PS Galaction Stângă a împlinit azi 63 de ani

Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, îşi aniversează azi, marți, 17 mai 2016, cei 63 de ani de viață.

Preasfințitul Părinte Galaction Stângă s-a născut la 17 mai 1953, în comuna Constantin Brâncoveanu, jud. Ialomiţa, din părinţii Nicolae şi Elena Stângă, la Botez primind numele Gheorghe. A urmat şcoala din localitatea natală, Liceul Teoretic din Slobozia, cu bacalaureat în 1972, şi Seminarul Teologic din Bucureşti (1971-1976); Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1977- 1981), cu licenţă; în perioada octombrie 1985 – martie 1986 a urmat studii postuniversitare la Institutul Ecumenic din Bossey (Elveţia); între timp, a fost tuns în monahism la Schitul Crasna, jud. Prahova, cu numele Galaction (1977).

A fost hirotonit Ierodiacon la 28 octombrie 1978 şi Ieromonah, la 2 noiembrie 1978; pe 1 aprilie 1981 a fost numit Stareţ al Schitului Crasna; la 15 decembrie 1990 a fost numit Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, iar în 1994 a fost hirotesit Arhimandrit; în 4 iulie 1996 fost ales Episcop al nou-înfiinţatei Eparhii a Alexandriei şi Teleormanului, iar la 1 septembrie 1996 a fost hirotonit Arhiereu şi instalat în aceeaşi zi la Alexandria.

Ca episcop a organizat temeinic această eparhie: a înfiinţat opt Mănăstiri (în eparhie nu exista niciun aşezământ monahal), a asigurat buna funcţionare a Seminarului Teologic din Turnu Măgurele şi a înființat o editură, în care au apărut mai multe lucrări cu conţinut duhovnicesc; de asemenea, a întemeiat două reviste ale eparhiei: Biserica Ortodoxă (semestrială) și Credinţa Ortodoxă (cu apariţie lunară), a înfiinţat centre filantropice în eparhie; este implicat în activitatea pastoral-misionară, având multă grijă duhovnicească față de copii, tineri şi oameni în vârstă.

Preasfinția sa a participat la diferite manifestări religioase organizate de Patriarhia Română, a primit vizita unor înalte personalităţi bisericeşti și laice la Centrul eparhial din Alexandria; este membru al unor asociaţii, fundaţii și societăţi filantropice bisericeşti sau culturale, a publicat articole în periodice bisericeşti.

La 64 de ani

la 64 de ani

Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlinește azi, 22 iulie 2015, 64 de ani de viață. De aceea, cu această ocazie, îi dorim la mulți ani, putere de muncă și de dăruire pentru Biserică și pentru neamul românesc și multă împlinire duhovnicească și editorială.

*

Cel de-al șaselea Patriarh al României, s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș, fiind al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul, în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în teologie.

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umaniste din Strasbourg (Franța, 1976-1978) și doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Romano-Catolică (Germania, 1978-1980).

În 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi, Gerard Ziegwald și André Benoit, și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universității din Strasbourg.

O formă extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București, sub titlul Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală.

În urma examenului oral și a susținerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Cu acest prilej Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae afirma că: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției, se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică”.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. În ziua de 15 august 1987, cu ocazia hramului Mănăstirii Putna a fost hirotonit ieromonah de către Patriarhul Teoctist. La 16 octombrie 1988, cu prilejul resfințirii Mănăstirii Sihăstria, Preafericitul Părinte Teoctist i-a acordat rangul de protosinghel, iar mai târziu pe cel de arhimandrit.

A fost numit Consilier patriarhal pentru sectorul „Teologie contemporană și dialog ecumenic” (1 septembrie 1988-1 martie 1990); în paralel, conferențiind la catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din București. În 12 februarie 1990 ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 a fost ales arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei (instalat, 1 iulie 1990 -. În această slujire a reactivat, chiar din toamna anului 1990, Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, cu mai multe secții, la care a predat Teologia Dogmatică, începând din 1992 până în 2007.

În anii următori a înființat mai multe seminarii teologice liceale: Mănăstirea Agapia (1991), Botoșani (1992), Dorohoi (1993), Iași (1995), Piatra Neamț (1996) și școli teologice sanitare post-liceale la Piatra Neamț (1993) și Iași (1994); de asemenea a creat mai multe instituții cu profil cultural, între care: Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamț” în Mănăstirea Neamț (1993), Centrul mitropolitan de cercetări T.A.B.O.R. (1994), Centrul cultural-pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” de la Durău (1995), Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae” din Iași (1995), Institutul cultural-misionar „Trinitas” (editură, tipografie și radio) de la Mănăstirea Golia din Iași (1997), Centrul de conservare și restaurare a patrimoniului religios „Resurrectio” (1998), toate înzestrate cu clădiri noi, moderne, cu aparatură corespunzătoare. A îndrumat tipărirea a zeci de lucrări teologice, manuale pentru învățământul teologic universitar, cărți de îndrumare pentru credincioși, vieți de sfinți etc. A dat un nou profil revistei mitropolitane, care apare, din 1990, sub numele Mitropolia Moldovei și Bucovinei – Teologie și viață, revistă de gândire și spiritualitate; a inițiat buletinul oficial Candela Moldovei. S-au înființat noi mănăstiri și mai ales schituri, pe tot cuprinsul eparhiei, încât astăzi Arhiepiscopia Iașilor are peste o sută de așezări monahale, cele mai multe cu biserici și clădiri noi. Sub îndrumarea sa s-au zidit și sfințit zeci de biserici noi, în Iași și în alte orașe, dar mai ales în parohii rurale; cele vechi au fost restaurate și pictate. De asemenea, a înființat la Iași mai multe instituții cu profil social-caritativ, între care: Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (1993), Cabinetul stomatologic „Sf. Pantelimon” Iași (1993), Departamentul social-caritativ „Diaconia” (1994), Dispensarul policlinic „Sf. Apostoli Petru și Pavel” (1998), Centrul de diagnostic și tratament „Providența” (2000), Centrul de educație și informare medicală „Providența II” (2002), Fundația „Solidaritate și speranță” (2002), Institutul social-caritativ „Diaconia” (2003), cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău etc. Este un susținător activ al unor asociații creștine ortodoxe: a studenților (ASCOR), a tineretului (LTOR), a femeilor (SNFOR), a intelectualilor (FOR) etc. Implicat în acțiuni liturgice și pastorale, îndeosebi prin aducerea unor moaște de sfinți la Iași, mai ales din Grecia; a contribuit direct la canonizarea a 18 sfinți moldoveni: Sf. Domnitor Ștefan cel Mare, Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfinții mitropoliți Varlaam și Dosoftei, o serie de cuvioși călugări din mănăstirile Moldovei. Prăznuirea Cuvioasei Parascheva, la 14 octombrie, a devenit o adevărată sărbătoare a întregii Moldove, care adună la moaștele ei sute de mii de pelerini. Inițiator a numeroase simpozioane cu profil teologic și istoric și serbări comemorative, unor pelerinaje la Muntele Athos, Grecia, Constantinopol, Ierusalim.

În calitate de mitropolit al Moldovei și Bucovinei a reprezentat Biserica noastră la zeci de întruniri ecumenice (de pildă, a condus delegația română la cea de-a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra, în Australia, 1991), ori a făcut parte din delegațiile sinodale conduse de patriarhul Teoctist care au vizitat alte Biserici creștine (de pildă, la Ierusalim, în 2000, la Vatican și în Italia, în 2002); ca membru în Comitetul executiv și central al Consiliului ecumenic, a participat la diverse sesiuni ale acestora; vicepreședinte al celei de a XI-a Adunări generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997), membru sau președinte de onoare a diferite organizații nonguvernamentale.

La 12 septembrie 2007, ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 30 septembrie 2007, această zi fiind și sărbătoarea oficială a Preafericirii Sale.

În calitate de Patriarh al României a fondat mai multe instituții, dintre care menționăm: Centrul de Presă BASILICA al Patriarhiei Române, care cuprinde Radio Trinitas, Trinitas TV, Ziarul Lumina, Agenția de știri BASILICA și Biroul de presă al Patriarhiei Române, București la 27 octombrie 2007; Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române, București (2008); Editurile Basilica și Trinitas ale Patriarhiei Române, București (2008); Centrul social-cultural „Sfântul Apostol Andrei” al Patriarhiei Române, București (2008); Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române (2008); Centrul de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române, București (2010); Înființarea Imprimeriei Pharos, Popești-Leordeni (18 martie 2011); Casa Memorială „Arhimandrit Arsenie Papacioc” de la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techirghiol, Stavropighie patriarhală (2011); Înființarea Centrului Național de Formare Continuă „Dumitru Stăniloae” al Patriarhiei Române (28 octombrie 2012); Centrul de studii biblice și pelerinaje „Sfântul Ioan Iacob” din cadrul Așezământului Românesc de la Ierihon; Centrul „Sfântul Dionisie Exiguul” din Calabria, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei; Centrul social-pastoral „Sfânta Cruce” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Mănăstirea Caraiman (20 iulie 2012); persoane vârstnice „Sfântul Silvestru” al Arhiepiscopiei Bucureștilor, București (2013) etc.

Totodată, în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a organizat mai multe simpozioane, colocvii, congrese, expoziții, dintre care menționăm: Simpozionul Sfântul Apostol Pavel, autor de scrieri biblice citite în Sfânta Liturghie, Palatul Patriarhiei (23 octombrie 2008); A III-a ediție a Simpozionului „Dialogul dintre teologie și filozofie” cu tema Semnificația universului și valoarea vieții umane – o cale necesară de a înțelege viața, București (14-15 mai 2009); Al III-lea Congres național Hristos împărtășit copiilor, Palatul Patriarhiei (2 septembrie 2010); Conceptului de economie sustenabilă în timp de criză, Palatul Patriarhiei (12 mai 2012); Simpozionul internațional dedicat Tainei Sfântului Maslu și îngrijirii bolnavilor, Palatul Patriarhiei, la 15-16 mai 2012, etc.

Ca Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al României a inițiat, sprijinit și coordonat programe culturale, educaționale și sociale, dintre care menționăm: Concursul național de muzică bisericească Lăudați pe Domnul! (2008); Proiectul socio-educațional Alege școala!, cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu organizația internațională World Vision; Program social și pastoral în vremuri de criză economică (Sf. Sinod al BOR, 7 iulie 2010); Proiectul Rețea teritorială de furnizori creștini de servicii sociale – parteneri strategici în domeniul incluziunii sociale, în colaborare cu Federația „Filantropia” și Organizația Internațională pentru Caritate Creștin Ortodoxă – IOCC; Proiectul socio-educațional Alege școala!, extins la nivel național cu scopul prevenirii și combaterii abandonului școlar, în colaborare cu World Vision (1 septembrie 2010); Protocol de cooperare pentru promovarea culturii și identității naționale între Patriarhia Română și Televiziunea Română, la 26 septembrie 2013, etc.

Dintre activitățile liturgice și misionare naționale și internaționale în calitate de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, menționăm:

a. Aducerea moaștelor unor sfinți la București (2008 – moaștele Sfântului Apostol Pavel, Veria – Grecia; 2008 – moaștele Sfântului Sofronie, Patriarhul Constantinopolului, Corint- Grecia; 2009 – moaștele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, din patrimoniul Sf. Sinod al Greciei -Atena; 2010 – fragment din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, Mitropolia de Drama – Grecia; 2011 – Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, Mitropolia de Patras – Grecia; 2012 – moaștele Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli, Eghina – Grecia; 2013 – moaștele Sfinților și Drepților Părinți Ioachim și Ana – Cipru; 2013 – Icoana Sfinților Împărați Constantin și Elena, care conține fragmente din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci și din moaștele Sfintei Elena, și icoana istorică a Sfântului Constantin cel Mare, aduse din Mitropolia Corintului, Grecia)

b. Activități misionare (29 noiembrie 2007 – a pus piatra de temelie pentru Catedrala Mântuirii Neamului; mai-octombrie 2008 – restaurarea Catedralei patriarhale Sfinții Împărați Constantin și Elena; 2008-2011 – ample lucrări de restaurare a Reședinței patriarhale și construirea unui zid de incintă – 1.000 metri; 2009 – ridicarea a șase episcopii la rangul de arhiepiscopie -Arad, Argeș, Buzău, Galați, Râmnic și Roman; 2009 – înființarea Episcopiei Devei și Hunedoarei, cu reședința în municipiul Deva și cu jurisdicția în județul Hunedoara; etc.)

În activitatea sa de până acum, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a remarcat ca fondator de instituții, publicații, organizator de simpozioane, colocvii, congrese și expoziții, inițiator, sprijinitor și coordonator a numeroase programe sociale, culturale și educative. A înființat și susținut mai multe instituții de învățământ teologic, facultate și seminarii, mai multe asociații social-filantropice și centre cultural-pastorale, atât în Moldova unde a fost arhipăstor aproape 18 ani, cât și în Arhiepiscopia Bucureștilor. O grijă deosebită a arătat pentru monahism, numărul mănăstirilor și schiturilor crescând în timpul păstoririi Preafericirii sale.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fondat mai multe publicații și a participat la simpozioane, congrese, conferințe, colocvii sau întruniri naționale și internaționale și a publicat mai multe volume. Este autorul a numeroase articole, studii în română, franceză, engleză și germană, cuvântări și prefețe.

Patriarhul României deține mai multe funcții și onoruri și a obținut mai multe titluri și distincții fiind Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară și străinătate. La 30 septembrie 2007 a primit Ordinul ‘Steaua României’ în grad de mare Cruce din partea Președintelui României, dl. Traian Băsescu.

CV-ul Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu

Nume și prenume: BUCHIU ȘTEFAN.
Data și locul nașterii: 27 martie 1953, Pitești.
Starea civilă: căsătorit.
Adresa personală: Str. Drumul Taberei, nr. 82, Bl. C 16, Sc. A, Et 3, Ap.14, cod. 061403, București, sector 6, tel. 778.50.34.
Funcția: profesor.
Locul de muncă: Facultatea de Teologie Ortodoxă, str. Sfânta Ecaterina nr.2, sector 4, București, tel. 335.61.17.

*

Studii : – 1973 – 1977 Institutul Teologic de grad universitar București
– 1977 licențiat în teologie
– 1977 – 1980 cursul de doctorat la același Institut
– 1996 – doctor în teologie

*

Specializări : 1983 – 1984, curs de specializare la Universitatea din Geneva, Institutul ecumenic Bossey.

*

Activitatea didactică :
– 1990 – 1994 asistent
– 1994 – 1999 lector
– 1999 – 2007 conferențiar
– 2007 profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universitatea București

Predau disciplina Teologie Dogmatică şi Simbolică Ortodoxă la cursurile de licenţă, secţia pastorală şi ţin cursuri la master în acelaşi domeniu. Din anul 2007 sunt și conducător de doctorat, specialitatea Teologie dogmatică.

Activitatea administrativă: decanul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București din anul 2008; directorul Școlii doctorale a Facultății de Teologie Ortodoxă din 2009.

*

Activitatea de cercetare științifică :

Cercetările au avut în vedere domeniul hristologiei şi cel al eclesiologiei, precum şi unele probleme legate de dialogul teologic ecumenic dintre Bisericile creştine europene.

Am publicat patru cărţi de autor : “Întrupare şi unitate” (1997) , “Ortodoxie şi secularizare” (1999), “Cunoaşterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae “ (2002) şi “Maica Domnului. O introducere în teotokologia ortodoxă” (2006), o carte în colaborare “Apostolatul social al Patriarhului Justinian” (2005), un număr de 46 articole şi studii, un curs de Teologie Dogmatică şi Simbolică Ortodoxă “Dogmă şi teologie”, în două volume (2006) şi un curs de Eclesiologie comparată (2002).

Am participat la diferite simpozioane şi conferinţe în ţară şi în străinătate, prezentând referate şi comunicări.

*

PUBLICAȚII

I. CĂRȚI
a) Teza de doctorat
1. Intrupare și unitate, 254 p. Editura “Libra”, București, 1997,

b) Cărți și capitole din cărți

2. Ortodoxie și secularizare, 216 p. Editura “Libra”, București, 1999.
3. Cunoașterea apofatică în gândirea Părintelui Stăniloae, 226 p. Editura “Libra”,București, 2002.
4. Apostolatul creștin și social al B. O. R. 1925-2005 (în colaborare cu pr. prof. dr. acad. Dumitru Popescu, pr. conf. dr. Vasile Nechita și pr. Emilian Stănescu), 351 p., Editura “Vasiliana”, Iași 2005.
5. Dogmă și Teologie, vol. I, 274 p. Editura “Sigma” București 2006.
6. Dogmă și Teologie, vol. II, 219 p. Editura “Sigma” București 2006.
7. Maica Domnului. O introducere în teotokologia ortodoxă, 223 p. Editura “Sigma”, București 2006.

*

II CURSURI UNIVERSITARE
1. Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică Ortodoxă, vol. I, 277 p., 2003.
2. Curs de Teologie Dogmatică și Simbolică Ortodoxă, vol. II , 215 p., 2005.

*

III. STUDII și ARTICOLE

1. Contribuții ale dialogului teologic dintre romano-catolici și luterani la ecumenismul creștin, în Studii Teologice,1980, nr.1-2.
2. Contribuții ale dialogului teologic dintre romano-catolici și anglicani la ecumenismul creștin, în Studii Teologice, 1980, nr. 3-6.
3. Crucea și învierea lui Hristos, în ”Ortodoxia”,1983, nr. 2.
4. Concepția despre om și mântuire în Confesiunea Augustană, în Studii Teologice, 1984, nr. 5-6.
5. Credința religioasă la români și implicațiile de ordin psiho-social asupra coeziunii și moralului grupurilor militare, în Gândirea Militară Românească, 1995, nr.1.
6. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, teologul comuniunii, în Glasul Bisericii,1995, nr.1-2.
7. Contribuții apologetice în opera Părintelui Stăniloae, în Biserica Ortodoxă Română, 1997, nr.1-6.
8. Spiritualitatea și libertatea, dimensiuni ale persoanei umane, în Biserica Ortodoxă Română, 1997, nr. 7-12.
9. Perspectiva ortodoxă asupra antropologiei creștine: omul între chip și asemănare, în Analele Universității Craiova-Seria teologică, 1998.
10. Reunificarea interioară a omului prin rugăciune, în Ortodoxia, 1998, nr. 4.
11. Aspecte antropologice în teologia lui Karl Barth, în Biserica Ortodoxă Română, 1998, nr. 7-12
12. Constituția dihotomică a omului. Repere ale antropologiei ortodoxe, în Analele Universității Craiova-Seria teologică, 1998.
13. Antropologia filosofică și antropologia creștină,în ”Biserica Ortodoxă Română”,1998, nr. 7-12.
14. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca desăvârșită revelație divină, in ”Studii Teologice”, 1998, nr. 1-2.
15. Chipul lui Dumnezeu în om,temei al aspirației omului către Dumnezeu, în Biserica Ortodoxă Română, 1998, nr. 7-12.
16. Invățătura ortodoxă despre timp, în Ortodoxia, 1999, nr. 1-2.
17. Doctrina trinitară în gândirea Sf.Grigorie Palama, în Teologia, Arad, 1999, nr. 1-2.
18. Aspectul cosmic al mântuirii în opera Sf. Atanasie cel Mare, în Mitropolia Olteniei, 1999, nr. 1.
19. Învățătura despre ființa lui Dumnezeu și energiile necreate la Sf. Grigorie Palama, în Mitropolia Olteniei, 1999, nr. 2.
20. Concepții hristologice în imnele neoprotestante, privite din punct de vedere ortodox, în ”Studii Teologice”, 1999, nr. 1-2.
21. Aspecte antropologice în apologetica creștină,în “Studia Universitatis Babeș-Bolyai ,Theologia Orthodoxă”,1999, nr.1-2.
22. Cunoașterea lui Dumnezeu în Ortodoxie și Romano-Catolicism, în “Credința Ortodoxă”, Alba-Iulia,1999, nr. 2.
23. Contribuția teologică a pr. prof. Dumitru Popescu la Ortodoxia românească, în Biserica Ortodoxă Română, 1999, nr. 7-12.
24. Actualitatea gândirii teologice a Sf. Grigorie Palama, în Ortodoxia, 2000, nr. 1-2.
25. Crearea lumii prin Logosul divin și posibilitatea întrupării Logosului în creație, în Almanah bisericesc, Timișoara, 2001.
26. Secularizare și reintegrare, în vol. Biserica Ortodoxă Română în pragul mileniului al treilea, București, 2001.
27. Contribuții ale Sf.Grigorie Palama la definirea cosmologiei ortodoxe, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai,Theologia Orthodoxă, 2001, nr. 1-2.
28. Chenoză și îndumnezeire, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2001.
29. Contribuții hristologice în opera pr. prof. Ioan G. Coman, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2003.
30. Cosmologia și implicațiile ei ecologice în opera Părintelui Stăniloae, în Ortodoxia, 2003, nr. 3-4.
31. Relația dintre cuvânt și taină în gândirea Părintelui Stăniloae, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2004.
32. Preot academician Dumitru Popescu, o remarcabilă personalitate teologică a Bisericii Ortodoxe Române, în vol. Omagiu Părintelui academician Dumitru Popescu, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005.
33. Aspecte dogmatice și dimensiuni spirituale ale sărbătorii Sf. Paști, în vol. Conferința de joi, Editura Ministerului Administrației și Internelor, București, 2005.
34. Coborârea la iad a Mântuitorului Iisus Hristos, expresie a demnității Sale împărătești, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București, 2005.
35. Relația dintre timp și veșnicie la Părintele Stăniloae, în Timp și Spațiu. O abordare din perspectiva științelor umaniste, Editura Universității din București, 2006.
36. Exigente actuale ale teologiei dogmatice ortodoxe, în Colocviul național de dogmatică, Arad, 2006.
37. Preacinstirea Maicii Domnului reflectată în opera predicatorială a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în “Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității București”, 2006.
38. Preotul ortodox în fața provocărilor culturii contemporane, în Almanahul Sf. Arhiepiscopii a
Bucureștilor, 2007, 8 p.
39. Creație și restaurare în teologia dogmatică ortodoxă, în rev. ”Ortodoxia” 2007, nr. 1-40.
40. Întruparea Fiului lui Dumnezeu ca desăvârșită revelație divină, în rev. ”Ortodoxia”, 2007, nr. 3-4.

Sfânta Liturghie și Parastasul pentru doi Patriarhi ai României (28 iulie 2012)

Partea de final a Sfintei Liturghii și apoi Parastasul pentru PFP Iustin și PFP Teoctist, săvârșite la Catedrala Patriarhală din București, în transmisia live a Radio Trinitas.

La final: Predica PS Ciprian Câmpineanul.

75.6 MB

Inclusă în arhiva de aici.

*

Sâmbătă, 28 iulie 2012, la Catedrala Patriarhală după Sfânta Liturghie, de la orele 11.00, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Preasfinţitul Părinte Episcop vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul a oficiat o slujbă de pomenire pentru fericiţii întru adormire Părintele Patriarh TEOCTIST Arăpaşu la comemorarea a 5 ani de la trecerea sa la cele veşnice (30 iulie 2007) şi Părintele Patriarh IUSTIN Moisescu la împlinirea a 26 de ani de la trecerea sa la cele veşnice (31 iulie 1986)”.

Testamentul lui Eugen Ionescu

Preluat de la Prof. Ion Coja, care spune că a apărut a doua zi după moartea sa, în Le Figaro Litteraire, în anul 1994.

*

Mesajele nu au nici un efect asupra mea.

În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă.

Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut.

Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente.

Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.

Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi.

Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc.

Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte?

Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van.

Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid.

Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine.

Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu.

Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc.

Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria.

Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală.

Am fost ajutat în carieră – carieră, cum se spune – de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.

A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris.

Apoi, mai târziu, au fost toţi profesorii mei de la liceul din Bucureşti.

Dar pe parcursul vieţii, mai ales soţia mea, Rodica, şi fiica mea, Marie-France, au constituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fără ele, este limpede că n-aş fi făcut nimic, n-aş fi scris nimic. Le datorez şi le dedic întreaga mea operă.

Datorez mult şi unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezentaţii cu Rinocerii la New York, ceea ce lui i-a adus, în 1940, suma de 10.000 de dolari, dar şi mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat fără să vrea.

Au fost, apoi cronicile literare engleze şi franceze.

În plus aceste cronici au ridicat împotrivă pe criticii de stânga care crezuseră la început că eu însumi sunt de stânga aşa după cum ceilalţi mă credeau de dreapta.

Apoi, încă o dată soţia mea, mereu soţia mea, care m-a obligat să-mi trec examenul de licenţă.

Şi mi-a făcut bine, dorind să mă distrugă, cea de-a doua soţie a tatălui meu, Lola, care m-a dat afară din casă, provocându-mă în acest fel să mă descurc şi să reuşesc.

Mi-au făcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat să-mi iau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soţiei mele, Angela, care ţinea o pensiune pentru liceeni (liceeni care, după câte ştiu eu, n-au reuşit în viaţă).

Vagabondând de la unul la altul, de la unii la alţii, eu, cel fără adăpost, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse.

Am mai fost, în sfârşit, ajutat câteodată de rude mai mult sau mai puţin îndepărtate, de către mătuşa mea Sabina şi mătuşa mea Angela, de către profesori care îşi imaginauam geniu.

Am fost ajutat, mai recent, în timpul războiului din 1940 de Anca, mama soţiei mele, care în ciuda durerii proprii, cu inima sfărâmată, i-a lăsat pe ginerele şi fiica ei să plece în Franţa.

A murit, sperând să se reîntâlnească cu noi la Paris, unde nu a putut ajunge.

A murit cu această nădejde.

Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiat la Paris pentru că nu voiam să mă alătur comuniştilor de la Bucureşti, am plecat într-o zi la piaţă fără un ban în buzunar şi am găsit pe jos 3.000 de franci (din 1940!).

Atâtea întâmplări mi-au venit în ajutor!

Poate Dumnezeu este Acela care m-a ajutat toată viaţa, care mi-a sprijinit toate eforturile şi eu nu mi-am dat seama.

Am fost ajutat, apoi, de proprietarul meu din strada Claude Terrasse, dl. Colombel, Dumnezeu să-l binecuvânteze!, care nu a cutezat să arunce în stradă un biet refugiat care nu-şi plătea chiria dar era poate trimis de Domnul.

Şi astfel, din mână în mână, am ajuns să obţin un soi de enormă celebritate şi să ajung împreună cu soţia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 şi jumătate, cu frica morţii, cu nelinişte, fără a-mi da seama că Dumnezeu îmi dăruise atâtea binefaceri.

El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil.

În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul. Eu sunt, din păcate, ca omul acela despre care se spune că făcea în fiecare dimineaţă această rugăciune: “Doamne, fă-mă să cred în Tine”.

Ca toată lumea, nici eu nu ştiu dacă, de cealaltă parte, există ceva sau nu este nimic.

Sunt tentat să cred, ca şi Papa Ioan Paul al II-lea, că se desfăşoară o luptă cosmică enormă între forţele tenebrelor şi cele ale binelui.

Spre victoria finală a forţelor binelui, cu siguranţă, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare fărâme dintr-un tot, sau suntem fiinţe care vor renaşte?

Lucrul care mă întristează poate cel mai mult este despărţirea de soţia şi fiica mea.

Şi de mine însumi!

Sper în continuitatea identităţii cu mine însumi, temporală şi supratemporală, traversând timpul şi în afara timpului.

Nu apărem pe pământ pentru a trăi.

Apărem pentru a pieri şi a muri.

Trăieşti copil, creşti şi foarte repede începi să îmbătrâneşti.

Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu. Este totuşi mai simplu să ţi-o imaginezi cu Dumnezeu.

S-ar putea spune că medicina modernă şi gerontologia doresc, prin toate mijloacele, să reconstruiască omul în plenitudinea sa, aşa cum Divinitatea n-a putut s-o facă: în pofida bătrâneţii, a stricăciunii, a slăbiciunii, etc.

Să-i restituie omului integritatea, în imortalitate, aşa cum Divinitatea n-a ştiut sau n-a vrut s-o facă. Cum n-a făcut-o Divinitatea.

Înainte, sculându-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu că mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o.

Ce-a făcut Dumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care i le-a luat lui Iov?

În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru că eu cred în rău.

Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu.

ÎPS Irineu Popa la 4 ani de slujire mitropolitană la Craiova

ÎPS Irineu Popa a împlinit astăzi, 27 iulie 2012, patru ani de slujire mitropolitană la Craiova.

ÎPS Părinte Irineu [Popa] s-a născut la data de 16 noiembrie 1957, în localitatea vâlceană Peştişani. A primit la botez numele de Ion.

În anul 1974 a fost primit ca frate la Mănăstirea Frăsinei, din judeţul Vâlcea.

În anul 1975 s-a înscris la cursurile Seminarului Teologic “Sfântul Grigorie Teologul” din Craiova.

În perioada 1981-1985 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar de la Bucureşti, pe care le-a încheiat prin susţinerea tezei de licenţă cu titlul “Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa”.

După finalizarea studiilor universitare, a îmbrăcat haina monahală, fiind hirotonit ierodiacon (1985) şi ieromonah (1986).

În anul 1985 a fost admis la Şcoala doctorală a Institutului Teologic din Bucureşti, optând pentru disciplina Patrologie.

Tema lucrării a fost „Politica religioasă a împăratului Iustinian”, sub coordonarea pr. prof. dr. Ştefan Alexe.

După ce, timp de un an de zile (1986-1987), a urmat cursuri de limbă şi literatură franceză în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Grenoble, şi-a continuat studiile doctorale pe specialitatea Teologie Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox “Saint Serge” din Paris (1987-1990).

În urma susţinerii tezei cu titlul “La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a cunoscutului profesor Boris Bobrinskoy, a fost învestit de comisia doctorală cu titlul de doctor în teologie, obţinând calificativul “Magna cum laude”.

În paralel, a urmat şi cursuri de limba engleză la Londra (1989-1990), precum şi de arheologie biblică la Institutul de Arheologie Biblică din Tantur – Ierusalim (1990-1991). Între anii 1990 şi 1991, a predat istoria Bisericii Universale la Institutul Teologic “Saint Serge” din Paris.

La 6 septembrie 1991, a fost rânduit, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului, primind titulatura de “Slătineanul”.

A fost învestit ca Episcop prin Decretul nr. 77 din 6 septembrie 1991 al preşedintelui României, fiind hirotonit la 6 octombrie 1991.

Din anul 2000, a fost ales ca referent pentru manuale de religie din cadrul Comisiei teologice şi liturgice a Sfântului Sinod, iar din 2003 îndeplineşte funcţia de secretar al Comisiei speciale pentru canonizarea Sfinţilor români.

Din anul 1991, a predat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Craiova, mai întâi ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii şi civilizaţiei bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul Teologic “Sfântul Serghie” din Paris.

În 1994 a devenit titularul Catedrei de Teologie dogmatică şi morală (1994-1997), apoi, conducătorul acesteia (1997) şi al Catedrei Sistematico-practice (2004-2008).

Din anul 2008, IPS Părinte este decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiaşi instituţii (din 24 ianuarie 2008).

În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de teologie morală la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu.

În perioada 2002-2005, IPS Irineu a urmat cursurile doctorale din cadrul Facultăţii de Drept “Nicolae Titulescu” din Craiova, obţinând în anul 2005 titlul de Doctor în Drept Civil, cu teza “Raportul dintre preceptele morale creştine şi normele juridice”, elaborată sub coordonarea ştiinţifică a acad. prof. dr. Ion Dogaru, cu calificativul “Magna cum laude”.

Pe tot parcursul activităţii universitare de până acum, a scris numeroase cărţi, studii, articole şi traduceri.

La data de 22 noiembrie, 2010, IPS Părinte Mitropolit Irineu a fost ales membru de onoare al Academiei Române”.

La 61 de ani

Astăzi, duminică, 22 iulie 2012, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aniversează împlinirea vârstei de 61 de ani.

*

La mulți ani, Prea Fericirea Voastră și să trăiți multă bucurie și pace în tot ceea ce faceți!

*

Patriarhul României s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, fiind al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea.

Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul, în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş.

În perioada 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continuă în municipiul Lugoj, Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține şi Diploma de licenţă în teologie (specializarea Noul Testament).

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umaniste din Strasbourg (Franţa, 1976-1978) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Romano-Catolică (Germania, 1978-1980).

În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité, VII, p. 424.

Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi, Gerard Ziegwald şi André Benoit, şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg.

O formă extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, sub titlul Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală.

În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Cu acest prilej Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae afirma că: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi, mai ales, pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică”.

La 6 august 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie.

În ziua de 15 august 1987, cu ocazia hramului Mănăstirii Putna, a fost hirotonit ieromonah de către Patriarhul Teoctist. 

La 16 octombrie 1988, cu prilejul resfinţirii Mănăstirii Sihăstria, Preafericitul Părinte Teoctist i-a acordat rangul de protosinghel, iar mai târziu pe cel de arhimandrit.

A fost numit Consilier patriarhal pentru sectorul „Teologie contemporană şi dialog ecumenic” (1 septembrie 1988–1 martie 1990); în paralel, conferenţiind la catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

În 12 februarie 1990 ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul „Lugojanul”, fiind hirotonit la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 a fost ales arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (instalat, 1 iulie 1990).

În această slujire a reactivat, chiar din toamna anului 1990, Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, cu mai multe secţii, la care a predat Teologia Dogmatică, începând din 1992 până în 2007.

În anii următori a înfiinţat mai multe seminarii teologice liceale: Mănăstirea Agapia (1991), Botoşani (1992), Dorohoi (1993), Iaşi (1995), Piatra Neamţ (1996) şi şcoli teologice sanitare post-liceale la Piatra Neamţ (1993) şi Iaşi (1994); de asemenea a creat mai multe instituţii cu profil cultural, între care: Academia Ortodoxă „Sf. Ioan de la Neamţ” în Mănăstirea Neamţ (1993), Centrul mitropolitan de cercetări T.A.B.O.R. (1994), Centrul cultural-pastoral „Sf. Daniil Sihastrul” de la Durău (1995), Biblioteca ecumenică „Dumitru Stăniloae” din Iaşi (1995), Institutul cultural-misionar „Trinitas” (editură, tipografie şi radio) de la Mănăstirea Golia din Iaşi (1997), Centrul de conservare şi restaurare a patrimoniului religios „Resurrectio” (1998), toate înzestrate cu clădiri noi, moderne, cu aparatură corespunzătoare.

A îndrumat tipărirea a zeci de lucrări teologice, manuale pentru învăţământul teologic universitar, cărţi de îndrumare pentru credincioşi, vieţi de sfinţi etc. A dat un nou profil revistei mitropolitane, care apare, din 1990, sub numele Mitropolia Moldovei şi Bucovinei – Teologie şi viaţă, revistă de gândire şi spiritualitate; a iniţiat buletinul oficial Candela Moldovei.

S-au înfiinţat noi mănăstiri şi mai ales schituri, pe tot cuprinsul eparhiei, încât astăzi Arhiepiscopia Iaşilor are peste o sută de aşezări monahale, cele mai multe cu biserici şi clădiri noi.

Sub îndrumarea sa s-au zidit şi sfinţit zeci de biserici noi, în Iaşi şi în alte oraşe, dar mai ales în parohii rurale; cele vechi au fost restaurate şi pictate.

De asemenea, a înfiinţat la Iaşi mai multe instituţii cu profil social-caritativ, între care: Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi din România (1993), Cabinetul stomatologic „Sf. Pantelimon” Iaşi (1993), Departamentul social-caritativ „Diaconia” (1994), Dispensarul policlinic „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1998), Centrul de diagnostic şi tratament „Providenţa” (2000), Centrul de educaţie şi informare medicală „Providenţa II” (2002), Fundaţia „Solidaritate şi speranţă” (2002), Institutul social-caritativ „Diaconia” (2003), cantine pentru săraci la Iaşi, Paşcani, Dorohoi, Hârlău etc.

Este un susţinător activ al unor asociaţii creştine ortodoxe: a studenţilor (ASCOR), a tineretului (LTOR), a femeilor (SNFOR), a intelectualilor (FOR) etc.

Implicat în acţiuni liturgice şi pastorale, îndeosebi prin aducerea unor moaşte de sfinţi la Iaşi, mai ales din Grecia; a contribuit direct la canonizarea a 18 sfinţi moldoveni: Sf. Domnitor Ştefan cel Mare, Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfinţii mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei, o serie de cuvioşi călugări din mănăstirile Moldovei.

Prăznuirea Cuvioasei Parascheva, la 14 octombrie, a devenit o adevărată sărbătoare a întregii Moldove, care adună la moaştele ei sute de mii de pelerini.

Iniţiator a numeroase simpozioane cu profil teologic şi istoric şi serbări comemorative, unor pelerinaje la Muntele Athos, Grecia, Constantinopol, Ierusalim.

În calitate de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei a reprezentat Biserica noastră la zeci de întruniri ecumenice (de pildă, a condus delegaţia română la cea de-a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra, în Australia, 1991), ori a făcut parte din delegaţiile sinodale conduse de patriarhul Teoctist care au vizitat alte Biserici creştine (de pildă, la Ierusalim, în 2000, la Vatican şi în Italia, în 2002); ca membru în Comitetul executiv şi central al Consiliului ecumenic, a participat la diverse sesiuni ale acestora; vicepreşedinte al celei de a XI-a Adunări generale a Conferinţei Bisericilor Europene (Graz, 1997), membru sau preşedinte de onoare a diferite organizaţii nonguvernamentale.

La 12 septembrie 2007, ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 30 septembrie 2007, această zi fiind şi Sărbătoarea oficială a Preafericirii Sale.