live according to His truth and enjoy Him. Because our fulfillment is the life with God. Without Him we have nothing, we are nothing. But with Him we have everything. Amin[18]!
[1] Started in day of thursday, at 17.30, on 20 august 2026. At Thessaloniki, sun, 32 degrees felt like 34, wind of 22 km/h (the sea breeze).
[2] About artist: https://kewenig.com/artists/peter-wuethrich.
[3] Details here: https://kewenig.com/news/peter-wuethrich-stadkirche-thun.
[4] Here: https://www.momus.gr/en/museum/museum-contemporary-art#museum.
[5] Iubiții mei, Peter Wüthrich a făcut un set de fotografii cu diverși oameni, care aveau, în loc de aripi, câte o carte deschisă, sub formă de aripi, pe spate. L-am văzut în Muzeul de Artă Contemporană din Tesalonic pe 20 august 2026. O zi foarte călduroasă de joi. Cu alte cuvinte, artistul ne-a spus că cine are carte, are aripi. Poate să zboare. Dar adevăratul zbor este credința. Omul poate să zboare duhovnicește pentru că crede în Dumnezeu. Iar Sfântul Ioannis Botezătorul e cel înaripat iconografic, pentru că aripile sale sunt rugăciunea și postul. Iar gura lui, plină de adevăr, e cea care i-a adus moartea. Pentru că el a fost martirizat pentru adevăr. Pentru că a mărturisit adevărul lui Dumnezeu.
[6] Tot la Tesalonic, pe 21 august 2026, am văzut o Dumnezeiască Icoană a Sfântului Ioannis Botezătorul din sec. al 18-lea. Aflată în uluitorul Muzeu Bizantin al Culturii. Și aici Sfântul Ioannis e înaripat, are steagul Crucii în mâna stângă și pe Domnul în Sfântul Potir, pe când capul său tăiat e lângă piciorul său drept, pus într-un potir mare. Și, îmbrăcat în hainele ascezei, ale pocăinței, el privește spre noi cu tărie dumnezeiască, amintindu-ne mereu că a fi tari în credință înseamnă a fi tari în iubirea noastră pentru Dumnezeu. Căci credința e plină de iubire pentru Dumnezeu. Credința așteaptă totul de la Dumnezeu. Pentru că noi, oamenii credincioși, Îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră, ca unii care vrem să facem mereu voia Lui cu noi.
[7] We have it here: https://malamasfrozen.gr/wp-content/uploads/2022/08/ιωαννης1.jpg.
[8] Într-o Sfântă Icoană a praznicului de astăzi, soldatul îi taie capul Sfântului Ioannis Botezătorul, iar femeia îl cară pe tipsie ca pe un trofeu. În ambele ipostaze, ochii săi sunt închiși. Dar, în fapt, ochii noștri sunt închiși, sunt indiferenți, sunt orbi la nedreptăți. Ne facem că nu le vedem. Și nu vrem să vedem durerea și nefericirea din jurul nostru, pentru că nu vrem să-i ajutăm pe cei în nevoie. Trecem nepăsători, trecem reci, indiferenți, și indiferența e starea noastră de moarte sufletească. Pentru că nu vrem să ajutăm. Nu vrem să fim activi în viața lumii. Nu vrem să fim oamenii care îi ajută în mod real pe oameni.
[9] Ἡρῳδιάς, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἡρῳδιάς.
[10] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Salomeea.
[11] Cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ἡρῴδης.
[12] Soldatul i-a tăiat capul cu sabia, iar cea care îi poartă capul este fiica Irodiasei, Salomi [Σαλώμη]. Și pentru dansul ei desfrânat, care i-a ațâțat pofta lui Irodis [Ἡρῴδης], ea a cerut și a primit de la el capul Sfântului Ioannis Botezătorul. Când i-a cerut o astfel de monstruozitate? De ziua lui de naștere! Pentru că atunci Împăratul a făcut o cină [δεῖπνον] pentru demnitarii Statului. Și fata a dansat, lui i-a plăcut de ea, și i-a făgăduit că îi va da tot ceea ce ea va cere [Marcos 6, 22, BYZ]. Însă aici intervine răutatea! Pentru că fiica o întreabă pe mama ei ce să ceară. Și mama ei, plină de ură, îi spune: „Capul lui Ioannis Botezătorul [Τὴν κεφαλὴν Ἰωάννου τοῦ Βαπτιστοῦ]” [Marcos 6, 24, BYZ]. Și de ce îl ura Irodias pe Sfântul Ioannis? Pentru că el îi spusese în mod public lui Irodis: „Nu îți este legiuit ție a avea pe femeia fratelui tău [Οὐκ ἔξεστίν σοι ἔχειν τὴν γυναῖκα τοῦ ἀδελφοῦ σου]!” [Marcos 6, 18, BYZ]. Căci ea era cumnata Împăratului și nu soția lui.
[13] Viețile Sfinților pe luna lui august [Lives of the Saints on the month of august], Ed. Episcopiei Romanului, 1998, p. 390.
[14] Și gura Sfântului Profet, cea care a mustrat păcatul, a fost închisă prin moartea sa martirică. Dar, când capul său a fost adus pe tipsie, limba lui mărturisea păcatul Împăratului. Și Irodiasa îi înțepa limba cu acul ca gura lui să tacă. Dar, oricât de mult am vrea să ascundem adevărul, el iese mereu la lumină. Păcatele noastre ies la lumină, pentru că ele sunt întuneric. Și pentru ca să ne spălăm de întunericul nostru interior, noi trebuie să ne spovedim și să primim iertare pentru păcatele noastre. Pentru că păcatele noastre sunt moarte, sunt moarte veșnică. Și de ele ne curățește doar Dumnezeul nostru.
[15] Ibidem.
[16] Irodiasa i-a batjocorit sfântul său cap și l-a îngropat în loc ascuns și necinstit. Dar sfântul cap al Sfântului Ioannis Botezătorul a ajuns până la noi! Și el, din Împărăția lui Dumnezeu, ne ajută pe noi neîncetat, pentru că moartea sa a fost spre viață veșnică. Pentru că atunci când oamenii vor să ascundă adevărul, Dumnezeu îl revelează tuturor. Când oamenii mint, înșală, se prefac că nu știu, Dumnezeu ne spune mereu adevărul Său. Și adevărul Său e cel care ne mântuie pe noi, pentru că trăim în adevărul Său.
[17] Împăratul a făgăduit la beție și făgăduința sa a produs un lucru monstruos: martirizarea celui Sfânt. Răutatea femeii a ieșit la suprafață, atunci când fiica ei a dansat desfrânat și a primit o făgăduință iresponsabilă. Dar adevărul e acesta: Sfântul Ioannis a fost martirizat pentru că a spus adevărul. El a murit pentru că a spus adevărul într-o lume care minte în continuu. Care își ascunde păcatele, pretinde că e „dreaptă”, dar e profund coruptă, depravată.
[18] Și care e lecția adevărului? Că adevărul e sinceritatea lumii și pe el trebuie să îl alegem mereu. Trebuie să alegem adevărul lui Dumnezeu în inima și în viața noastră. Trebuie să trăim după adevărul Său și bucurându-ne de El. Pentru că împlinirea noastră e viața cu Dumnezeu. Fără El nu avem nimic, nu suntem nimic. Dar cu El avem totul. Amin!