Proclamarea canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul [Iași, 25 martie 2018]

*

Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea Canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română,

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli şi ale Sfinţilor noştri Părinţi, lucru drept şi folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinţii care, cu dragoste şi cu bună cuviinţă, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinţi, îl cin­stim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinţii Săi” (Psalmul 67, 36) şi, aducând laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzeşte şi voinţa se întăreşte spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuieşte: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17).

Unul dintre aceşti prieteni ai lui Dumnezeu este şi Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, cinstit de popor şi cu numele de Iosif cel Milostiv.

Acesta s-a născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, în care se afla şi un vestit spital şi unde a învăţat ascultarea, smerenia, precum şi slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor aflaţi în suferinţă.

Sfântul şi îngerescul chip monahal l-a primit de la marele episcop Chesarie al Buzăului, care i-a pus numele de Iosif, apoi l-a hirotonit diacon şi l-a îndrumat la învăţătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din Bucureşti.

Dobândind cunoştinţe alese si având darul cuvântului, a fost mulţi ani profesor la şcolile din Bucureşti, apoi egumen la mai multe mănăstiri. A fost hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Ţării Româneşti, după care a fost ales Episcop al Argeşului în anul 1873, iar, după doi ani, Mitropolit al Moldovei.

El s-a arătat față de toți „milostiv si credincios arhiereu în cele către Dumnezeu” (Evrei 2, 17), aplecându-se cu bunătate şi blândeţe asupra celor sărmani şi necăjiţi. Sfântul Iosif a cârmuit Mitropolia Mol­dovei timp de 27 de ani (1875-1902), având temelie a vieţii credinţa puternică în Dumnezeu, împodobindu-se cu postul, rugăciunea si cu multe nevoințe sfinte.

El a continuat si a terminat de zidit Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Maica bisericilor Moldovei, începută de marele Mitropolit Veniamin Costachi, pe care a înzestrat-o cu cele necesare sfintelor slujbe.

Luând aminte la cuvântul înţeleptului Solomon care a zis „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului” (Înţelepciunea lui Solomon 19, 17), a miluit neîncetat pe cei nevoiaşi, bol­navi, orfani, neputincioşi şi pe elevii săraci. A adormit în Domnul întru mireasma sfinţeniei, la 26 ianuarie în anul 1902, fiind pome­nit până astăzi în popor ca Mitropolitul Iosif cel sfânt şi bun.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Mol­dovei şi Bucovinei, împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la iubirea jertfelnică pentru aproapele a Mitropolitului Iosif al Moldovei, la credinţa sa orto­doxă şi la felul său de vieţuire, prin care Domnul iubirii milostive este pururea lăudat, urmând Tradiţiei apostolice şi patristice a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi,

Hotărâm

Ca, de acum înainte şi până în veac, Părintele nostru Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, să fie cinstit în rândul sfinţilor ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 26 ianuarie a fiecărui an, când a trecut la cele veşnice, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi sfinţi ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mai rânduim ca el să fie şi ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

*

Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română,

Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!

Cuviincios şi drept lucru este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şi de fapte bune. Pe aceştia, Tatăl Cel din ceruri i-a luminat cu harul Duhului Sfânt şi, prin Fiul Său cel Unul Sfânt, i-a aşezat în ceata sfinţilor.

Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii” Lui (Ioan 13,14). Biserica cinsteşte pe sfinţi cu laude şi cântări, împreună cu prorocul de Dumnezeu insuflat care zice: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul138,17), pentru că aceştia au împlinit voia lui Dumnezeu după cum citim în Psalmi: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale” (Psalmul 15, 3).

Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfântul Gheorghe Pelerinul.

Acest mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu s-a născut în anul 1846, în satul Şugag (astăzi în judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, şi, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii şi al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învăţat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credin­cioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii.

Ca soţ şi tată nu şi-a neglijat deprinderile sale duhov­niceşti, împlinind cu şi mai mare evlavie faptele credinţei şi căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Fiind milostiv şi lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deşi el însuşi trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Ţara Sfântă şi la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieţii duhovniceşti. N-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar.

Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculţ şi cu capul descoperit, postea şi dădea sfaturi duhovniceşti, mai întâi prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova.

El s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii şi al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârşitul vieţii sale, pe care l-a cunoscut dinainte, şi care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916.

Fiind lucrător încercat al rugăciunii şi următor al sfinţilor de odinioară „pe calea cea nouă şi vie” (Evrei 10, 20), a rămas în me­moria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoţilor, a călugărilor şi a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de povăţuire duhovnicească.

Hotărâm

Ca, de acum înainte şi în veci, Sfântul Gheorghe Pelerinul să fie numărat între sfinţii Bisericii şi să fie pomenit în cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi viaţa Sfântului Gheorghe Pelerinul, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalţi sfinţi, în bise­ricile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.

Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfântului Gheorghe Pelerinul, mai rânduim ca el să fie si ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi a drept-credincioşilor creştini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de Canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (II Corinteni 13, 13).

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

†Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Acatistul Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul [20 decembrie]

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Acestuia toţi, cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm:

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la “fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 2

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul 2

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi care te lăudăm pe tine aşa:

Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;

Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;

Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;

Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare, sfeşnic mult luminos;

Bucură-te, că în Antiohia, ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;

Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;

Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;

Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;

Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;

Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 3

Stătut-ai, preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul 3

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: “Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:

Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;

Bucură-te, că ce înseamnă “purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;

Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;

Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;

Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;

Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;

Bucură-te, că Taina întrupării Cuvântului, lui Traian i-ai propovăduit;

Bucură-te, că de mântuitoarele Patimi ale lui Hristos tu i-ai vorbit;

Bucură-te, că şi Preaslăvita înviere a lui Hristos lui o ai vestit;

Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;

Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat

Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 4

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, Mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi spre închisoarea temniţei te-a dat. Iar tu, fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul 4

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci, cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:

Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;

Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;

Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;

Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;

Bucură-te, că auzind tu această hotărâre foarte te-ai bucurat;

Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;

Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;

Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;

Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;

Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;

Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare, pentru Biserică te-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 5

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia, toată mulţimea bine-credincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbeasca în dreapta credinţă și pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 5

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în Unturi, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;

Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;

Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;

Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;

Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;

Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;

Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;

Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;

Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;

Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;

Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni, pe toţi i-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 6

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul 6

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:

Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;

Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;

Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;

Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;

Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-au fost ţie mângâierea;

Bucură-te, că pentru adevărata fericire, pururea te întăreai cu darul;

Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;

Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt îl aveai mângâietor;

Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 7

Zis-ai, fericite, că “de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul 7

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că tu ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;

Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;

Bucură-te, căci aşa le ziceai: Nimeni din voi să nu îndrăznească!;

Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;

Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;

Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;

Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;

Bucură-te; că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;

Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;

Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 8

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururea în minte prezenţa Lui iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul 8

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:

Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;

Bucură-te, că prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;

Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;

Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;

Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;

Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe prea înfocat;

Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 9

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul 9

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde, împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii, eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:

Bucură-te, că în toată Roma, vestea sosirii tale creştinii o au auzit;

Bucură-te, că toţi ziceau: Episcopul Siriei la noi a venit;

Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;

Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;

Bucură-te, că în locul unde erai, cu toţii s-au adunat;

Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;

Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;

Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;

Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;

Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 10

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Implinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: “Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”; iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:

Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;

Bucură-te, că în acest ceas, în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;

Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;

Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;

Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;

Bucură-te, că intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;

Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea, adevărul l-ai arătat;

Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;

Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;

Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;

Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;

Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 11

Făcutu-s-a mormânt, sfântului tău trup, pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele Îngerilor şi ale sfinţilor ÎI lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care, noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:

Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;

Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;

Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare, leii nu o au mâncat;

Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;

Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;

Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;

Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;

Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;

Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;

Bucură-te, pâinea Marelui împărat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 12

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat şi, pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, ÎI lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul 12

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:

Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;

Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;

Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;

Bucură-te, că prin rugaciunile tale cele de foc, pururea cu duhul ardeai;

Bucură-te, că prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;

Bucură-te, că prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;

Bucură-te, că prin limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;

Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;

Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;

Bucură-te, că prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;

Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 13

O, preafericite arhiereule al lui Hristos, Ignatie, pe care, în braţele cele preasfinte, din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Acatistul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei [13 decembrie]

***

Condac 1:

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, ierarhe al lui Hristos, veselește sufletele celor binecredincioși; că tu înțelept tâlcuitor al dreptei credințe și luminător al limbii române te-ai arătat. De aceea, toți se bucură și te laudă cântând: Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Icos 1:

Ca pe un purtător de biruință te-au încununat cetele îngerești, ierarhe Dosoftei, că, deși tânăr la trup, te-ai dovedit înțelept cu mintea, iar inima ta s-a aflat pământ bine roditor, căci primind sămânța adevărului ai rodit înmiit. Pentru aceasta, ca unui adevărat lucrător al celor duhovnicești te rugăm: întărește și-n sufletele noastre nemuritoare virtuțile dreptei credințe, celor ce-ți cântăm:

Bucură-te, lucrător plin de înțelepciune;

Bucură-te, ucenic săvârșitor al faptei bune;

Bucură-te, fire blândă și cucernică;

Bucură-te, păstor plin de râvnă;

Bucură-te, pildă vie a bunei cucernicii;

Bucură-te, veselie a celor fără bucurii;

Bucură-te, iubitor al vieții simple și curate;

Bucură-te, cugetare smerită;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 2:

Cu mare bucurie în suflet te slăvim, Sfinte Părinte, pentru că ai lăsat casa părintească și la Mănăstirea Probota te-ai închinoviat pentru duhovniceștile nevoințe în care, cu multă sârguință, i-ai întrecut pe cei ce-ți erau povățuitori. De aceea, și noi, văzând acest minunat lucru, cu bucurie Îl mărim pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 2:

Plăcută a fost Domnului osteneala ta, că te-a ales să fii sfințit ca să-I slujești cu dragoste și cu credință din tinerețe. De aceea îndrăznim să-ți aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ostenitorule pentru cele călugărești;

Bucură-te, smerit rugător cu îngerii în ceruri;

Bucură-te, că ai lăsat casa părintească;

Bucură-te, că din tinerețe ai ales viața monahicească;

Bucură-te, că ai părăsit deșertăciunile lumești;

Bucură-te, că te-ai îmbrăcat cu virtuțile dumnezeiești;

Bucură-te, că pentru curăția ta harul preoției ai primit;

Bucură-te, că lui Dumnezeu cu multă dragoste ai slujit;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 3:

Spre tine pururea nădăjduim, Părinte Sfinte, că multă râvnă ai avut a urma povețelor părinților îmbunătățiți. Pentru aceea, și noi la ajutorul tău alergăm, ca prin rugăciunile tale să împlinim poruncile dumnezeiești și să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Cu multa-ți osteneală ai sporit în credință, iubire și rugăciune și te-ai învrednicit a fi părinte duhovnicesc și începător al obștii de la Probota. Călăuzit-ai pe monahi către Hristos și, întărindu-i în buna nevoință și în cunoașterea Sfintei Scripturi, ai înnoit viața duhovnicească. Pentru aceasta primește de la noi aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, om duhovnicesc în trup pământesc;

Bucură-te, chip îmbunătățit al cinului monahicesc;

Bucură-te, că te-ai dovedit a fi țarină bună și roditoare;

Bucură-te, mlădiță tânără, rază curată a Bisericii;

Bucură-te, a călugărilor lumină;

Bucură-te, a celor cuvioși călăuză;

Bucură-te, iubitorule de nevoință;

Bucură-te, învățătorule cu multă credință;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 4:

Pentru multa ta înțelepciune, ierarh al Hușilor și Romanului ai fost rânduit, unde cu multă sârguință și dragoste de Dumnezeu ai înnoit bisericile și mănăstirile, zidind sufletește pe toți cei păstoriți cu smerenie și bunătate. Pentru aceea văzând minunata ta lucrare, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Vrednic făcându-te de înălțimea chemării arhierești, te-ai arătat pildă de slujire, de blândețe și milostenie, iar noi bucurându-ne îți zicem ție:

Bucură-te, tâlcuitor al Sfintelor Scripturi;

Bucură-te, poet duhovnicesc al Psaltirii;

Bucură-te, traducător al Liturghiei;

Bucură-te, rugător împreună cu îngerii;

Bucură-te, că ai unit rugăciunea cu fapta;

Bucură-te, că ai miluit săracii;

Bucură-te, cel ce te veselești în Biserica biruitoare;

Bucură-te, că de la Împăratul Hristos primești binecuvântare;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 5:

Ajungând părinte duhovnicesc și păstor al întregii Moldove, i-ai uimit pe toți cu multa ta înțelepciune, precum și cronicarul scrie. De neam străin, cucernic și blând ca un mielușel, multe limbi știai a vorbi. De aceea pentru multele tale daruri Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Mare cărturar te-ai arătat, asemenea Sfinților Părinți, pe care i-ai iubit. Căci, luminat fiind cu razele înțelepciunii celei mai presus de cunoștință, Sfintele Scripturi și cărțile de cult pe limba poporului le-ai diortosit. Pentru aceasta noi, nevrednicii, te cinstim, grăind așa:

Bucură-te, fiu și părinte duhovnicesc al Moldovei;

Bucură-te, arhiereule luminat cu cerească lumină;

Bucură-te, părinte duhovnicesc al monahilor;

Bucură-te, Arhipăstor al Mitropoliei;

Bucură-te, teolog al Sfintei Scripturi;

Bucură-te, prieten al Sfinților Părinți;

Bucură-te, al slujbelor sfinte tălmăcitorule;

Bucură-te, pe înțelesul poporului vorbitorule;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 6:

Sfinte Ierarhe Dosoftei, iubitor de frumos arătându-te, cuvintele psalmistului David în dulci versuri românești le-ai preschimbat și în sufletele credincioșilor le-ai semănat. Pentru aceasta, cunoscând roadele ostenelilor tale, lui Dumnezeu, dăruitorul mulțimii darurilor, Îi cântăm: Aliluia!

Icos 6:

Auzind credincioșii versurile tale cele minunate, inimile lor s-au întraripat de dumnezeiescul dor, că ai făcut să răsară într-însele credința cea lucrătoare de fapte bune și iubirea cea pentru Dumnezeu. De aceea, văzând harul tău cel dumnezeiesc, îți glăsuim:

Bucură-te, privighetoare dulce cântătoare;

Bucură-te, cel ce ești al psalmilor versuitor;

Bucură-te, cel ce ești priceput traducător;

Bucură-te, cel asemenea lui Gură de Aur cuvântător;

Bucură-te, minte sfințită de harul dumnezeiesc;

Bucură-te, călăuzitor al neamului românesc;

Bucură-te, teolog al Duhului Sfânt lucrător în Liturghie;

Bucură-te, prieten al Bisericilor Ortodoxe surori;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 7:

Mare dar ai făcut limbii românești prin tâlcuirile la slujbele dumnezeiești și învățăturile Sfintei Scripturi pe înțelesul tuturor. Acestea noi înțelegându-le și ca pe niște nestemate de mult preț avându-le, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Ca unul ce te-ai făcut sfinților următor, ai fost insuflat de Duhul Sfânt să alcătuiești „Viața și petrecerea lor”, arătându-ne calea spre desăvârșire. Iar ca o slugă credincioasă slujind Păstorului păstorilor, te lăudăm așa:

Bucură-te, ctitor al limbii românești;

Bucură-te, păstrător al tradițiilor apostolești;

Bucură-te, tâlcuitor de slujbe sfinte;

Bucură-te, următor al sfinților Părinți;

Bucură-te, scriitor al vieții sfinților;

Bucură-te, păstor cărturar al poporului;

Bucură-te, dascăl al rugăciunii;

Bucură-te, statornic slujitor al Bisericii;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 8:

Arhipăstor al Bisericii Moldovei, dascăl și lucrător al rugăciunii, cercetai mănăstirile și sihăstriile din eparhie, pe Cuvioșii Părinți nevoitori, folosindu-te mult de smerenia, răbdarea și sfințenia vieții lor. Iar tu, părinte sfinte, întărindu-i cu povața, ajutându-i și cu fapta, pe toți i-ai mângâiat. Pentru aceasta, cei care, prin rugăciunile tale, s-au învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu, I-au cântat: Aliluia!

Icos 8:

Odorul de mare preț al Moldovei, racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ți-a adus nespusă mângâiere și ajutor în multele ispite și încercări. Iar când, din binecuvântate pricini, la Catedrala de la Iași le-ai mutat, cu mare sfințenie le cinsteai, iar la vreme de primejdie rugăciuni prin țară făceai și multe minuni și semne se făceau spre mângâierea poporului binecredincios. De aceea, și noi cu dragoste cinstim sfintele tale moaște, zicând:

Bucură-te, destoinic ocârmuitor al Bisericii în vremi de restriște;

Bucură-te, că mult te-ai împotrivit învățăturilor eretice;

Bucură-te, cel ce ai iubit înfrânarea;

Bucură-te, că te-ai întrarmat cu răbdare;

Bucură-te, al sfântului Ioan fierbinte cinstitor;

Bucură-te, că în multe primejdii i-ai cerut ajutorul;

Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu minuni a lucrat;

Bucură-te, că ai alinat suferința poporului;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 9:

Când grele încercări s-au abătut peste țara Moldovei, mare strâmtorare poporul suferind și multe biserici prin foc s-au mistuit, tu, ca un ostaș vrednic al lui Hristos, stâlp al credinței te-ai arătat turmei tale, Cuvioase Părinte. Pentru aceea Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Prădând năvălitorii bisericile și mănăstirile, au luat cu ei mulțime de odoare sfinte și chiar racla cu moaștele sfântului Ioan cel Nou. Văzând acestea, păstorule cel bun, cu lacrimi îi rugai să nu te despartă de sfântul tău ocrotitor, alegând să pleci în pribegie; de aceea, te lăudăm:

Bucură-te, stâlp al credinței dreptmăritoare;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor nevoiași;

Bucură-te, alinător al durerilor;

Bucură-te, părinte iubitor de țară și neam;

Bucură-te, că pe Sfântul Ioan mult l-ai cinstit;

Bucură-te, că în pribegie credința ortodoxă ai păstrat;

Bucură-te, că în Polonia păstor demn te-ai arătat;

Bucură-te, că nici atunci neamul tău nu l-ai uitat;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 10:

Fiind în țară străină, dorul de patrie te mistuia. De aceea, nu ai încetat a scrie cărți de folos, tâlcuind din scrierile Sfinților Părinți, pentru poporul tău. Și mulți folosindu-se de înțeleptele tale cuvinte și de smerita-ți purtare minunându-se, cu bucurie cântau lui Dumnezeu, Celui ce te-a slăvit: Aliluia!

Icos 10:

Multe din cele trebuincioase lipsindu-ți, nu ți-ai pierdut nădejdea, ci cu mai multă sârguință ai lucrat pentru învățarea dumnezeieștilor dogme, având grabnic ajutători pe trâmbițele Duhului: pe sfinții Hrisostom și pe Efrem, pe Damaschin și pe Simeon Noul Teolog. Pentru aceasta, cu smerenie, te lăudăm:

Bucură-te, pildă de îndelungă răbdare;

Bucură-te, a Bisericii făclie luminătoare;

Bucură-te, cel ce patria ta mult ai iubit-o;

Bucură-te, căci prin cuvânt pe mulți ai înțelepțit;

Bucură-te, spic ceresc cu însutită rodire;

Bucură-te, că de la sfinți ai cerut ajutor;

Bucură-te, candelă a învățăturii;

Bucură-te, luminat povățuitor al mântuirii;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 11:

După multă osteneală și răbdare, în pribegie săvârșind călătoria acestei vieți, Cuvioase Părinte, te-ai mutat către locașurile cerești. Moartea ta a fost înălțare la viața veșnică, căci înaintea Sfintei Treimi te-ai învrednicit a sta. Sfântă ți-a fost ascultarea și binecuvântată a fost tăierea voii tale, Sfinte Dosoftei. Pentru aceea, cu rugăciunile tale ajută-ne să ne învrednicim a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11:

Pom al raiului fiind, fericite, având stâlpări de rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, dă-ne ca sub umbra acelora totdeauna să ne sălășluim și să grăim către tine:

Bucură-te, înger sfânt care te-ai născut pe pământ;

Bucură-te, cel ce-n lume boldul răului ai frânt;

Bucură-te, că în ceruri cu sfinții locuiești;

Bucură-te, că Domnului pentru noi te rogi;

Bucură-te, că ești rugăciune vie și nemuritoare;

Bucură-te, rază a Duhului Sfânt;

Bucură-te, visterie a comorilor cerești;

Bucură-te, că Moldova tu din cer o ocrotești;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 12:

Prealuminate Ierarhe Dosoftei, caută cu milostivire din înălțimea slavei cerești spre noi, care luptăm cu multe necazuri pe marea acestei vieți și, primind puținele noastre laude, dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, ca, mântuindu-ne, să ne învrednicim a cânta dimpreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Lăudăm, cântăm și fericim viața ta curată, pentru că te-ai învrednicit a vedea preafericita față a Treimii Celei nedespărțite și neîncetat te rogi pentru plinătatea Bisericii lui Hristos și pentru poporul nostru românesc. De aceea, te rugăm primește lacrimile noastre de mulțumire pentru tot darul cel bun și desăvârșit mijlocit nouă de sus, de la Părintele luminilor, pentru care îți cântăm:

Bucură-te, că lupta cea bună toată viața ai luptat;

Bucură-te, că adevărata credință până la sfârșit ai păstrat;

Bucură-te, cel care întru înălțimile cerești sălășluiești;

Bucură-te, că fața Sfintei Treimi o privești;

Bucură-te, al tuturor sfinților prieten iubit;

Bucură-te, al poporului tău ajutor neprețuit;

Bucură-te, sfinte mărturisitor al credinței strămoșești;

Bucură-te, cel ce din cer azi pe noi ne aperi;

Bucură-te, Sfinte ierarhe Dosoftei, luminător al cuvintelor!

Condac 13:

O, prealuminate Ierarhe Dosoftei, primește smerita noastră rugăciune și mijlocește pentru noi către Stăpânul Hristos, ca să ne izbăvească de înfricoșata muncă a iadului și să ne învrednicească de bucuriile cerești, ca, dimpreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Aliluia! (de 3 ori)

*

Rugăciune către Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

O, preaînțelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strâmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credința, blândețea, răbdarea și milostenia ta, chipul îngeresc ai primit și vrednic te-ai făcut de înălțimea chemării arhierești.

Înțelept tâlcuitor al dreptei credințe, luminător și sfințitor al limbii române, mare iubitor al Sfinților și al Sfintei Liturghii te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucât te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cântăm și fericim viața ta curată și multa ta osteneală pentru credința și lucrarea Bisericii lui Hristos.

Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii și împreună liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugând pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credințe, bucuria vieții sfinte și rodirea faptelor bune; să ocrotească pe părinți și pe copii, să vindece pe cei bolnavi și să mângâie pe cei întristați; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri și neajutorați; să ne ajute pe toți să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin!

Acatistul Sfântului Ierarh Andrei Șaguna (30 noiembrie)

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Înţeleptului apărător al Ortodoxiei şi vrednicului păstor al Bisericii neamului românesc, celui ce a fost trimis de Dumnezeu, în vremuri de restrişte, să fie povăţuitor iscusit al credincioşilor drept-măritori, cei necăjiţi şi întristaţi, Sfântului Andrei, Mitropolitul Transilvaniei, să-i aducem laude ca unui nou apostol al lui Hristos, zicând: Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Icosul 1:

Din fragedă copilărie ai dobândit învăţătura cea mântuitoare a lui Hristos, Piatra cea din capul unghiului, pe care s-a zidit, în Duhul Sfânt, biserica făpturii tale. Iar, când a binevoit Hristos, te-a aşezat, pe tine, Sfinte Ierarhe Andrei, ca pe o piatră sfinţită, la temelia Bisericii drept-măritoare a românilor ardeleni. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, nespusă bucurie a Anastasiei, fericita mamă, care te-a născut;

Bucură-te, dar de mult preţ, dăruit de Dumnezeu poporului român;

Bucură-te, că la Botez ai primit numele Învierii;

Bucură-te, că ai fost crescut în dreapta credinţă;

Bucură-te, mădular cinstit al trupului tainic al lui Hristos;

Bucură-te, cel întărit cu pecetea darului Sfântului Duh;

Bucură-te, că din tinereţe iubitor de ştiinţă şi sfinţenie ai fost;

Bucură-te, albină cuvântătoare, care nectarul cunoştinţelor ai adunat;

Bucură-te, floare, pe care roua Duhului s-a aşezat;

Bucură-te, cel ce Crucea ai luat şi lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, candelă aprinsă din lumina Preasfintei Treimi;

Bucură-te, pom, care darurile Duhului Sfânt ai rodit;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Cu mintea luminată de Duhul Sfânt ai dobândit din cunoştinţele acestei lumi, dar mai ales pe cele mântuitoare ale Sfintelor Scripturi şi ale Părinţilor celor de demult. Toate ca pe o moştenire nepreţuită le-ai păstrat şi, cu sârguinţă, în viaţa ta le-ai împlinit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Nu de la oameni chemare primind, ci de la Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Andrei, preafericite, rânduit ai fost să fii întâi-stătător al credincioşilor neamului tău din ţinutul Transilvaniei, care cu dragoste te-au primit, ca pe un izbăvitor al lor şi ca pe un călăuzitor către lumina cea neînserată a Împărăţiei Cerurilor, cântând:

Bucură-te, cel întocmai la nume cu Apostolul neamului nostru;

Bucură-te, izbăvitorul poporului român din pătimirile lui;

Bucură-te, purtătorul luminii lui Hristos în pământ transilvan;

Bucură-te, apărătorul dreptei credinţe şi împlinitorul virtuţilor;

Bucură-te, păstorul cel bun, întâi-stătător pe scaunul arhieresc al Sibiului;

Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor curaţi cu inima;

Bucură-te, părintele credinţei, aducător de nădejde credincioşilor;

Bucură-te, sol al lui Hristos, care aduci pace pe pământ;

Bucură-te, ierarhe, care „unitatea Duhului întru legătura păcii” ai păzit;

Bucură-te, slujitor „ajuns la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”;

Bucură-te, apostole, care „un Domn, o credinţă, un botez şi un Dumnezeu al tuturor” ai mărturisit;

Bucură-te, că ardelenii sunt „pecetea apostoliei tale în Hristos”;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Munţii Carpaţi, care înconjoară ca o cetate Ardealul străbun, păstorit de tine, Sfinte Andrei, niciodată nu şi-au închis porţile pentru fraţii români, renăscuţi din apă şi din Duh, de aceeaşi mamă – Biserica drept-măritoare, una, sfântă, sobornicească şi apostolică. Pe toţi i-ai povăţuit, după porunca lui Hristos, să se iubească unul pe altul şi să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Ajungând, Sfinte Ierarhe, întâi-stătător pe scaunul vlădicesc al Sibiului, ai împletit, mai întâi, credinţa cu fapta, pildă vie de trăire în Hristos făcându-te păstoriţilor tăi, ca, apoi, toată lucrarea ta, săvârşită spre lauda Preasfintei Treimi, să devină îndreptar al Bisericii, spre folosul clerului şi al credincioşilor din vremea ta, dar şi al nostru, al celor care-ţi cinstim ostenelile, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, mare mitropolit al Transilvaniei;

Bucură-te, cel ce temelia Ortodoxiei din Ardeal ai întărit;

Bucură-te, cel ce cu sârguinţă în via Domnului ai lucrat;

Bucură-te, că Bisericii îndreptar canonic de mare preţ ai lăsat;

Bucură-te, cel care prima călăuză pastorală pentru clerul ortodox ai scris;

Bucură-te, cel ce, asemenea părinţilor, canoane şi rânduieli bisericeşti ai aşezat;

Bucură-te, cel ce viaţa ta, în lumina Scripturilor, ţi-ai îndreptat;

Bucură-te, cel ce, „ştiind că zilele rele sunt, vremea ai răscumpărat”;

Bucură-te, învăţător care în laude şi cântări duhovniceşti lui Dumnezeu I-ai liturghisit;

Bucură-te, ostaş întrarmat cu armele adevărului şi platoşa dreptăţii;

Bucură-te, rugător fierbinte către Dumnezeu, pentru ca iubirea Lui în lume să prisosească;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Înălţatu-te-ai, Sfinte Andreie, păstorul cel sfinţit al Transilvaniei, nou Moise, pe muntele faptelor bune, osebindu-te de lucrurile lumeşti şi trecătoare, în lumina Duhului Sfânt fiind; de aceea Dumnezeu te-a insuflat să alcătuieşti îndreptătoare rânduieli Bisericii noastre, după care şi noi viaţa ne călăuzim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca şi pe Pavel, Apostolul lui Hristos, aşa şi pe tine, Părinte Andrei, nici primejdiile, nici prigonirile, nici ameninţările cu moartea nu te-au despărţit de sfânta lucrare încredinţată ţie de Dumnezeu. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un mare apărător al Ortodoxiei şi ca pe un harnic lucrător în via Domnului, de unde ai smuls spinii şi pălămida semănate de vrăjmaşi, cântându-ţi, cu dragoste, unele ca acestea:

Bucură-te, luceafăr răsărit spre izbăvirea neamului românesc;

Bucură-te, că nimic nu te-a despărţit de dragostea lui Hristos;

Bucură-te, orator luminat, care înţelepciunea acestei lumi ai nesocotit;

Bucură-te, cel ce cu gândul la moarte şi la viaţa veşnică te-ai întrarmat;

Bucură-te, cuvânt auzit în Transilvania şi în toate ţinuturile româneşti;

Bucură-te, solul păcii, care vesteşti dumnezeiasca pace a lui Hristos;

Bucură-te, mustrătorul celor ce pe Hristos Îl necinstesc;

Bucură-te, cel ce ai ştiut că „a vieţui este Hristos şi a muri câştig”;

Bucură-te, chip, în care Hristos frumuseţea slavei Lui a zugrăvit;

Bucură-te, sfeşnic cu lumina Ortodoxiei mărturisitoare împodobit;

Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt, de mireasmă duhovnicească umplut;

Bucură-te, arhiereu a cărui „viaţă este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Pe înţeleptul păstor, luminat de Duhul Sfânt, pe Andrei, ierarhul cel minunat al Ardealului, să-l cinstim în cântări duhovniceşti, pentru că ostaş neînfricat al lui Hristos s-a arătat, aducând pace cerească şi bună rânduială în Biserica drept-măritoare; ctitor de cultură românească, inspirat tâlcuitor şi cunoscător al Sfintelor Scripturi, pe care le-a răspândit, aducând laudă lui Dumnezeu, cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Precum odinioară Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, un duh şi un cuget aveau prin sfinţenia vieţii lor, aşa şi tu, Părinte Andrei, nu ai pregetat nicicum să păstrezi unitatea de credinţă şi de lucrare cu Episcopia Râmnicului, păstorită de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, şi cu Episcopia Romanului, păstorită de episcopul Melchisedec, formând o troiţă de Biserici Româneşti, altoită pe viţa Hristos. Pentru aceasta poporul cel bine-credincios te-a cinstit, cântând, împreună cu noi, unele ca acestea:

Bucură-te, ctitor de biserici şi de viaţă şi limbă românească;

Bucură-te, întemeietorul multor şcoli pentru fiii neamului tău;

Bucură-te, glas răsunător, care peste Carpaţi s-a auzit;

Bucură-te, lumină, pe care întunericul nu o a cuprins;

Bucură-te, cel ce conştiinţa unităţii de neam ai trezit;

Bucură-te, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi;

Bucură-te, cel ce ai păstrat comuniunea cu ierarhii Ortodoxiei româneşti;

Bucură-te, că, „slujind oamenilor, ai slujit lui Dumnezeu”;

Bucură-te, cel ce de grijă neamului tău ai purtat;

Bucură-te, că, prin vieţuirea ta curată, păcatul ai osândit;

Bucură-te, că pururea în dragostea lui Hristos ai rămas;

Bucură-te, că şi „mintea, şi trupul au slujit legii lui Dumnezeu”;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Chemarea ta ca arhipăstor în scaunul mitropolitan al Sibiului poporul cel bine-credincios a simţit-o ca pe o lumină trimisă de la Dumnezeu şi aşezată în sfeşnic – ale cărei raze au strălucit în tot ţinutul românesc, mângâind suflarea neamului –, pe care o înălţă către lumina cea neînserată a dumnezeirii, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Un trunchi cu trei ramuri ai socotit, Sfinte Andrei, ţările româneşti. Pentru aceasta, scrierile tale, de Duhul Sfânt luminate, s-au răspândit în toate laturile pământului străbun, hrănind duhovniceşte pe cei de aceeaşi credinţă şi simţire, statornicind rânduieli între fiii neamului, care-ţi cântă aşa:

Bucură-te, lumină aprinsă din raza luminii necreate a Preasfintei Treimi;

Bucură-te, luminătorul poporului tău aflat în întuneric şi în umbra morţii;

Bucură-te, cel ce te asemeni prin fapte Apostolului Andrei, cel întâi chemat;

Bucură-te, întemeietor de mitropolie, asemenea Sfântului Iachint de Vicina;

Bucură-te, ctitor de limbă românească, asemeni Sfântului Varlaam al Moldovei;

Bucură-te, monah-teolog cu înaltă cugetare, ca şi Sfântul Grigorie Dascălul al Ţării Româneşti;

Bucură-te, propovăduitor al cuvântului mântuitor, asemenea Sfântului Antim Ivireanul din Ţara Românească;

Bucură-te, apărător al Ortodoxiei, ca şi Sfântul Mărturisitor Iosif al Maramureşului;

Bucură-te, rugător pentru neamul românesc, împreună cu Sfinţii Pahomie de la Gledin şi Calinic de la Cernica;

Bucură-te, iscusit liturghisitor, întocmai cu Sfântul Dosoftei al Moldovei;

Bucură-te, părinte al Ardealului, asemeni Sfinţilor Ierarhi Ghelasie de la Râmeţ, Iorest şi Sava;

Bucură-te, nestemată de mult preţ din cununa de sfinţi ierarhi ai neamului românesc;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Dacă ai primit toiagul păstoresc al înaltei slujiri arhiereşti, Sfinte Andrei, ai păzit turma cea cuvântătoare de lupii cei răpitori. Acest „toiag ţi-a fost reazem şi întărire” în ostenelile tale, iar „celor neascultători şi nestatornici, toiag de deşteptare şi cercetare”, împărţind astfel mila şi dreptatea în tot pământul Ardealului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Sub mantia şi omoforul tău, Ierarhe prealuminate, s-au adăpostit toţi cei necăjiţi şi împovăraţi ai neamului românesc din Transilvania străbună. Copiilor le-ai fost învăţător, bătrânilor sprijinitor, orfanilor părinte, bolnavilor doctor, săracilor hrănitor, dregătorilor povăţuitor, călugărilor şi preoţilor luminător, tuturor făcându-te toate, ca pe toţi să-i dobândeşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu; pentru aceasta te lăudăm, cântându-ţi:

Bucură-te, cel ce eşti pecetea dreptei credinţe a românilor ardeleni;

Bucură-te, pom cu felurite roade din care se hrănesc cei credincioşi;

Bucură-te, mâna prin care Hristos binecuvântează pe cei curaţi cu inima;

Bucură-te, miel trimis de Dumnezeu în mijlocul lupilor;

Bucură-te, martor al lui Hristos, care ai înfruntat nedreptatea;

Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai adus la cunoştinţa adevărului;

Bucură-te, cel ce din „plinătatea lui Hristos ai dobândit har peste har”;

Bucură-te, glasul celor fără de glas şi sprijinul celor fără de ajutor;

Bucură-te, vistierie nesecată pentru cei săraci şi oropsiţi;

Bucură-te, pildă celor ce vor să urmeze lui Hristos spre dobândirea vieţii veşnice;

Bucură-te, părinte milostiv celor smeriţi şi îndelung-răbdător cu cei răuvoitori;

Bucură-te, slujitor cu deplină înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Dumnezeule, Cel ce eşti fără de început şi locuieşti în lumina cea neînserată, de unde priveşti spre cei smeriţi şi curaţi cu inima, atunci când ai binevoit, chemat-ai la Tine pe prietenul Tău, Andrei, cel încărcat de virtuţi, căruia i-ai zis: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pus, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău”, îngerii cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mare întristare a pricinuit poporului bine-credincios plecarea ta din această lume, vrednicule slujitor al lui Hristos, Sfinte Andrei! Dar, simţind că sufletul tău încărcat de roadele Duhului a fost aşezat în Raiul desfătării, s-a mângâiat şi a dat slavă lui Dumnezeu. Apoi, aşezându-ţi trupul în mormânt nou, la Răşinari, a cântat laude ca acestea:

Bucură-te, Sfinte, cel ce ai sfinţit cu trupul tău pământul străbun;

Bucură-te, bob de grâu, în aşteptarea învierii, în pământ îngropat;

Bucură-te, cel ce în ceruri comoara agonisită în viaţa de pe pământ ai aflat;

Bucură-te, cel ce pururea Faţa lui Hristos, oglindindu-se în chipul tău, o vezi;

Bucură-te, că Hristos, în chipul tău şi în faptele tale, S-a recunoscut;

Bucură-te, cel ce în soborul arhiereilor mărturisitori ai fost rânduit;

Bucură-te, că din potirul binecuvântat de Arhiereul cel Veşnic te împărtăşeşti;

Bucură-te, cel ce te desfătezi în iubirea cea nemărginită a lui Hristos;

Bucură-te, mijlocitor către Preasfânta Treime, întreit strălucitoare;

Bucură-te, cel căruia Dumnezeu i-a descoperit din tainele Sale;

Bucură-te, sălaş de harul Dumnezeiescului Duh sfinţit;

Bucură-te, vistieria Sfintei Treimi, pricinuitoarea veşnicelor bunătăţi;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Tu, Doamne, Dumnezeule, Cel ce eşti necuprins de gând, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi Acelaşi fiind, ai chemat la ceruri pe Sfântul Andrei, cel ce întru răbdare s-a ostenit să urce treptele desăvârşirii către asemănarea cu Tine, Creatorul tuturor, ca să-l aşezi în soborul ierarhilor, pentru a-Ţi cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Sfinte al lui Dumnezeu, Andrei, păstorul cel bun şi vrednic între mitropoliţii Ardealului, după trecerea ta la veşnicele locaşuri, poporul credincios te-a cinstit ca pe un mare apărător al Bisericii Ortodoxe şi cârmuitorul lui duhovnicesc, care l-ai condus către limanurile mântuirii cu învăţăturile şi rânduielile statornicite de tine. De aceea te cinstim, zicând aşa:

Bucură-te, cel ce pururea în conştiinţa neamului nostru ai rămas;

Bucură-te, cel ce la altarul ceresc pe cei ce te cinstesc îi pomeneşti;

Bucură-te, izvor sfinţit de Hristos, din care curge mierea învăţăturii duhovniceşti;

Bucură-te, vistierie de taină, în care Dumnezeu păstrează mană cerească;

Bucură-te, far strălucitor, prin care Hristos trimite lumină pe pământ;

Bucură-te, acoperământ ceresc, sub care se adăpostesc credincioşii;

Bucură-te, comoară de mult preţ a credincioşilor ortodocşi;

Bucură-te, că, în ceruri, prieten şi casnic al lui Dumnezeu te-ai făcut;

Bucură-te, cel ce laudă Dumnezeului celui minunat întru Sfinţii Săi cânţi;

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru fiii Bisericii strămoşeşti;

Bucură-te, că lucrările tale au stat la temelia renaşterii culturii neamului românesc;

Bucură-te, floare rară, udată de roua Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Unitatea în duh cu ierarhii de acelaşi neam şi de aceeaşi credinţă, în iubirea lui Hristos, pe care ai dobândit-o pe pământ, s-a desăvârşit în ceruri, pentru că iubirea nu cade niciodată. Bucurându-te, Sfinte Andrei, de desfătarea veşnicelor bunătăţi, trimite-ne şi nouă gândul unităţii de neam şi de credinţă, ca să putem cânta împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Scrierile tale, Sfinte Ierarhe, au statornicit dreapta credinţă a Bisericii lui Hristos, îndepărtând eresurile şi dezbinările între fraţi. Tâlcuite pe înţelesul tuturor credincioşilor, Sfintele Scripturi au adus lumină în toate ţările româneşti, iar Pravila bisericească alcătuită de tine a călăuzit vieţuirea creştină a neamului nostru. Pentru aceasta, după cuviinţă, îţi cântăm:

Bucură-te, dascăl inspirat, care dreapta învăţătură ai propovăduit;

Bucură-te, povăţuitor iscusit, care pe credincioşi la mântuire ai călăuzit;

Bucură-te, sfinţit arhipăstor, care binecuvântare de la Dumnezeu ai adus;

Bucură-te, cetăţean al cerului, aşezat în soborul ierarhilor;

Bucură-te, bucuria îngerilor şi nădejdea credincioşilor;

Bucură-te, cunoscător şi împlinitor al cuvintelor vieţii;

Bucură-te, suflet încărcat de roade, răsădit în grădina Raiului;

Bucură-te, om ceresc şi cu suflet dumnezeiesc, iubit de Hristos;

Bucură-te, cel ce bune aşezăminte Bisericii strămoşeşti ai lăsat;

Bucură-te, cel ce împreună cu îngerii laudă Preasfintei Treimi aduci;

Bucură-te, crin înflorit pe veşnicie, sădit în grădina Edenului;

Bucură-te, prieten al lui Dumnezeu şi frate al nostru;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

De multe ori, Sfinţite Părinte Andrei, ai îngenunchiat, asemenea lui Solomon, înaintea locaşurilor de închinare pe care le-ai zidit şi le-ai sfinţit, rugând pe Domnul slavei să locuiască şi să privească cu ochi milostiv pe cei ce se roagă cu credinţă întru ele. Acum, fiind în ceruri, îngenunchezi înaintea scaunului de Heruvimi şi de Serafimi al Preasfintei Treimi şi te rogi să trimită îndurările şi milele Sale peste cei ce păstrează dreapta credinţă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Nenumărate fapte luminate şi virtuţi alese ai împlinit pe pământ, Sfinte Andrei, dar minunea care-ţi încununează chipul este aceea că, prin harul lui Dumnezeu, ai refăcut unitatea de neam şi de credinţă a poporului român bine-credincios, nesocotit şi umilit de străini. Pentru aceasta îţi cântăm, ca unui mare ierarh al neamului românesc:

Bucură-te, străjer neclintit la altarul Patriei străbune;

Bucură-te, că mormântul tău din Răşinari ocroteşte glia strămoşească;

Bucură-te, oştean apărător al candelei credinţei curate a neamului românesc;

Bucură-te, ctitorul multor lăcaşuri de închinare în Transilvania;

Bucură-te, auroră luminoasă care se întinde peste toate provinciile româneşti;

Bucură-te, veghetor asupra comorilor spirituale ale poporului român;

Bucură-te, ocrotirea celor ce vieţuiesc în curăţie şi înfrânare;

Bucură-te, toiagul lui Dumnezeu pentru îndreptarea celor potrivnici;

Bucură-te, cel ce insufli dregătorilor gânduri bune pentru Biserică şi neam;

Bucură-te, cel ce umpli de bunătăţi cămările familiilor cu mulţi copii;

Bucură-te, călăuzitorul tinerilor şi reazemul bătrânilor;

Bucură-te, cel ce aduni pe cei risipiţi şi afli pe cei rătăciţi;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Sfinte Ierarhe al lui Hristos, Andrei, roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească cererile de folos ale tuturor celor ce cinstim cu dragoste numele tău; că, deşi ca oameni am greşit, prin tine ne-am dobândit de la Mântuitorul sufletelor iertare şi multă milă, ca să ne învrednicim a cânta Preasfintei Treimi, cu îngerii, cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile vrednicului Tău slujitor Andrei, cel Mare şi Sfânt, păstorul Transilvaniei binecuvântate de Tine, caută din înălţimea Sfântului Tău lăcaş şi revarsă asupra inimilor fraţilor noştri români de pretutindeni o picătură din harul Tău, ca să laude pe sfinţitul Tău ierarh, zicând:

Bucură-te, Sfinte Andrei, cel ce te rogi pentru unitatea poporului român;

Bucură-te, cel ce eşti doctorul celor bolnavi şi oropsiţi;

Bucură-te, cel ce aduni în staul oile cele rătăcite;

Bucură-te, că slobozeşti pe cei bântuiţi de duhuri necurate;

Bucură-te, apărătorul orfanilor şi ocrotitorul văduvelor;

Bucură-te, aducătorul de libertate celor din închisori şi prigoniri;

Bucură-te, izvor, din care curge milostivirea lui Dumnezeu spre noi;

Bucură-te, că împlineşti rugăciunile folositoare celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, lauda şi ocrotitorul cetăţii Sibiului;

Bucură-te, ajutătorul celor ce doresc să fie fii ai luminii;

Bucură-te, cel ce aduci pacea lui Hristos în Biserica drept-măritoare;

Bucură-te, nădejdea noastră, când ne vom întâlni cu Hristos;

Bucură-te, Sfinte Andrei, înţelept ierarh al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Ierarhe Andrei, arhiereul lui Hristos, vrednic slujitor al Mitropoliei Transilvaniei, învăţătorul cel duhovnicesc al bine-credincioşilor români, apărătorul neînfricat al Ortodoxiei, cel ce ai fost preamărit de Dumnezeu în ceruri, pentru mulţimea faptelor bune şi pentru povăţuirile tale lăsate moştenire nouă, fii rugătorul nostru înaintea scaunului Preasfintei Treimi, ca să ne scape de orice necaz, nevoie şi strâmtorare, pe noi, cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta, şi să ne mântuiască atunci când vom fi chemaţi din lumea aceasta în cea veşnică, unde îngerii cântă fără încetare: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori.

După aceea se zic iarăşi Icosul 1: Din fragedă copilărie… şi Condacul 1: Înţeleptului apărător al Ortodoxiei…

Apoi se zice această

Rugăciune

Sfinte Ierarhe Andrei – păstorul cel bun al Ardealului, luminătorul şi dascălul dreptmăritorilor creştini ai Bisericii lui Hristos, neînfricat apărător al Ortodoxiei, care ai risipit întunericul eresurilor, înţelept teolog al adevărului mântuitor, cunoscător şi tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, lumină aprinsă din lumina lui Hristos, apostol trimis de Dumnezeu în ţinuturile pământului transilvan să ocroteşti oile cele cuvântătoare ale neamului tău, asuprite de cei de alte seminţii, cel ce ai statornicit rânduieli noi pentru Biserica strămoşească, minte luminată de Duhul Sfânt care a pătruns în adâncurile tainelor dumnezeieşti, Părinte al Părinţilor, care ai strălucit ca o lumină în sfeşnic, pe care întunericul nu a cuprins-o, iubitor al ştiinţei de carte, dascăl şi luminător al tinerilor neamului tău –, ascultă-ne în ceasul acesta, pe noi, cei ce cinstim numele tău şi dorim să ne adăpăm din izvorul cel nesecat al înţelepciunii tale!

Fii rugător fierbinte la Preamilostivul Dumnezeu pentru poporul român drept-credincios! Prin mijlocirea ta, apără oraşele şi satele ţării noastre de foamete, de furtuni năprasnice, de cutremure, de boli şi de răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi. Trimite de la Dumnezeu, peste ţinuturile unde se preamăreşte numele Preasfintei Treimi, închinat în Trei Ipostasuri, binecuvântare şi pace cerească, iar creştinilor drept-măritori le ajută să rămână mădulare în parte ale Trupului Tainic al Mântuitorului Hristos.

Întăreşte, prin puterea Duhului Sfânt, pe toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre să ţină aprinsă în sufletele lor candela credinţei, să nu piardă nădejdea mântuirii şi să rămână în dragostea lui Hristos până în sfârşit. Prin lucrarea Celui de Sus, insuflă asupra tinerilor noştri duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, care povăţuieşte pe calea cea dreaptă, pentru ca prin înţelepciune, viaţă bună şi dreaptă credinţă să fie ei bucurie părinţilor, întărire Bisericii şi ţării.

Apără, Sfinte Ierarhe, prin rugăciunile tale, pe cei fără de ajutor, bolnavilor le dă vindecare, săracilor şi celor oropsiţi, hrană şi adăpost; căsniciile le întăreşte, pe bătrâni şi pe neputincioşi sprijină-i, conducătorilor neamului şi celor din înalte dregătorii înţelepciune, dreaptă socoteală, gânduri bune pentru Biserica lui Hristos le dăruieşte.

Pe cei rătăciţi îi întoarce şi-i împreună cu sfânta, soborniceasca şi apostoleasca Biserică a lui Hristos, iar pe noi, pe toţi, ne călăuzeşte pe calea care duce spre Împărăţia Cerurilor, unde să ne împărtăşim, împreună cu tine, de bunătăţile cele veşnice, preamărind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea nedespărţită, în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Ștefan cel Mare [2 iulie]

După obişnuitul început, se zic:

Condacele și Icoasele:

Condacul 1

Apărătorului creştinătăţii, Binecredinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine şi al iertării celor ce i-au făcut rău, celui cinstit şi iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

Icosul 1:

Pe părintele cel mai iubit al Moldovei, pe omul ales de Dumnezeu, pe cel ce a biruit duşmanii creştinătăţii şi viaţa şi-a pus-o în slujba lui Hristos, să-l lăudăm toţi credincioşii şi cu dragoste să-i cântăm:

Bucură-te, părinte iubit al Moldovei;
Bucură-te, întâiule în ceata voievozilor;
Bucură-te, om ales de Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitorule al poporului tău;
Bucură-te, biruitorul păgânilor;
Bucură-te, bucuria creştinilor;
Bucură-te, soarele Moldovei;
Bucură-te, lauda Sucevei;
Bucură-te, bărbăţia ostaşilor;
Bucură-te, biruitorul potrivnicilor;
Bucură-te, slugă bună şi credincioasă a lui Hristos;
Bucură-te, apărătorul creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 2-lea:

Cu inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu şi neamul tău, Sfinte Ştefane, te-ai arătat ca un trimis al Său poporului Moldovei. Şi venind ca un sol al binecuvântării de sus, urmând poveţelor Sihastrului Daniil, părintele tău, ţi-ai chivernisit neamul şi ţara şi i-ai făcut un suflet cu tine, evlavios şi puternic, pentru care cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Sfântă s-a arătat a fi adunarea de pe Câmpia Dreptăţii când Mitropolitul Teoctist împreună cu binecredincioşii creştini ai Moldovei, cereau să le fii domn. Şi după ce ai fost uns, au mulţumit Părintelui ceresc, iar noi, preţuind faptele tale, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, inimă fierbinte pentru Dumnezeu;
Bucură-te, suflet din sufletul neamului tău;
Bucură-te, părintele celor năpăstuiţi;
Bucură-te, izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost rânduit;
Bucură-te, vlăstar din rădăcină muşatină;
Bucură-te, că poporul cu mare bucurie te-a primit;
Bucură-te, că părinte al lor te-au numit;
Bucură-te, că auzindu-ţi glasul toţi s-au veselit;
Bucură-te, că Domnului au mulţumit;
Bucură-te, că ai strălucit pe Câmpia Dreptăţii;
Bucură-te, că ai făcut Moldova Poartă a Creştinătăţii;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 3-lea:

Bucuratu-s-a Ţara Moldovei pentru soarele ce i-a răsărit, că i-ai întărit hotarele, zidind cetăţi cereşti şi pământeşti. Şi ca o slugă a lui Hristos, Sfinte Ştefane, ţi-ai adunat fiii sub aripile dreptei credinţe, slăvind pe Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mare tulburare s-a făcut in inima duşmanilor Moldovei, mărite Ştefane, când stavilă ai pus nelegiuirilor ce apăsau poporul. Dar având nădejdea în Dumnezeu, nu te-ai înfricoşat de mânia lor, ci i-ai biruit, iar noi, pentru aceste fapte ale tale, te lăudăm aşa:

Bucură-te, nădejdea moldovenilor;
Bucură-te, întărirea creştinilor;
Bucură-te, purtătorule de grijă al celor săraci;
Bucură-te, că şi pe cei bogaţi i-ai îndreptat;
Bucură-te, folositorul celor necăjiţi;
Bucură-te, părtinitorul celor obidiţi;
Bucură-te, că dreptate şi milă ai împărţit;
Bucură-te, că tuturor toate te-ai făcut;
Bucură-te, că ai slobozit ţara de amara robie;
Bucură-te, că ai umplut inimile de bucurie;
Bucură-te, că nu te-au înfricoşat ameninţările păgânilor;
Bucură-te, că te-ai făcut pildă tuturor creştinilor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 4-lea:

Ca ghimpele Apostolului Pavel, toată viaţa ai purtat rana primită la picior în lupta pentru eliberarea cetăţii Chilia, şi aceasta ţi-a fost spre a nu te mândri pentru marile daruri ce le-ai primit de la Hristos. Lăudăm astfel, părinte, răbdarea, credinţa şi faptele tale întru slava lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Întărirea Ţării Moldovei şi a dreptei credinţe a neliniştit pe Mahomed sultanul, Antihristul acelor vremuri, care punând gând rău asupra neamului tău, a trimis împotrivă mulţime de păgâni. Dar tu nu te-ai împuţinat sufleteşte, ci cu mare nădejde în Dumnezeu te-ai pregătit să-i înfrunţi. Iar noi, văzându-ţi vrednicia, îţi cântăm:

Bucură-te, eliberatorul Cetăţii Albe şi Chilia;
Bucură-te, că le-ai adus acestora bucuria;
Bucură-te, că asemenea Patriarhului Iacob rană în coapsă ai căpătat;
Bucură-te, că prin aceasta Apostolului Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, neînfricat ostaş al lui Hristos;
Bucură-te, luminat conducător de oşti;
Bucură-te, Voievod al Marelui Împărat;
Bucură-te, că Mahomed nu te-a spăimântat;
Bucură-te, stâlp neclintit al răbdării;
Bucură-te, că de bărbăţia ta poporul s-a minunat;
Bucură-te, că Hristos ţi-a fost pavăză şi scut;
Bucură-te, că numai de Dumnezeu te-ai temut;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 5-lea:

Ca un nou Ghedeon te-ai arătat, Sfinte Ştefane, învingând mulţimile păgânilor în mlaştinile Vasluiului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care S-a arătat a fi alături de tine, întunecând văzduhul şi cugetele lor, uşurându-ţi astfel biruinţa. Iar noi, văzând minunea aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Patru zile de post şi rugăciune ai rânduit în toată Ţara Moldovei, Binecredinciosule Ştefane, drept mulţumire pentru biruinţa dobândită. Iar întreaga creştinătate, cunoscând că Dumnezeu a lucrat prin tine, atlet al lui Hristos te-a numit, aducându-ţi laude ca acestea:

Bucură-te, că tărie de la Hristos ai luat;
Bucură-te, căci cu lacrimi Domnului I-ai mulţumit;
Bucură-te, că în Moldova patru zile de post ai rânduit;
Bucură-te, că toată creştinătatea s-a bucurat;
Bucură-te, că faptelor tale toţi au râvnit;
Bucură-te, că Apusul vrednic conducător te-a numit;
Bucură-te, că papa Sixt te-a lăudat;
Bucură-te, că păgânătatea s-a întristat;
Bucură-te, că pe Soliman Paşa l-ai biruit;
Bucură-te, că grumazul lui Mahomed – Antihrist l-ai smerit;
Bucură-te, că mândria acestora tu o ai sfărâmat;
Bucură-te, ca începătorul răutăţii s-a ruşinat;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 6-lea:

Hristos ţi-a fost întărire, scăpare şi izbăvitor din toate răutăţile, că nu sufereau, mărite, vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi dragostea ta către Dumnezeu. Dar cu darul Său i-ai biruit şi drept mulţumire, ai zidit biserici şi mănăstiri mai multe decât numărul luptelor tale, în care necontenit se aduce laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Patruzeci şi şapte de ani ai cârmuit Ţara Moldovei cu multă dragoste şi dăruire, neavând odihnă din partea duşmanilor. Prin multele războaie ce ai purtat, adevărat mărturisitor al credinţei te-ai arătat, iar oştenii tăi s-au făcut adevăraţi mucenici. Pentru vrednicia şi ostenelile tale, laudă şi mulţumire îţi aducem cântând:

Bucură-te, străjer neobosit al creştinilor;
Bucură-te, înfricoşat duşman al păgânilor;
Bucură-te, că începătorul răutăţii nu te-a biruit;
Bucură-te, că pe Antihrist cu crucea lui Hristos l-ai lovit;
Bucură-te, că atunci când Dumnezeu te-a smerit nu te-ai răzvrătit;
Bucură-te, că numai în braţul Lui ai nădăjduit;
Bucură-te, mărturisitorul credinţei;
Bucură-te, că pe oşteni dragostea de Dumnezeu i-ai învăţat;
Bucură-te, că pentru Acesta viaţa şi-au dat;
Bucură-te, că mucenici Domnului s-au făcut;
Bucură-te, că biserici ai zidit pe osemintele lor;
Bucură-te, că acestea ne sunt nepreţuit odor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 7-lea:

Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită, din copilărie te-a ocrotit, şi cinstindu-o ca pe Maica Vieţii, ai avut-o acoperământ. Iar în încercările tale ţi-a fost de-a pururea mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu, Căruia Îi cântăm şi noi: Aliluia!

Icosul 7

Vrând să arăţi recunoştinţa pentru facerile de bine primite, ai pus să se zidească biserici şi mănăstiri în cinstea Maicii lui Dumnezeu, pe care le-ai împodobit cu icoane ale preacinstitului ei chip, căruia şi noi cu dragoste ne închinăm, iar pe tine, Mărite Ştefane, te lăudăm aşa:

Bucură-te, că pe Maica Domnului o ai cinstit;
Bucură-te, că sub acoperământul ei te-ai odihnit;
Bucură-te, că de vederea ei te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Fecioara Maria a iubit mult poporul tău;
Bucură-te, că prin mijlocirile ei ai căpătat mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin fapte ţi-ai arătat dragostea faţă de ea;
Bucură-te, că mănăstirile cele mai frumoase în numele ei le-ai zidit;
Bucură-te, că în acestea chipul ei cu măiestrie s-a zugrăvit;
Bucură-te, că mănăstirea Putna Adormirii ei ai închinat;
Bucură-te, că în triptic icoană i-ai purtat;
Bucură-te, trandafir în grădina Maicii lui Dumnezeu;
Bucură-te, pururea rugător pentru neamul tău;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 8-lea

Ca stâlpul cel de foc ce povăţuia poporul ales în vremea lui Moise prin pustie, ţi s-a făcut ţie Sfânta Cruce a lui Hristos, Ştefane Voievod. Pe aceasta având-o semn de biruinţă şi armă puternică, ai învins puterea vrăjmaşilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Fiind apărător al creştinătăţii, ai chemat, slăvite, de nenumărate ori în rugăciunile tale pe sfinţii mucenici, şi aceştia ţi s-au arătat, aducându-ţi în dar biruinţă de la Dumnezeu, iar noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, al mucenicilor cinstitor;
Bucură-te, că de vederea lor te-ai învrednicit;
Bucură-te, că Sfântul Gheorghe ţi-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că Sfântul Dimitrie în ajutor ţi-a venit;
Bucură-te, că pe Sfântul Procopie l-ai avut întăritor;
Bucură-te, al nevoinţei lor următor;
Bucură-te, că asemenea cu mucenicii pe Hristos ai mărturisit;
Bucură-te, că din Crucea Lui putere ai primit;
Bucură-te, că prin aceasta ai privit la Hristos;
Bucură-te, că marelui Constantin te-ai asemănat;
Bucură-te, că împreună cu mucenicii te-ai numărat;
Bucură-te, că sfinţii ajutor ţi-au dat;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 9-lea:

Te-ai veselit, mărite Voievod, împreună cu povăţuitorul tău iubit, Sfântul Daniil Sihastru, pentru că Dumnezeu a pogorât pe cei puternici şi a ridicat pe cei smeriţi. De aceea, drept jertfă de mulţumire ai înălţat Domnului altar sfânt, întru care să se aducă neîncetat laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Duhovnic iscusit s-a dovedit a fi Sfântul Daniil, că înzestrat cu înainte-vedere a ştiut a te îndruma în acele vremuri la slujire sfântă, Voievodule Ştefane, şi tu, ascultător făcându-te, ai împlinit cu credincioşie cele ce Dumnezeu printr-însul îţi grăia, iar noi, fiii tăi, îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ucenic al Sfântului Daniil;
Bucură-te, al poruncilor lui împlinitor;
Bucură-te, că întru toate povaţă ai luat de la el;
Bucură-te, că Dumnezeu printr-însul ţi-a vorbit;
Bucură-te, că în necazuri te-a sprijinit;
Bucură-te, că după sfatul lui biserici şi mănăstiri ai zidit;
Bucură-te, că pe el l-ai cinstit ca sfânt;
Bucură-te, că l-ai avut mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură-te, că de răzbunarea lui Mahomed el te-a prevenit;
Bucură-te, că rugăciunea lui în luptă te-a întărit;
Bucură-te, desăvârşit ascultător;
Bucură-te, de monahi iubitor;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 10-lea:

Multe mănăstiri din Sfântul Munte Athos ai ctitorit şi sprijinit, dându-le cele de trebuinţă la rezidirea şi înfrumuseţarea lor. Sfintele locaşuri din Constantinopol, Armenia şi Ţara Sfântă s-au bucurat de daniile tale, iar în Muntenia şi Transilvania cetăţi şi biserici ai înălţat, făcând pământul românesc grădină preafrumoasă a lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Biserica drept-slăvitoare nu s-a întărit niciodată mai mult ca în vremea ta, Sfinte Ştefane, că locaşuri sfinte ai zidit, împodobindu-le cu icoane făcătoare de minuni, cărţi de slujbă şi odoare. Iar acum, primeşte de la noi această cântare de mulţumire:

Bucură-te, întăritorul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii străbune înnoitor;
Bucură-te, întâiule între ctitori;
Bucură-te, că din Mănăstirea Putna Ierusalim al neamului românesc ai făcut;
Bucură-te, că prin a ta grijă Voroneţul s-a zidit;
Bucură-te, că şi Mănăstirea Neamţului din temelii o a-i înnoit;
Bucură-te, ctitorul bisericii din Feleac;
Bucură-te, că pân-la apa Nistrului biserici ai înălţat;
Bucură-te, că între ctitori la Capriana eşti pomenit;
Bucură-te, miluitorul mănăstirilor din Muntele Athos;
Bucură-te, că mănăstirea Zograful cu daniile tale s-a împodobit;
Bucură-te, că această jertfă e bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 11-lea:

În pisanii şi scrisori te-ai numit rob al lui Hristos, înfrângerile le-ai pus pe seama păcatelor tale şi prin aceasta trufia o ai călcat. Iar Dumnezeu, privind la smerenia ta, slăvite, te-a îmbogăţit cu daruri sfinte, şi tu cu dragoste ai cântat: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Cu haina smereniei te-ai îmbrăcat, următorule al lui Hristos, şi pe această temelie ai pus-o tuturor faptelor bune. Greşiţilor iertare le-ai dăruit, pe cei din robie i-ai slobozit, răsplata după măsura slujirii ai împărţit şi aşa, cu dreptate ai domnit, iar noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, plinitorul smereniei;
Bucură-te, că aceasta cumpană dreaptă ţi-a fost;
Bucură-te, că Hristos cu daruri sfinte te-a îmbrăcat;
Bucură-te, chip de creştinească făptuire;
Bucură-te, pildă de milostivire;
Bucură-te, că pe cei greşiţi ai iertat;
Bucură-te, îndurare neajunsă;
Bucură-te, izvor al dreptăţii;
Bucură-te, a robiţilor slobozire;
Bucură-te, că poporul te-a numit „cel Mare”;
Bucură-te, că din viaţă ca sfânt ai fost cinstit;
Bucură-te, că prin toate acestea ai strălucit;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 12-lea:

Deschizându-ţi inima la cuvintele apostolesti: „Pentru mine viaţa este Hristos şi moartea un câştig”, din vreme la Putna ţi-ai pregătit mormântul, în care după adormire aşezat fiind, cu bucurie te cinstim cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Strămutându-te la lăcaşurile de veci, părintele şi duhovnicul tău, sfinţitul între ierarhi mitropolitul Gheorghe, cu sobor de preoţi şi binecredincioşii Moldovei, pe braţe te-au purtat spre Putna, cinstindu-te după cuviinţă. Iar noi te-am aflat neîncetat rugător către Dumnezeu şi de-a pururea ocrotitor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte, că ceasul morţii mai dinainte l-ai ştiut;
Bucură-te, că sfârşit bun şi după lege ai avut;
Bucură-te, că la moarte testament sfânt ne-ai întocmit;
Bucură-te, că atunci şi stihiile te-au prohodit;
Bucură-te, că de noi nu te-ai despărţit;
Bucură-te, cel ce în ceata binecredincioşilor împăraţi sălăşluieşti;
Bucură-te, cel ce împreună cu sfinţii te veseleşti;
Bucură-te, că preamăreşti Sfânta Treime împreună cu ei;
Bucură-te, că prin minuni ne vii în ajutor;
Bucură-te, că te-ai arătat mult folositor;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toţi ne uneşti;
Bucură-te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primeşti;
Bucură-te, Sfinte Ştefane, Binecredincios Voievod şi apărător al creştinătăţii!

*

Condacul al 13-lea:

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ştefane, zideşte în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici şi mănăstiri; biruieşte duhurile rele care ne războiesc, precum ai biruit mulţimile de păgâni; ocroteşte-ne cu rugăciunile tale şi cu darul cel dat ţie de Hristos precum ai ocrotit pe creştinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: “Pe părintele cel mai iubit…” şi Condacul 1: ” Apărătorului creştinătăţii…”.

După aceea zicem aceste rugăciuni:

Rugăciunea întâi:

Sfinte Părinte Ştefane, al nostru apărător şi grabnic folositor, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înălţăm către tine, noi, nevrednicii tăi fii. Cunoaştem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, şi precum Acesta ţi-a ascultat rugăciunile, aşa auzi-ne şi pe noi în această zi când chemăm numele tău.

Dă Bisericii pacea ce o ai râvnit, întăreşte credinţa slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locaşurile cele cereşti să ne bucurăm de-a pururi în veci. Amin.

*

Rugăciune la mormântul Sfântului Ştefan, Voievodul Moldovei şi apărătorul creştinătăţii:

Sfinte Mare Voievodule Ştefane, Părintele neamului românesc, primeşte această laudă pe care noi, nevrednicii urmaşi ai urmaşilor tăi, o aducem ţie cu umilinţă. Căci nu ne-am arătat destoinici a păzi întreagă sfântă moştenirea ta, lăsată nouă cu multă trudă şi credinţă tare.

În vremea aceea, numai tu singur ai oprit cu ajutorul lui Dumnezeu mulţimile păgânilor la această Poartă a Creştinătăţii, iar acum, pleacă-te spre rugăciunea ce-o înălţăm la tine, ajută-ne împotriva celor care ne-au copleşit nu cu paloşul, ci cu viclenia şi minciuna. Şi precum atunci te-ai ridicat deasupra biruitorilor tăi când erai înfrânt, aşa ridică şi neamul tău deasupra potrivnicilor. Fii apărător şi grabnic folositor.

Dă Bisericii Ortodoxe pacea ce o ai râvnit atât de mult. Întăreşte-ne credinţa slăbită de ispitele veacului acestuia. Surpă eresurile şi pe cei ce năvălesc asupra noastră, iar nouă, luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine să ne bucurăm în Patria cerească, lăudând pe Hristos Domnul nostru în vecii vecilor. Amin.