Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

kayseri evden eve nakliyat eşya depolama kayseri eşya depolama kayseri kiralık asansör kayseri escort

Autor: Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș Page 1 of 2134

Epistola către Evrei

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Amos, cap. 1, cf. LXX

1. Cuvintele lui Amos [Ἀμώς], care s-au făcut în naccarimul[1] din Tecue [ἐν νακκαριμ ἐκ Θεκουε], [și] care a văzut[2] pentru Ierusalim în zilele lui Ozias [Ὀζίας], împăratul lui Iudas, și în zilele lui Ieroboam [Ιεροβοαμ] al lui Ioas [Ἰωάς], împăratul lui Israil, mai înainte [cu] doi ani de cutremur.

2. Și a zis: „Domnul din Sion a glăsuit și din Ierusalim a dat glasul Său și au plâns pășunile păstorilor și s-a uscat vârful Carmilosului[3]”.

3. Și a zis Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale Damascosului[4] [Damascului] și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru care [că] tăiau [cu] fierăstraiele cele de fier pe cele care au [aveau] în pântece, pe cele din Galaad [Γαλαάδ].

4. Și voi trimite foc întru casa lui Azail [Αζαηλ] și va mistui temeliile fiului lui Ader [Αδερ].

5. Și voi zdrobi zăvoarele Damascosului și îi voi pierde cu totul din câmpul On [Ων] [pe cei care] locuiesc [acolo] și voi tăia neamul din bărbații Harranului [Χαρραν] și va fi robit poporul cel ales al Siriei”, zice Domnul.

6. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale Gazei și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] ei, pentru [ca] să-i robească pe ei robimea lui Salomon [Σαλωμών] [și] să-i închidă întru Idumea [Ἰδουμαία].

7. Și voi trimite foc peste zidurile Gazei și va mistui temeliile ei.

8. Și îi voi pierde cu totul din Azotos [Ἄζωτος] [pe cei care] locuiesc [acolo] și va fi îndepărtat neamul din Ascalon [Ἀσκαλών] și voi aduce mâna Mea peste Accaron [Ακκαρων] și vor pieri cei rămași ai celor străini”, zice Domnul.

9. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale Tirosului [Τύρος] [Tirului] și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru care [că] au închis robimea lui Salomon întru Idumea și nu și-au adus aminte de făgăduința fraților.

10. Și voi trimite foc peste zidurile Tirosului și va mistui temeliile ei”.

11. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale Idumeii și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] ei, pentru [că au început] să-i prigonească pe ei în[tru] sabie, pe fratele său, și a nimicit-o pe maică pe pământ și a apucat întru mărturie groaza lui [καὶ ἥρπασεν εἰς μαρτύριον φρίκην αὐτοῦ] și graba lui a păzit-o întru ceartă [καὶ τὸ ὅρμημα αὐτοῦ ἐφύλαξεν εἰς νεῖκος].

12. Și voi trimite foc întru Teman [Θαιμαν] și va mistui temeliile zidurilor ei”.

13. Acestea zice Domnul: „Din cauza celor 3 neevlavii ale fiilor lui Ammon [Αμμων] și [chiar] din cauza celor 4, nu Mă voi întoarce [către] el, pentru care [că] spintecau pe cele care au [aveau] în pântece ale Galaaditilor, pentru ca să lărgească hotarele lor.

14. Și voi aprinde foc peste zidurile Ravvei[5] și va mistui temeliile ei cu strigare în ziua războiului și va fi clătinată în ziua sfârșitului ei.

15. Și vor merge împărații ei în[tru] robie, dimpreună [și] preoții lor și stăpânitorii lor”, zice Domnul.


[1] Un cuvânt transliterat din ebraică și care înseamnă „în [unul din] ciobanii”.

[2] Care a avut vedenii de la Dumnezeu pentru Ierusalim.

[3] De la forma de N. Καρμήλος. A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Carmel.

[4] De la forma de N. Δαμασκός.

[5] De la forma de N. Ραββα.

Osie, cap. 14, cf. LXX

1. Samaria va fi nimicită, [pentru] că s-a împotrivit către Dumnezeul ei. Ei în sabie vor cădea și cele de sub pieptul lor se vor sparge și cele pe care le au în pântecele lor se vor rupe.

2. Întoarce-te, Israile, către Domnul Dumnezeul tău, pentru că ai slăbit în[tru] nedreptățile tale!

3. Luați împreună cu voi cuvinte[1] și întoarceți-vă către Domnul Dumnezeul vostru! Ziceți-I Lui, ca să nu luați nedreptate[,] și [ci] să luați cele bune! „Și [astfel] vom răsplăti rodul buzelor noastre.

4. Assur nu are să ne mântuie pe noi. Pe cal nu vom sui, [nici] nu mai avem să zicem: «Dumnezeii noștri!» lucrurilor mâinilor noastre. [Căci] cel [care este] în[tru] Tine va milui pe cel orfan”.

5. Voi vindeca[2] locașurile lor. Îi voi iubi pe ei [cu] mărturisire, că[ci] s-a întors urgia Mea de la ei.

6. Voi fi ca roua lui Israil, înflori-va precum crinul și va pune rădăcinile lui ca Libanosul [Libanul].

7. Vor merge ramurile lui și va fi ca măslinul cel foarte roditor și mirosul său ca Libanosul.

8. Se vor întoarce și vor sta sub umbra sa, vor trăi și se vor îmbăta [cu] grâu [καὶ μεθυσθήσονται σίτῳ]. Și va înflori ca via pomenirea sa [καὶ ἐξανθήσει ὡς ἄμπελος τὸ μνημόσυνον αὐτοῦ] [și] ca vinul Libanosului [ὡς οἶνος Λιβάνου].

9. Ce [este] lui, lui Efrem, încă și idolilor? Eu l-am smerit pe el și Eu îl voi întări pe el. Eu [sunt] ca ienupărul [ἄρκευθος][3], [căci] rodul tău din Mine a fost aflat [ἐξ Ἐμοῦ ὁ καρπός σου εὕρηται].

10. Cine [este] cel înțelept și [care] va înțelege acestea? Sau cel priceput și le va cunoaște pe ele? Căci drepte [sunt] căile Domnului și cei Drepți vor merge în[tru] ele, iar cei neevlavioși vor slăbi în[tru] ele.


[1] Mărturisiți-vă păcatele voastre înaintea Lui!

[2] Pe acestea le spune Dumnezeu.

[3] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Άρκευθος și https://ro.wikipedia.org/wiki/Ienupăr.

Evanghelia după Lucas (ediția liturgică)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

Marin Sorescu. Neparodiantul, neironicul, neludicul [44]

Folosind parabola, declară și el ca Nichita Stănescu: „Acum ar cu mine însumi/ (Până aici am ajuns cu perfecționarea uneltelor)/ Câmpul magnetic din jurul meu/ (Până aici am ajuns cu perfecționarea câmpului). //

Mă scol dimineața când cântă cocoșii/ Și muncesc toată ziua cu gândurile suflecate,/ Arunc sămânța și-i suflu căldură/ Să încolțească,/ Și-i suflu vânt să se legene/ Și mă duc după norii de la mari depărtări” (Evoluție).

După cum  lesne se poate observa, evoluția lui nu e în pas nici cu planificările comuniste, nici cu achizițiile științifico-tehnologice, ci se produce în plan strict spiritual. Perfecționarea uneltelor și a câmpului magnetic, la el, vizează instrumentarul scriitoricesc-cultural, pe teritoriul afectiv-reflexiv al sufletului.

Rezonanța pretențioasă a unor termeni nu poartă cu sine ambiția sincronizării cu vremurile, ci scepticismul și permanenta sabotare a lor de către un ultim mohican care se preface că se integrează realităților evolutive, dar rămâne cu sufletul și conștiința în orizontul nostalgiei și al credințelor străvechi.

Lui Sorescu îi place parabola și expresivitatea minimală în aceste tablouri parabolice. De aceea întâlnim la el, destul de des, o formă de haiku neobișnuit, pentru că este integrat într-un poem mai lung, uneori drept concluzie, alteori ca premisă și alteori ocupând locuri variabile în context.

În poemul Maximum de durată avem două astfel de definiții în stil haiku, una în incipit și alta la final. La început: „Oamenii – duminici ale timpului”. Iar la final, Dumnezeu e „maximum de durată”. Căci „cu noi,/ Puși unul lângă altul,/ Se măsoară și Dumnezeu”.

El Se măsoară împreună cu noi, pentru că ne-a făcut după chipul Său, ca să Se odihnească întru noi, „duminici ale timpului”, și ca să ne odihnim întru El, Care este Veșnicia.

De aceea, omul se măsoară în timp și în afară de timp, este durată și odihnă de durată. Dacă ar fi numai în timp, ar fi doar material, dar pentru că este totodată ființă spirituală, este și duminică a timpului, odihnă și  înviere din timpul care trece și moare.

Elemente creștine în „Povestea lui Harap-Alb” [9]

O exprimare de genul: „căci nu pot eu s-o ajung, să-i dau o scărmănătură bună…”[1] trădează influența literaturii bisericești. „Căci” are aici sensul: „cum” sau „de ce”, fiind un calc lingvistic[2].

Ochilă face o afirmație corectă din punct de vedere ortodox: „Iaca așa, tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în samă amarul”[3]. Adică oricare om are și virtuți și păcate. Dar unde prisosește virtutea, păcatele se estompează. Demonii nu mai pot birui un asemenea om.

Din nefericire, însă, de multe ori, din invidia demonilor și a oamenilor pizmași, când apar oameni care au virtuți multe și mari, se găsesc mereu indivizii care să scormonească după erori și păcate.

După cum și Eminescu zicea odinioară: „Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege…/ Dar afară de acestea, vor căta vieții tale/ Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale – / Astea toate te apropie de dânșii…Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit” (Scrisoarea I).

Remarcăm, așadar, inserarea de către Ion Creangă a unor reflecții duhovnicești de mare profunzime în contexte neînsemnate, unde zac tăinuite fără ca mulți cititori să le bănuiască adevărata semnificație.


[1] Ion Creangă, Povești, amintiri, povestiri, op. cit., p. 123.

[2] A se vedea, spre exemplu, cântarea Vai mie, înnegritule suflete, în care se spune: „Căci nu-ți aduci aminte de înfricoșatul [înfricoșătorul] ceas al morții? Căci nu te cutremuri cu totul de înfricoșata Judecată a Mântuitorului?”, cf. https://www.youtube.com/watch?v=pT0eCLPlclE&feature=youtu.be

[3] Ion Creangă, Povești, amintiri, povestiri, op. cit., p. 123.

Osie, cap. 13, cf. LXX

1. După cuvântul lui Efrem, el a luat dreptăți în Israil și [le-]a pus pe ele [în] Baal și a murit.

2. Și încă a adăugat a păcătui. Și au făcut lor înșiși topire din argintul lor după chipul idolilor [κατ᾽ εἰκόνα εἰδώλων], lucrurile dulgherilor săvârșite lor. [Și] ei zic: „Jertfiți oameni, căci vițeii s-au sfârșit!”.

3. Pentru aceasta vor fi ca norul cel de dimineață și ca roua cea de dimineață mergând, precum praful suflându-se din arie și ca aburul de pe înălțimi.

4. Iar Eu, Domnul, Dumnezeul tău, [sunt] întărind cerul și zidind pământul. Ale Cărui mâini au zidit toată oastea cerului[1] [Οὗ αἱ χεῖρες ἔκτισαν πᾶσαν τὴν στρατιὰν τοῦ οὐρανοῦ] și nu ți-am arătat ție acestea [pentru] a nu merge înapoia[2] lor [καὶ οὐ παρέδειξά σοι αὐτὰ τοῦ πορεύεσθαι ὀπίσω αὐτῶν]. Și Eu te-am scos pe tine din pământul Egiptosului și Dumnezeu afară de Mine nu vei cunoaște [καὶ Θεὸν πλὴν Ἐμοῦ οὐ γνώσῃ] și mântuind nu este afară de Mine [καὶ σῴζων οὐκ ἔστιν πάρεξ Ἐμοῦ].

5. Eu te păstoream pe tine în pustie, în pământul cel nelocuit,

6. pentru pășunile lor. Și s-au săturat întru săturare[3] și s-au înălțat[4] inimile lor, pentru aceea au uitat de Mine.

7. Și le voi fi lor[5] ca pantera și ca leopardul în calea assirienilor.

8. Întâmpina-voi lor ca ursoaica [cea] pierdută și voi rupe închiderea inimii lor și acolo îi vor mânca pe ei puii de lei ai dumbrăvii [și] fiarele câmpului îi va [vor] sfâșia pe ei.

9. Stricăciunii tale, Israile, cine îi va ajuta?

10. Unde [este] el, împăratul tău? Și să te mântuie pe tine în toate cetățile tale! [Și] să te judece pe tine, care ai zis: „Dă-mi mie împărat și stăpânitor!”!

11. Și ți-am dat ție împărat întru urgia Mea [καὶ ἔδωκά Σοι βασιλέα ἐν ὀργῇ Μου] și am avut în mânia Mea [καὶ ἔσχον ἐν τῷ θυμῷ Μου]

12. neascultarea nedreptății [συστροφὴν ἀδικίας]. Efrem: ascuns [e] păcatul său.

13. Dureri ca [ale celei] născând îi vor veni lui. Acesta [este] fiul său [și] nu [este] cel înțelept. Pentru că nu are să sufere în[tru] zdrobirea copiilor [săi].

14. Din mâna Iadului îi voi izbăvi pe ei [ἐκ χειρὸς ᾍδου ῥύσομαι αὐτοὺς][6] și din moarte îi voi răscumpăra pe ei [καὶ ἐκ θανάτου λυτρώσομαι αὐτούς]. Unde [este] pedeapsa ta [ποῦ ἡ δίκη σου], moarte [θάνατε]? Unde [este] boldul tău [ποῦ τὸ κέντρον σου], Iadule [ᾍδη][7]? Mângâierea s-a ascuns de la ochii mei [παράκλησις κέκρυπται ἀπὸ ὀφθαλμῶν μου].

15. Pentru că acesta în mijlocul fraților va deosebi. Domnul va aduce vânt de arșiță din pustie peste el și va usca venele sale [și] va pustii izvoarele sale. El va usca pământul său și toate vasele cele plăcute ale sale.


[1] Puterile cele cerești.

[2] Pentru ca să nu te închini Îngerilor Mei în locul Meu.

[3] S-au săturat prea mult, până la refuz.

[4] S-au umplut de mândrie.

[5] Ce spune Domnul despre Sine.

[6] Profeție despre coborârea Sa la Iad.

[7] Cuvinte profetice amintite de Sfântul Pavlos în I Cor. 15, 55, sub forma: „Unde [este] boldul tău, moarte? Unde [este] biruința ta, Iadule?”.

Page 1 of 2134

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno