Hristos is risen!
My beloveds[1],
many get drunk with one-eyed water, they get drunk with a false opinion about themselves, while the Lord wants to fill us with the living water [ὕδωρ ζῶν] [Ioannis 4, 10, BYZ] of His glory. Because the false opinion of ourselves is self-blindness. You think you are good, beautiful, faithful, a chosen man, but you are a notorious sinner. And you are a sinner, because you have not truly repented and have not been filled with His glory. Because the real repentance fills us with His glory, fills us with holiness and not with foolish conceit. For you have a false opinion about yourself precisely because God has not truly shown you your inner state. And we truly know our depth only in repentance, because then God sends us His glory that enlightens our inner darkness[2].
The Lord began the dialogue with the woman from the water, from the water that she was looking for in the well, in order to switch the discussion to the water that descends into our soul and body. Because „the water that I will give him will become in him a spring of water springing up into eternal life [τὸ ὕδωρ ὃ δώσω αὐτῷ γενήσεται ἐν αὐτῷ πηγὴ ὕδατος ἁλλομένου εἰς ζωὴν αἰώνιον]” [Ioannis 4, 14, BYZ]. In him, in the believer. Because the water of grace descends from God into us, but it becomes in us a spring, a continuous, unceasing spring of grace, because we are enriched every day in every good deed. Because it, His grace, when it descends and remains and springs up unceasingly in us, teaches us all the works of holiness. All those that sanctify us. That is why it always springs from within us, because we too are people of purity and holiness[3].
His glory teaches us the deeds of holiness, but it also keeps us in His holiness. For this, we need His glory first of all, because it teaches us to be truly faithful people. Because His glory makes us show the deeds of our faith. His glory that descends into us fills us with the longing for good deeds, with the longing for His service, therefore His glory is the beginning of our salvation, because it teaches us all repentance and good deeds. And the Lord speaks to us about His water, about His glory, in order to show us that it is absolutely important for our life of faith, because He descends His glory into His Church, into the Holy Mysteries and Services of the Church, and from there we are filled with His glory[4].
When you know that there is a good spring somewhere, what do you do? You go there to get water! But when you know that the only source of grace is the Church of God, what do you do? You go to Church to get water! You sit at the Divine Liturgy of the Church, with your sins confessed, and you commune with the Lord at His Divine Liturgy, so that you may be filled with His glory. Because here is the spring of the water of life! Here, in His Church, where He descends His glory, just as a spring unceasingly springs up good drinking water. And if you come with repentance, if you come with all faith in the Lord, you leave full of His glory, you leave full of holy thoughts and teachings, because here you are taught the life with God, you are taught His service, eternal life with Him[5].
You take medicine, you get an injection at home, but when you really need medical care, you go to the Hospital. You can borrow a book, two books, but when you need books to learn about a specific subject, you go to the Library. When you need a lot of food, you go to the Market, when you need clothes, you go to the Mall, but when you want to be filled with the glory of God, then you come to the Church and here, in the Church of His glory, you are filled with prayer, peace, joy, holiness, inner cleansing, because you listen to His will, you sing, you pray, you confess, you commune with the Lord, you rejoice together with your fellow believers[6].
The indifference to the Church is a symptom of a selfish, singularized life. You have no time for the Church, because you have no time for your soul, because your soul is not put in the foreground. Because if you needed your soul, you would not only go to the Church for its needs, but also to the Library and the Museum and to Art Exhibitions and to the Theater and to the Film and on research trips, because the soul has multiple and profound needs, much more needs than our body. But, without a doubt, we cannot exclude going to the Market, nor going to the Mall, nor going to the Restaurant, nor going to the Hospital for our health, because they are all important. But, when you have a soul first of all, when you are aware of the needs of your soul, the Church is in the foreground and all the need for knowledge of our soul. Because our soul eats a lot of grace and a lot of joy and a lot of knowledge[7].
Efficiency, the labor productivity, a higher GDP for Romania, the salary we need, fair laws, rights for citizens, their respect by all, the right to life, the right to health, our freedom, capable political leaders to take us forward. We sit on TV and learn about all this or read it online. And all the news we hear is reduced to us, to our inner state, to our health, to what we can do at our workplace and for our country. That we cannot move forward without our will, everyone’s. And the progress requires free will, enthusiasm, trust in the future. And the trust in the future is based on the faith of the Church. Because you must see beyond time, you must know that our soul is eternal, that we will rise, in order to do authentic deeds. Because the social decay starts precisely from the lack of faith, from the lack of an eternal project for your life[8].
The woman was looking for water and met Someone who gives her the water of life, gives her eternal water. We are looking for money, food, entertainment, and God wants to fill us with His life, His eternal life, so that we may truly be eternal. That man’s fear is of death, it’s for what happens to him after death. And he is right to be afraid! Because, after death, there are only places: in God’s Paradise or in Hell, together with the demons. And man is afraid of death, because he is afraid of Hell. He feels Hell, because he has it in him through his sins. For our sins bring us down to Hell. But if you are full of the glory of God, you are full of His Emperordom and you are not afraid of death, because death for a man of God is entry into His eternal Emperordom. But if you are afraid of death, it is good. Repent, so that you may truly be well! Because the repentance makes you alive[9].
Hristos the Lord demonstrates to the woman that He knows her, that He knows her life, but also that He knows the future of humanity. He knows that the true worship of the Father will be in Ghost and in Truth [Ioannis 4, 23, BYZ], because He is the Mesias [Μεσίας] [Ioannis 4, 25-26], that is, the Truth Itself, the Son of God incarnate. And when the woman finds out that it is the Lord Himself incarnate, she is silent, she is filled with godliness before Him, she trembles, but she flees to her city in order to announce God to them. Because the Lord’s Self-revelation made her an Apostle of His, a Herald of His. For every convert becomes a herald of the Lord, an envoy of His in the world, in order to do His will and in order to announce the great wonders of the christian life. Because we live God’s truth as our own life and we too become people full of truth and holiness[10].
The woman to whom the Lord spoke is the Holy Great Martyr Fotini Samaritida [Ἡ Ἁγία Φωτεινὴ ἡ Μεγαλομάρτυς ἡ Σαμαρειτίδα], commemorated on February 26[11]. She was also tortured during the time of Nero, along with her 3 sons and 5 sisters, who were all martyred, but Saint Fotini fell asleep peacefully after a long time[12]. But the Church of God also considers her a Martyr and not a Confessor, because she suffered much for the Lord. Because her encounter with the Lord was converting. She became a light of the Church for many, starting first with her home. Because there, in your home, you must convince with your faith, with your love, with your humility, with your service to God[13].
And His food is to do His will [Ioannis 4, 34, BYZ]. Serving God is the joy of the Lord. And when He sees us serving the salvation of people, He rejoices of us and in us, because He rejoices in the salvation of people. And the salvation of people is their eternal life with the Lord. For if we enjoy life now, to enjoy life with the Lord forever means to be truly fulfilled. Because what do we really want? We want to be fulfilled in our life, to be joyful, to lack nothing. And with God we will lack nothing in our life and in all eternity. Because in Him we have all the wealth and all the joy and all our fulfillment. But for this we must believe in Him and do His will in every moment of our life[14].
On may 2, I performed the 4-year Parastasis of my father Octavian, and on may 4, I performed the 21-year Parastasis of Saint Ilie the seer of God, our Father. If at my father’s I prayed for the forgiveness of his sins, at Saint Ilie’s, when I prayed for him, I was filled with his joy and peace. Because it is one thing to pray for a Saint and another to pray for the forgiveness of a faithful man. But in the previous days, I served the Vespers, the Matins and the Akathist to Saint Ilie, his celebration being the peace and quiet of our home. And standing next to his Holy Odors, next to his vestments and books, we stand next to his, but at the same time, he fills us from the Emperordom of God with His joy and peace. For the living water of the Lord is His glory that He gives us in abundance[15].
The samarites [σαμαρεῖται] believed in the Lord and wanted Him to be with them [Ioannis 4, 40-41, BYZ]. They are the first example of His reception by the gentiles. After Pentecost, the Church expanded to the gentiles, the gentiles entered the Church, and we are part of the gentiles who entered the Church through conversion to life with God. For each of us comes from paganism to life with God, because Baptism makes us christians. And the christian life means our continuous filling with the glory of God and the deeds of holiness. Because God calls us to eternal life with Him, to life together with all His Saints and Angels. Amin[16]!
[1] Started at 8.44, in day of monday, on 4 may 2026. Sun, 11 degrees, wind of 8 km/h.
[2] Hristos a înviat! Iubiții mei, mulți se îmbată cu apă chioară, se îmbată cu falsa părere despre ei înșiși, pe când Domnul vrea să ne umple de apa cea vie [ὕδωρ ζῶν] [Ioannis 4, 10, BYZ] a slavei Sale. Căci falsa părere despre noi înșine e o orbire de sine. Te crezi bun, frumos, credincios, un om ales, dar tu ești un păcătos notoriu. Și ești un păcătos, pentru că nu te-ai pocăit cu adevărat și nu te-ai umplut de slava Lui. Pentru că pocăința reală ne umple de slava Lui, ne umple de sfințenie și nu de înfumurare prostească. Căci ai o falsă părere despre tine însuți tocmai pentru că Dumnezeu nu ți-a arătat cu adevărat starea ta interioară. Și noi ne cunoaștem cu adevărat adâncul nostru numai în pocăință, pentru că atunci ne trimite Dumnezeu slava Lui care ne luminează întunericul nostru interior.
[3] Domnul a început dialogul cu femeia de la apă, de la apa pe care aceea o căuta în fântână, pentru ca să comute discuția asupra apei care coboară în sufletul și în trupul nostru. Pentru că „apa pe care i-o voi da lui se va face în el izvor de apă izvorând întru viață veșnică [τὸ ὕδωρ ὃ δώσω αὐτῷ γενήσεται ἐν αὐτῷ πηγὴ ὕδατος ἁλλομένου εἰς ζωὴν αἰώνιον]” [Ioannis 4, 14, BYZ]. În el, în cel credincios. Pentru că apa harului coboară de la Dumnezeu în noi, dar ea se face în noi izvor, izvor continuu, neîncetat de har, pentru că ne îmbogățim pe fiecare zi în toată fapta cea bună. Pentru că el, harul Său, când coboară și rămâne și izvorăște neîncetat în noi, ne învață toate faptele sfințeniei. Pe toate cele care ne sfințesc. De aceea, el izvorăște mereu în noi, pentru că și noi suntem oamenii curăției și ai sfințeniei.
[4] Slava Lui ne învață faptele sfințeniei, dar tot ea ne ține în sfințenia Lui. Pentru acest lucru avem nevoie mai întâi de toate de slava Lui, pentru că ea ne învață să fim oameni credincioși cu adevărat. Pentru că slava Lui ne face să arătăm faptele credinței noastre. Slava Lui care coboară în noi ne umple de dorul de fapte bune, de dorul slujirii Lui, de aceea slava Lui este începutul mântuirii noastre, pentru că ea ne învață toată pocăința și fapta cea bună. Și Domnul ne vorbește despre apa Lui, despre slava Lui, pentru ca să ne arate că ea este absolut importantă pentru viața noastră de credință, pentru că El coboară slava Lui în Biserica Sa, în Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii, și de acolo noi ne umplem de slava Lui.
[5] Când știi că există un izvor bun undeva, ce faci? Te duci acolo ca să iei apă! Dar când știi că singurul izvor al harului e Biserica lui Dumnezeu, ce faci? Mergi la Biserică pentru ca să iei apă! Stai la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii, cu păcatele spovedite, și te împărtășești cu Domnul la Dumnezeiasca Sa Liturghie, pentru ca să fii plin de slava Lui. Pentru că aici e izvorul apei vieții! Aici, în Biserica Sa, unde El coboară slava Lui, așa după cum un izvor izvorăște neîncetat apă bună de băut. Și dacă vii cu pocăință, dacă vii cu toată credința în Domnul, pleci plin de slava Lui, pleci plin de gânduri și învățături sfinte, pentru că aici ești învățat viața cu Dumnezeu, ești învățat slujirea Lui, viața veșnică cu El.
[6] Iei un medicament, ți se face și acasă o injecție, dar când trebuie să primești îngrijire medicală cu adevărat, te duci la Spital. Poți să împrumuți o carte, două cărți, dar când ai nevoie de cărți pentru a cunoaște un subiect anume, te duci la Bibliotecă. Când ai nevoie de mâncare multă, te duci la Piață, când ai nevoie de haine, te duci la Mall, dar când vrei să te umpli de slava lui Dumnezeu, atunci vii la Biserică și aici, în Biserica slavei Sale, te umpli de rugăciune, de pace, de bucurie, de sfințenie, de curățire interioară, pentru că asculți voia Lui, cânți, te rogi, te spovedești, te împărtășești cu Domnul, te bucuri împreună cu confrații tăi de credință.
[7] Indiferența față de Biserică e un simptom al vieții egoiste, singularizate. N-ai timp de Biserică, pentru că n-ai timp de sufletul tău, pentru că sufletul tău nu e pus în prim-plan. Căci dacă ai avea nevoie de sufletul tău, nu te-ai duce doar la Biserică pentru nevoile sale, ci și la Bibliotecă și la Muzeu și la Expoziții de Artă și la Teatru și la Film și în excursii de cercetare, pentru că sufletul are nevoi multiple și profunde, mult mai multe nevoi decât trupul nostru. Însă, fără doar și poate, nu putem exclude nici mersul la Piață, nici mersul la Mall, nici mersul la Restaurant, nici mersul la Spital pentru sănătatea noastră, căci toate sunt importante. Dar, când ai mai întâi de toate suflet, când ești conștient de nevoile sufletului tău, Biserica e în prim-plan și toată nevoia de cunoaștere a sufletului nostru. Pentru că sufletul nostru mănâncă mult har și multă bucurie și multă cunoaștere.
[8] Eficiență, productivitatea muncii, un PIB mai mare pentru România, salariul de care avem nevoie, legi echitabile, drepturi pentru cetățeni, respectarea lor de către toți, dreptul la viață, dreptul la sănătate, libertatea noastră, conducători politici capabili ca să ne ducă înainte. Stăm la televizor și aflăm despre toate acestea sau le citim online. Și toate știrile pe care le auzim se reduc la noi, la starea noastră interioară, la sănătatea noastră, la ce putem face noi la locul nostru de muncă și pentru țara noastră. Că nu putem să mergem mai înainte fără voința noastră, a tuturor. Și progresul cere voință liberă, entuziasm, încredere în viitor. Și încrederea în viitor are la bază credința Bisericii. Pentru că trebuie să vezi dincolo de timp, trebuie să știi că sufletul nostru e veșnic, că noi vom învia, pentru ca să facem fapte autentice. Pentru că marasmul social pornește tocmai de la lipsa de credință, de la lipsa de proiect veșnic pentru viața ta.
[9] Femeia căuta apă și întâlnește pe Cineva care îi dă apa vieții, îi dă apă veșnică. Noi căutăm bani, mâncare, distracții, iar Dumnezeu vrea să ne umple de viața Lui, de viața Lui veșnică, pentru ca să fim veșnici cu adevărat. Că frica omului e de moarte, e pentru ce se întâmplă cu el după moarte. Și are dreptate să îi fie frică! Pentru că, după moarte, sunt doar locuri: în Paradisul lui Dumnezeu sau în Iad, dimpreună cu demonii. Și omului în e frică de moarte, pentru că îi e frică de Iad. Presimte Iadul, pentru că îl are în el prin păcatele lui. Căci păcatele noastre ne coboară în Iad. Dar dacă ești plin de slava lui Dumnezeu, ești plin de Împărăția Lui și nu te temi de moarte, pentru că moartea pentru un om al lui Dumnezeu e intrare în Împărăția Lui cea veșnică. Dar dacă te temi de moarte, e bine. Pocăiește-te, pentru ca să îți fie bine cu adevărat! Pentru că pocăința te face viu.
[10] Hristos Domnul îi demonstrează femeii că o cunoaște, că îi cunoaște viața, dar și că știe viitorul umanității. Știe că adevărata închinare adusă Tatălui va fi în Duh în Adevăr [Ioannis 4, 23, BYZ], pentru că El este Mesias [Μεσίας] [Ioannis 4, 25-26, BYZ], adică Adevărul Însuși, Fiul lui Dumnezeu întrupat. Și când femeia află că este Însuși Domnul întrupat, ea tace, ea se umple de evlavie în fața Lui, ea se cutremură, dar fuge spre cetatea ei pentru ca să le vestească pe Dumnezeu. Pentru că revelarea de Sine a Domnului a făcut-o un Apostol al Său, un Vestitor al Lui. Căci fiecare convertit devine un vestitor al Domnului, un trimis al Lui în lume, pentru ca să facă voia Lui și pentru ca să vestească minunile cele mari ale vieții creștine. Pentru că trăim adevărul lui Dumnezeu ca pe propria noastră viață și devenim și noi oameni plini de adevăr și de sfințenie.
[11] Cf. https://www.synaxarion.gr/gr/sid/2245/sxsaintinfo.aspx.
[12] Cf. https://doxologia.ro/viata-sfintei-mucenite-fotini-samarineanca.
[13] Femeia cu care a vorbit Domnul este Sfânta Mare Mucenică Fotini Samaritida [Ἡ Ἁγία Φωτεινὴ ἡ Μεγαλομάρτυς ἡ Σαμαρείτιδα], pomenită pe 26 februarie. Și ea a fost chinuită în timpul lui Nero, dimpreună cu cei 3 fii ai ei și cu 5 surori ale sale, care au fost martirizați cu toții, dar Sfânta Fotini a murit în pace după mult timp. Însă Biserica lui Dumnezeu o consideră și pe ea Mucenică și nu Mărturisitoare, pentru că a suferit multe pentru Domnul. Pentru că întâlnirea ei cu Domnul a fost convertitoare. Ea s-a făcut o lumină a Bisericii pentru mulți, începând mai întâi cu casa sa. Pentru că acolo, în casa ta, trebuie să convingi cu credința ta, cu iubirea ta, cu smerenia ta, cu slujirea lui Dumnezeu.
[14] Și mâncarea Lui este să facem voia Sa [Ioannis 4, 34, BYZ]. Slujirea lui Dumnezeu este bucuria Domnului. Și când ne vede pe noi slujind la mântuirea oamenilor, El Se bucură de noi și în noi, pentru că Se bucură de mântuirea oamenilor. Și mântuirea oamenilor e viața lor veșnică cu Domnul. Căci dacă acum ne bucurăm de viață, a ne bucura veșnic de viața cu Domnul înseamnă a fi cu adevărat împliniți. Pentru că ce vrem noi, de fapt? Vrem să fi împliniți în viața noastră, să fim bucuroși, să nu ne lipsească nimic. Iar cu Dumnezeu nu ne va lipsi nimic în viața noastră și în toată veșnicia. Pentru că întru El avem toată bogăția și toată bucuria și toată împlinirea noastră. Dar pentru asta trebuie să credem în El și să facem voia Lui în fiecare clipă a vieții noastre.
[15] Pe 2 mai am făcut Parastasul de 4 ani al tatălui meu Octavian, iar pe 4 mai am făcut Parastasul de 21 de ani al Sfântului Ilie văzătorul de Dumnezeu, Părintele nostru. Dacă la cel al tatălui meu m-am rugat pentru iertarea păcatelor lui, la cel al Sfântului Ilie, când mă rugam pentru el, mă umpleam de bucuria și de pacea lui. Pentru că una e să te rogi pentru un Sfânt și alta e să te rogi pentru iertarea unui om credincios. Dar în zilele anterioare am slujit Vecernia, Utrenia și Acatistul Sfântului Ilie, prăznuirea sa fiind liniștea și pacea casei noastre. Și stând lângă Sfintele sale Odoare, lângă veșmintele și cărțile sale, noi stăm lângă cele ale sale, dar, în același timp, el ne umple din Împărăția lui Dumnezeu de bucuria și de pacea Sa. Căci apa cea vie a Domnului e slava Lui pe care ne-o dăruie nouă din destul.
[16] Samariteii [σαμαρεῖται] au crezut în Domnul și au vrut ca El să fie cu ei [Ioannis 4, 40-41, BYZ]. Ei sunt primul exemplu de primire a Lui de către neamuri. După Cincizecime, Biserica s-a extins la neamuri, neamurile au intrat în Biserică și noi facem parte din neamurile care au intrat în Biserică prin convertire la viața cu Dumnezeu. Căci fiecare venim din păgânism în viața cu Dumnezeu, pentru că Botezul ne face pe noi creștini. Și viața creștină înseamnă umplerea noastră continuă de slava lui Dumnezeu și de faptele sfințeniei. Pentru că Dumnezeu ne cheamă la viața veșnică cu El, la viața dimpreună cu toți Sfinții și Îngerii Lui. Amin!
