Twitter pentru azi (vol. 9)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

Postirea unui ortodox în online înseamnă a dărui conținut teologic celorlalți. A dărui cărți, articole, fotografii pentru care ai muncit.

Orice Spovedanie se termină cu dezlegarea păcatelor. Amânarea iertării celor credincioși e o mare eroare dogmatică și pastorală. Pentru că noi primim iertarea de la Hristos Domnul, de la Cel care Și-a asumat pe Cruce și a ispășit toate păcatele noastre.

Cimitirul e o odihnă eliberatoare. Chiar dacă moartea e nefirească pentru om, cimitirul e hotelul trupului nostru până la învierea cea de obște.

A te ruga pentru tot omul e reala prietenie. Pentru că esența prieteniei e grija fundamentală față de aproapele nostru.

Nimic nu uimește ca rezultatele muncii zilnice.

Perversitatea în materie de traducere constă în a te considera dublura autorului pe care îl traduci și, pe cale de consecință, dorești să „îl corectezi” la tot pasul. Adică să îi falsifici textul cu morga omului care „îi face un bine”.

Eu cred că oamenii se pot converti, educa și civiliza la orice vârstă. E nevoie doar să îi ajuți să fie ei înșiși. Atât! Dacă prind curaj în propriile lor forțe, ei devin de neoprit.

În materie de creație nu există competiție. Pentru că fiecare face pe cât poate, nu pe cât și-ar dori să poată.

A lăsa loc de bună ziua…înseamnă a avea inteligență socială. Sau bun simț. Sau a te comporta în mod evlavios în mijlocul oamenilor.

Sfintele Femei Mironosițe ne învață să ne trezim dimineața devreme și să aducem daruri Domnului. Să ne aducem cu totul în slujirea Sa.

Ca scriitor care mă pot autopublica într-o secundă și apoi îmi pot universaliza creația, trăiesc cea mai mare împlinire a tuturor secolelor. Pentru că scriitorii din afara onlineului nu au putut beneficia de o asemenea împlinire creațională.

A te da de gol = a se afla adevărul despre tine. A fi plin = a fi supraîncărcat la stomac. Dar poți fi gol și când ești plin: când viața ta nu are consistență valorică.

Un gând teologic pentru frica demonică de întuneric: La Dumnezeu nu e niciodată noapte și ochii Lui privesc întotdeauna la tine. Pentru ce te temi, dacă tot ce se petrece cu noi e în mâna Lui?

În comparație cu cei care scriu oriunde online și uită ceea ce au scris, eu păstrez orice scriu oriunde. Pentru că orice frază scrisă e o fărâmă de carte. Și dacă nu pui textele în cărți, onlineul n-o să le păstreze pentru tine ca să ți le dea cadou.

Câteodată mai greșești un cuvânt, mai faci un dezacord, mai încurci anumite date. Dar dacă păstrezi textul, atunci ai ce să corectezi. Însă, dacă n-ai scris niciunul, ce mai corectezi la bătrânețe?

Infectații: oamenii momentului. Însă, în fapt, simple cifre care nu interesează pe nimeni. Sau erori de statistică.

Virusul: perdeaua de fum sub care umanitatea e spoliată.

Gândirea critică n-are loc în afaceri.

Bunica, mama și fiica în 385. Nu se închină niciuna, dar autobuzul trece prin fața Catedralei Naționale. Și cea de la mijloc zice: „Uite! O țin goală și neterminată. O urâciune!”. E vorba despre simțul estetic neșlefuit.

E băiat bun! E de-al nostru. Îl manipulăm noi cum trebuie, că el nu își dă seama. Și cel mai adesea lucrurile se termină invers: manipulatorii sunt cei manipulați cu finețe.

Prietenia e o chestiune de rezistență. Trebuie să ai stomac tare, dar și multă înțelegere.

Dacă ai bormașină, atunci ești în primul stadiu al sculpturii: te înveți cu zgomotul. Stadiul ultim al sculpturii: să te afunzi în liniște.

Când citesc online nu caut ceva anume, ceva cunoscut, ci doresc să fiu surprins. Tocmai de aceea am gust mereu pentru nou, pentru a descoperi noi oameni.

Extremismul religios e o ură îmbrăcată cu versete.

Nu poți recupera timpul, dacă nu te-ai dăruit la timp. Dar orice familie se poate vindeca interior dacă merge mai departe împreună. Dacă învață să comunice, să ierte și să nu mai fie egoistă.

Sunt puțini oamenii care știu să stea pe scaun. Pentru că a sta înseamnă a fi îndreptat mereu spre cei din jur.

Sfidează prin bunătatea ta! Pentru că vor fi mulți care te vor sfida prin bădărănia lor. Fii tu mai cu moț: sfidează cu lucrurile cele bune! Consternează cu dărnicia ta, cu bunul tău simț, cu delicatețea ta proverbială! Cu siguranță vor apărea valurile până la mal.

În fiecare zi de 17…am mai trăit o lună de Dumnezeiască Preoție. Pentru că pe 17, pentru mine, începe o altă lună de slujire. 17 fiind ziua hirotoniei mele întru Preot.

Experiența nu înseamnă în primul rând acumulare, ci rafinare interioară. Înseamnă o alegere bazată pe tot mai multă înțelegere a realității.

Praedicationes (vol. 17)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

p. 5: „nu mă interesează să cunosc enciclopedic, nu mă interesează să devin un computer de date – pentru asta avem harduri puternice în ziua de azi, cât și motoare de căutare specializate –, ci să înțeleg duhovnicește lucrurile pe care le citesc, le traduc, le aprofundez, le trăiesc”.

p. 20: „cine neagă sfințenia lui Dumnezeu, acela nu vede nicio frumusețe și nicio profunzime în oameni și în creația Lui, pentru că profunzimea întregii creații stă în slava lui Dumnezeu. Și trebuie să te umpli de slava Lui pentru ca să fii viu duhovnicește și pentru ca să vezi și să simți profunzimile abisale și duhovnicești ale creației lui Dumnezeu”.

p. 32: „Tocmai de aceea, contează mereu ceea ce facem azi, ceea ce facem acum, în clipa de față. Pentru că, oricât de sfinți am fost noi ieri, dacă nu mai suntem și azi, dacă nu mai suntem și acum, nu suntem deloc. Căci noi nu trăim din slava trecutului, ci a prezentului. Și slava prezentului e aceasta: că Dumnezeu e în noi prin slava Lui, pentru că noi ne mărturisim mereu Domnului, ca unii cu totul nevrednici de mila și de iubirea Sa de oameni”.

p. 42: „De aceea, nu banii ne aduc fericirea, nu sănătatea sau iubirea ne fac fericiți, nu relațiile sociale ne fac fericiți și împliniți, ci viața cu Dumnezeu și cu oamenii plăcuți Lui ne fac fericiți și împliniți cu adevărat. Pentru că toate cele ale vieții trupești vin după cele ale vieții duhovnicești, care sunt neapărate pentru a fi fericiți. Așa cum ne-a spus Domnul: «Dar căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa [Ζητεῖτε δὲ πρῶτον τὴν Βασιλείαν τοῦ Θεοῦ καὶ τὴν δικαιοσύνην Αὐτοῦ], iar toate celelalte vor fi adăugate vouă [καὶ ταῦτα πάντα προστεθήσεται ὑμῖν]!» [Mt. 6, 33, BYZ].  Pentru că Domnul ni le făgăduiește aici pe cele ale vieții trupești, dacă, în primul rând, dorim să fim oameni duhovnicești”.

Continuă să citești Praedicationes (vol. 17)

Istoria literaturii române (vol. 6)

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

Cuprins

Prefață /5 – 13/ Între ars amandi și ars moriendi /14 – 83/ Mortua est! /84 – 95/ Din nou despre Mortua est! /96 – 110/ Eminescu împotriva arianismului din arta modernă /111 – 117/ Tavernă? /118 – 121/ Demonism în poezia lui Eminescu? /122 – 149/

Venere și Madonă /150 – 154/ Intertextualizări din literatura veche, parafraze scripturale și patristice… /155 – 206/ Desemnificarea cosmosului și începuturile modernității ideologice în poezia română /207 – 262/ O altă tradiție literară: iarna ca anotimp spiritual /263 – 284/ Memento mori și O,-nțelepciune, ai aripi de ceară. Nostalgia Paradisului și căutarea lui Dumnezeu /285 – 364/

Câteva precizări despre natura paradisiacă la Eminescu /365 – 370/ Veșnicia la Miron Costin și Eminescu /371 – 372/ Eminescu și Antim Ivireanul. Semnificația metaforelor cosmice /373 – 457/ Melancolie /458 – 478/ Cosmogeneza și eshatologia. Ipoteze de lucru /479 – 493/ Scrisoarea I /494 – 556/ Scrisoarea I: dascălul și poetul /557 – 564/ Geneza creștină în opera lui Eminescu (1) /565 – 587/ Geneza creștină în opera lui Eminescu (2). Rugăciunea unui dac și Scrisoarea I /588 – 655/

Geneza creștină în opera lui Eminescu (3) /656 – 659/ Geneza creștină în opera lui Eminescu (4) /660 – 664/ Geneza creștină în opera lui Eminescu (5) /665 – 668/ Geneza creștină în opera lui Eminescu (6). Bulgări fluizi de lumină /669 – 678/ Eshatologia creștină la Eminescu /679 – 684/ Dintre sute de catarge… /685 – 690/

Floare albastră /691 – 699/ Sara pe deal /700 – 710/ Luceafărul /711 – 830/ De la Strigoii la Luceafărul /831 – 859/ Odă (în metru antic) /860 – 865/ Eminescu: de la Eon la Hyperion /866 – 879/.