Eugen Barbu, Nuvele [2]
Eugen Barbu, Nuvele, cu prefață și tabel cronologic de Al.[exandru] Piru, Ed. Tineretului, București, 1969, 343 p.
Cinematograful Model, p. 73; „Umbla sacaua primăriei și uda Grivița. Copiii desculți alergau în urma tulumbei să facă baie pe gratis, urlând de plăcere”, p. 73; „mătur trotalul [trotuarul] cu tine”, p. 74; cinematograful Lia, care era „în fața podului Basarab”, p. 74; „Țiganii aveau părul uns cu grăsime. Hamalii se fereau de ei să nu le ia păduchii”, p. 75; limonada era 2 lei, p. 76; lumânările pentru pomeniri erau „niște bastoane de un metru, cât cârjele de mitropolit”, p. 76; „vagabonzii mâncau semințe, scuipând cojile pe trotuar”, p. 77.
Gică, cel care vindea ziare, zis și Împăratul, p. 78; „Grivița se umplea de ceferiști. Veneau cu tramvaiele sau pe jos, bălăbănindu-și sufertașele goale. Slabi, înalți, negri, montatorii se opreau la vreo bodegă să-și ia țuica lor[,] în fața căreia întârziau un sfert de ceas. Cei mai mulți, dacă era zi de leafă, erau însoțiți de copii și de femei. Intrau în magazine să-și cumpere sandale sau cămăși și[,] după ce târguiau, beau câte o bere, în față, la Dreptate, unde țapul [de bere] costa mai ieftin”, p. 78-79; apare și aici Cuțarida, p. 79, cea din romanul Groapa; „Peste drum, la Dorul vinului[,] se dădea cep unui butoi cu bere. Acidul scotea un zgomot mare, ai fi zis că sare Grivița în aer”, p. 80.
Cinematograful Marconi, p. 80; Hotelul Dinicu, p. 80; „Gică, cu drojdia în cap, trecea piața gării cam pe două cărări”, p. 82; Drăgulănescu era portarul Hotelului Tranzit, p. 82; „fetele lui madam Ana”, prostituatele, îi dădeau bacșiș portarului de la Hotel, care portar, unul citit, ținea cuvântări la Înmormântări, p. 83; Însă, ce să vezi, madam Ana era stăpâna Hotelului, și ea îi vorbea cu respect portarului ei, p. 83-84; codanele tinere așteptau câte 10 sau 12 în salonul Hotelului, dar, când îmbătrâneau, deveneau prostituate de șosea, p. 84; însă „Gică era mort după ele. Le privea rochiile despicate la genunchi, sânii lăsați, osteniți, și mijlocul încins cu curele ieftine, de meșină[1]. În picioare, fetele purtau papuci roșii, cu ciucuri și pampon, să ia ochii clienților, pe care Gică îi auzea urcând gâfâind scările putrede de lemn”, p. 84.
Cine erau clienții prostituatelor, p. 84-85; Madam Ana era „o femeie grasă și nesuferită. Era îmbrăcat întotdeauna într-un halat înflorat, curat, cu guler lucios de mătase, purtând vara și iarna ciorapi de mătase pe care-i lăsa să se vadă, întinși pe coapse, la câte o mișcare”, p. 85; și codoașa oferea bărbaților Griviței „o plăcere ieftină și la îndemână”, p. 85; veneau și adolescenți timizi și cu bani puțini, p. 85; Madam Ana strângea toți banii, era lacomă și își bătea fetele până la sânge, p. 85, aidoma unui bărbat. Și, totodată, îi mituia pe toți, pentru ca să nu aibă probleme, p. 85-86; Gică era pus să insulte ca să primească o sută de lei, p. 86-87; duduia Carmen Popescu vindea la Loteria, p. 88; Agenția de pariuri era a lui Dilă, p. 88, Dilă fiind porecla unui vânzător comercial de la Scrioaștea, din timpul copilăriei mele.
Nevasta lui Pozmagiu creștea pisici, pe care mai apoi le sugruma, p. 89. Un satanism aparte; pe când vindea alune la cornet, 5 lei cornetul, Gică se declara „împăratu’ vagabonzilor”, p. 89; Și Gică dormea pe treptele Gării de Nord dimpreună cu alți vagabonzi, p. 90. Pentru că nu era nimeni să-l vadă și să-l ajute. Așa cum dorm până azi în mai toate capitalele lumii; dar când Gică se întorcea printre negustori, toți se bucurau ca la întoarcerea unei rude, p. 92; Marin Bălună făcea pălării, p. 93; Loteria era încălzită cu godinul, p. 93; și Gică n-avea haine de iarnă pentru că își băuse toți banii, p. 93; unde dormise Gică câțiva ani de zile: „în podul unei case, dărâmate în cele din urmă de Primărie”, p. 94; când n-a mai putut să doarmă pe la Gară, Gica s-a dus „la Pensiunea Camelia, ținută de madam Matilda, o muiere dată dracului, mai mult bărbat decât femeie, spaima găzarilor și a oltenilor pe care-i găzduia. Pensiunea era adăpostită într-o casă dărăpănată, cu un singur etaj, mâncată de igrasie, gata-gata să se prăbușească, o casă-vagon, cum se numește în termeni cunoscuți, formată din 5 sau 6 odăi, dând una într-alta prin niște uși putrede”, p. 94. Căci, ca și azi, chiria ieftină la București e adesea sordidă.
[1] Piele de oaie sau de capră tăbăcită, cf. https://dexonline.ro/definitie/meșină.