Categorie: Cărțile online ale familiei Picioruș

Pagina sursă a cărții.

Cartea în format PDF.

*

Fragmente din carte

Gripa e un accident. Ea trebuie să treacă. Aceasta e mentalitatea omului cu capul pe umeri! Dacă în locul gripei punem corupția, injustiția, prostia, răutatea și considerăm, că dacă unul, zece, o mie sunt corupți, sunt nedrepți, sunt răi, atunci toți oamenii sunt așa, confundăm boala cu sănătatea, dioxidul de carbon cu oxigenul. Însă confuzia sau dezamăgirea ne costă pe noi și nu pe cei care ne-au produs-o. Iar dacă scopul nostru în viață e să creăm ceva frumos și să ne mântuim, a abdica de la aceste două țeluri ale vieții noastre, care sunt toată viața noastră, pentru că un Ierarh, un politician, familia ta, orașul tău te-au dezamăgit înseamnă a nu dori aceste lucruri în mod real. Când ne lăsăm dezamăgiți de oameni și de context, când lăsăm totul baltă, arătăm că nu aveam crezuri profunde, reale, că nu știam nici cine suntem și nici ceea ce vrem. De aceea, dezamăgirea ca sinucidere faptică sau spirituală sau ca nepăsare sau ca nelucrare nu înseamnă decât să îi faci pe plac Satanei, care a pus pe unul, doi, o mie să te mute de la bine la rău…și tu ești un fraier. Oricine crede că a fi prost, corupt, nesimțit, spoliator, șpăgar e mai bine decât a-ți sfinți viața și a fi un om onest e un fraier. Adică unul care s-a dezamăgit prea curând de bine și a ajuns o umbră de om, pe lângă lumina de om care este omul sfânt, omul împlinit, omul plin de slava lui Dumnezeu (p. 17).

…pe stradă, în conversații banale și sterile, în interviuri, la televizor…se vorbește româna negândită, șablonată, limba română periferică și nu cea care e una cu tine. Limba română una cu tine e o limbă ființială, e o limbă care te exprimă. Limba care nu te exprimă nu înseamnă nimic, chiar dacă e academic vorbită sau bine îngrijită. Tocmai de aceea, omul, oricât de prost e, simte că o scriitură nu e bună atunci când nu îl atrage. De ce? Pentru că nu a trecut niciodată prin omul integral…ci numai prin câteva sute de sinapse hodorogite de nelucrare. Prefer greșelile de scriere și de ortografie ale lui Mihail Eminescu decât o carte a unui academician român care spoliază limba română și cărțile altora. Le prefer…pentru că sunt greșeli geniale, greșeli trudite, greșeli de neatenție plină de efort, de gândul de a face, de a face, de a face, de a face și mai mult și azi și mâine și peste trei zile, de a face și de a nu sta ca tuta. Prefer gândirea, sensul profund al vieții celui care vorbește (p. 22-23).

Așa că, mai ușor cu nasul pe sus în limba română! Limba română e o taină pentru români atâta timp cât nu îi cunosc sfințenia, frumusețea, abisalitatea, cutezanța, cuprinzimea, inefabilitatea ei, nelăsarea ei în seama oricărui tâmpit mai savant sau mai puțin savant. Limba română cere netâmpire, adică sfințenie, pentru ca să ți se deschidă, să îți vorbească! Și când ți se deschide limba ta, încep să ți se deschidă toate limbile pământului, pas cu pas, pentru că Duhul lui Dumnezeu e Cel care te coboară în limbă, te face să o simți în tine, să o trăiești, să fii în ea, să înoți în ea. După aceea te apuci de tradus, pentru că înțelegi esențialul comunicării, taina comunicării, harisma comunicării cu propria ta originalitate și cu originalitatea altora (p. 25).

Pe viitor, acest gust pentru anormalul monstruos va înlocui normalul, firescul, pe femeia și bărbatul normali, care vor fi excluși sau marginalizați tocmai pentru că nu ies din tipare. Se va căuta ceea ce iese din tipare și omul comun va fi tot mai neinteresant. Aceasta va fi una dintre marile probleme ale viitorului! Pentru că ea a devenit deja o problemă. Pentru că nu are buze excedentare sau sâni excedentari, ea apelează la chirurgia plastică. Femeile își dau seama că societatea nu le mai vrea dacă nu îți sar în ochi, dacă nu sunt anormale, cu o frumusețe gigantescă, anormală. Decența firescului va fi înlocuită în mod treptat cu nefirescul monstruosului. Se lucrează din plin la remodelarea corpului uman, dar nu și a psihicului și a duhovnicescului din om. Însă, din cauza exteriorizării oamenilor, grija lor pentru interiorul propriu, pentru credință și gândire va fi din ce în ce mai redusă (p. 26).

Holiness is a reality that cannot be hidden. That is why only fools are dirty with their own words (p. 35).

The silence is the weapon of those who have the truth (p. 36).

Nu numai bădărănia fără artă e grețoasă, ci și excesul de artă fără viață e enervant până peste poate. Când încerci să spui o idee și îți ies trei pagini, nu ai spus nimic. Dar și când vrei să pari standard, dar nu mai ești om, iarăși nu spui nimic cu sens (p. 46).

Read more