Sfătuire duhovnicească (vol. 1) [2]

19. Mi-a spus cu multă încredere viața ei cea plină de dureri.

– O, dureroasă e viața dumneavoastră, dar Dumnezeu v-a purtat de mână peste tot! [După ce am mai ascultat-o puțin] Sunteți o mare învingătoare în această viață, Doamnă Mihaela, pentru că, în ciuda tuturor durerilor și a decepțiilor, dumneavoastră ați rămas verticală, ați căutat liniștea și împlinirea! De aceea mă bucur mult să vă cunosc!

– Vă mulțumesc pentru cuvintele dumneavoastră, Părinte Dorin!

– Și cred că se va ivi o rezolvare neașteptată, dumnezeiască a lucrurilor din viața dumneavoastră, pentru că ați făcut totul din încredere și din iubire! Nu dumneavoastră ați greșit, ci dumneavoastră ați iubit! Dacă alții v-au trădat încrederea e păcatul lor, dar nu al dumneavoastră. Trebuie să aveți grijă de dumneavoastră și de copilul dumneavoastră, pentru că toate se vor rezolva în mod minunat!

– Speranța aceasta mă ține încă echilibrată.

– Da, ea e tăria dumneavoastră! Pentru că toată viața așa ați fost: o luptătoare ajutată mereu de Dumnezeu! Și cum s-au rezolvat cele din trecut, așa se vor rezolva și cele de acum. De aceea nu trebuie să vă pierdeți capul, luciditatea, ci trebuie să vă păstrați pe cât se poate în liniște! Pentru dumneavoastră, pentru copilul dumneavoastră, pentru locul dumneavoastră de muncă.

– […] Am trăit momente când am fost ridicată de la pământ și n-a fost decât Dumnezeu cu mine.

– Dumnezeu nu ar fi îngăduit toate aceste drame, dacă nu le-ați fi putut duce. Ele sunt spre întărirea dumneavoastră. Da, doar El ne ridică din toate!

– Vă mulțumesc mult, Părinte Dorin! Pentru că m-ați ascultat și pentru toate aceste cuvinte!

– Și discutăm în continuare, Doamnă Mihaela, și mă voi ruga pentru dumneavoastră insistent! Pentru că sunteți un om ales, un om care meritați toată aprecierea și iubirea!

20. Un mesaj pentru o tânără femeie văduvă

Doamnă Simona, v-am remarcat modul delicat și atent în care vă trăiți doliul din prima săptămână în care am venit Preot la Lunca. Și prezența dumneavoastră, printre călătorii obișnuiți, a fost o mângâiere pentru mine. Până azi nu am știut pentru cine purtați doliu. Nu am știut că pentru soțul dumneavoastră. Găsindu-vă contul de aici, de pe Facebook, așa am aflat acest lucru mult dureros pentru dumneavoastră. Vă rog să primiți și condoleanțele mele, dar și promisiunea de a vă pomeni în rugăciune! Am vrut să vă mărturisesc de mai multe ori că apreciez modul aparte în care vă trăiți doliul, dar nu am vrut să fiu înțeles greșit. Vă doresc numai bine, Doamnă, și multă încredere în Dumnezeu! Toate au un rost foarte profund și sunt spre împlinirea noastră.

21. Numai bine, Doamnă Simona! Întăriți-vă pe mai departe, pentru că toate au un rost! Vă sunt aproape în rugăciune și în înțelegerea durerii dumneavoastră!

– Mulțumesc frumos! Numai bine și dumneavoastră!

22. Ați fost o rază de soare pentru mine, Doamnă Simona, în dimineața aceasta, adică un om cu care mă bucur să vorbesc! Vă doresc multă sănătate și bucurie și vă pomenesc din toată inima, pentru ca să fiți bine și împlinită!

– Mulțumesc din suflet! Multă sănătate și numai bine!

23. Va fi bine, Domnule Sorin! Milosteniile dumneavoastră vă vor învăța mereu cât de mare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Lăsați-vă condus de bucuria și de pacea pe care vi le dăruie Dumnezeu!

24. Hristos a înviat! Părinte, vreau să mă învățați ce trebuie să fac în cazul tatălui meu care s-a sinucis acum 2 ani?

– Adevărat a înviat! Trebuie să îi faceți doar pomenirile în mod regulat, Doamnă Ramona! Vă doresc numai bine!

25. Voiam să vă întreb ce rugăciuni trebuie citite pentru îndepărtarea răului din casă și găsirea unui serviciu și pentru Căsătorie? Mulțumesc!

– Dacă mergeți duminica la Dumnezeiasca Liturghie și vă rugați și acasă, veți fi întărită în viața dumneavoastră!

– Bine, mulțumesc! Eu îl am Duhovnic pe Părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni. Și la dumnealui mai merg, atunci când am câteva ceva pe suflet de zis.

– Foarte bine, Doamnă Ramona! Atunci nu mai aveți întrebări reale, dacă vă ascultați Duhovnicul în predicile sale.

– Îmi ascult Duhovnicul, pentru că m-a ajutat foarte mult în necazurile pe care le-am avut, dar acum este plecat din țară în pelerinaj. O zi frumoasă! Numai bine!

26. Ce rugăciuni să citesc pentru Căsătorie, înțelegere și liniște sufletească?

– Orice rugăciune vă va face bine, Doamnă Ramona, dacă aveți conștiința păcătoșeniei proprii.

– Am înțeles!

27. Am cunoscut un băiat pe net, dar nu îmi inspiră seriozitate. Vine la mine fără să mă anunțe.

– Trebuie să îi spuneți în mod deschis, Doamnă Ramona, ce vă place și nu vă place la dumnealui. Și dacă e om onest va înțelege îngrijorarea dumneavoastră. Vă doresc numai bine!

– Mulțumesc! El nu e un om hotărât.

– Îl puteți ajuta să se hotărască, Doamnă Ramona!

– Da! O să vorbesc cu el când va veni.

28. Am o depresie urâtă din care nu mai ies de doi ani de zile. Am fost la Biserică la mine, îmi citește Părintele rugăciuni, îmi revin un pic și după aia iar cad. Vă rog să mă ajutați!

– Trebuie să vă găsiți bucurii simple, Doamnă Ramona, lucruri pe care să le faceți și să vă scoată din tristețea dumneavoastră! Ca spre exemplu: să vă plimbați, să citiți, să stați de vorbă cu oamenii, să lucrați ceva care vă bucură. Mersul la Biserică și rugăciunea e de la sine înțeles că sunt mari binefaceri pentru toți. Însă depresia e mai întâi de toate o carență de vitaminizare a minții și a trupului. Dacă vă odihniți mai mult și vă căutați bucuria va fi mult mai bine pe fiecare zi. Sărbători cu pace și multă bucurie!

– Vă mulțumesc din suflet. Sărbători binecuvântate vă doresc!

29. Ce rugăciuni să citesc pentru alungarea depresiei din ființa mea?

– Orice rugăciune vă place, Doamnă Ramona! Pentru că rugăciunea trebuie să vă bucure. Vă mulțumesc frumos pentru rugăciune!

– Citesc Paraclisul Maicii Domnului în fiecare zi. Vă rog să vă rugați pentru mine! Nu am pe nimeni. Sunt singură. Părinții nu îi mai am în viață. Rudele nu vor să audă de mine. Iar eu nu mă simt bine deloc. Merg cu o doamnă la psiholog și psihiatru, dar fără niciun rezultat.

– Faceți un lucru bun că vă rugați zilnic și că vorbiți cu oamenii, Doamnă Ramona! Singurătatea e o mare durere, dar pe ea o putem depăși mereu, dacă ne uităm la binele pe care îl putem face. Căci în ciuda durerii noastre, alții sunt mai îndurerați decât noi. Dacă încă mai avem speranță de îndreptare, atunci nu e totul pierdut. Și da, mă rog pentru dumneavoastră și pentru întreaga lume, pentru că toți avem nevoie de odihnă și de alinare duhovnicească! Vă mulțumesc frumos pentru încredere și pentru dialog!

– Vă mulțumesc din suflet!

30. Rugați-vă pentru mine ca să mă liniștesc, pentru că sunt umflată de plâns!

– Dumnezeu să vă liniștească și să vă bucure!

31. Rugați-vă, vă rog frumos, pentru mine și pentru prietenul meu, pentru ca să se schimbe și să fim împreună! Vă mulțumim!

– Da, ne rugăm, Doamnă Ramona, după cum v-am promis, dar și dumneavoastră trebuie să vă rugați și să învățați să comunicați tot mai bine cu prietenul dumneavoastră și cu toți ceilalți din preajma dumneavoastră!

– Da, vă mulțumesc!

Sfătuire duhovnicească (vol. 1) [1]

1. Părinte, cum să fac să scap de fumat? Dați-mi un sfat!

O să vă lăsați de fumat când o să vi se facă greață de el. Orice viciu îl dorim până când ni se face silă…și renunțăm la el.

2. Ce părere aveți despre „noile valori” europene și nu numai? Mă refer la derapajele sexuale de azi…

Părerea mea asumată și pe surse, Doamnă C., o găsiți aici[1], într-o carte a mea de 335 de pagini! Doar să doriți să o citiți, pentru că o puteți downloada în mod gratuit! Vă doresc numai bine!

3. Mi-a vorbit despre negativismul soacrei lui, care are depresie.

Negativismul dumneaei vine din faptul că nu se simte iubită, înțeleasă, apreciată, și astea sunt sentimentele care stau la baza depresiei, depresie care e o problemă ce se rezolvă cu vitamine și odihnă. Până nu se împacă cu viața pe care o are nu scapă de nervozitate.

4. Ce ziceți de vaccinul acesta? Eu nu am încredere în autorități…

– Fiecare alege pe fiecare clipă ce să facă, Domnule L.!

– Singurul vaccin în care cred cu adevărat este cel din Sfântul Potir…

– Nimeni să nu vă scoată din alegerea aceasta!

5. Vă rog frumos să vă rugați și pentru mine, pentru că trec printr-o perioadă grea!

Dumnezeu să vă întărească, să vă ajute și să vă bucure în tot ceea ce faceți, Doamnă Elena! Vă mulțumesc frumos pentru încredere!

6. Binecuvântare și încurajare duhovnicească

– Multă sănătate și putere de muncă, Domnule Valentin! Fiți tare și luptați pentru familia dumneavoastră! Pentru că împlinirea vine din iubire, din iertare și din multă muncă. Hristos S-a înălțat!

– Vă mulțumesc că vă gândiți la mine și la familia mea! Adevărat S-a înălțat!

7. Binecuvântare și încurajare duhovnicească la început de căsnicie

Multă sănătate și împlinire, Doamnă Iuliana, și Dumnezeu să vă bucure în tot lucrul cel bun alături de soțul dumneavoastră și de întreaga familie! Și m-am bucurat să vă cunun, pentru că am auzit lucruri foarte bune despre credincioșia și evlavia dumneavoastră.

8. Binecuvântare, după o discuție avută la o procesiune religioasă

Multă sănătate, Doamnă Jeni, și vă mulțumesc frumos pentru discuție! În drum spre Turnu! Vă doresc mult spor în noul an școlar și multă împlinire!

9. Binecuvântare și mulțumire, după ce ne-am întâlnit la o sfințire de casă

Multă sănătate, Doamnă Nuța, și să vă bucurați de copiii dumneavoastră cu pace! Vă mulțumesc mult pentru bunătatea inimii cu care m-ați primit ieri!

10. De ce atunci când vrei să faci o faptă bună, imediat faci și un păcat?

Din slăbiciune! Pentru că ne-am învățat mult cu păcatul.

11. Este adevărat că dacă ai un Sfânt, la care ai dragoste, te poate ajuta în slăbiciunea ta?

Da!

12. Am ulei de la un Sfânt din Muntele Athos. Îl pot înmulți cu ulei de la Sfântul Nectarie?

Da, bineînțeles!

13. Sărut mâna! Vă mulțumesc din suflet pentru că m-ați învățat să dau SMSuri pentru a bucura oamenii!

Dumnezeu să vă bucure în tot binele pe care îl faceți, Doamnă Veronica!

14. Sărut mâna, Părinte Dorin! Cu toate că am aceeași vârstă cu dumneavoastră, adică 43 de ani, am foarte multe lucruri de învățat de la dumneavoastră. Și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-ați acceptat prietenia pe Facebook. Mulțumesc!

Și eu învăț, Doamnă V., de la toată lumea, inclusiv de la dumneavoastră! A învăța de la toți e semn de maturitate.

15. Pot să mă duc și la un Preot pustnic să mă spovedesc sau măcar să mă sfătuiesc cu el, deși am Duhovnic aici, în oraș?

Da, bineînțeles, puteți merge la orice Preot sau Monah ca să vorbiți cu ei probleme teologice și de viață!

16. Părinte Dorin, este bine să cumperi pentru ca să dai de pomană?

– Da, e foarte bine, Doamnă V.! Și de pomană trebuie să dați ce e mai bun și ceva care îl bucură pe cel care o primește. Numai bine!

– Mama și bunica m-au învățat la fel!

– Da, v-au învățat bine! Pentru că trebuie să îl bucurați pe cel care primește pomenirea dumneavoastră.

17. Nu știu cum să-l aduc din nou acasă pe soțul meu, care a intentat divorț.

– Vă cred! Dar Dumnezeu știe ce trebuie! Rugați-vă pentru el în continuare, indiferent dacă se produce sau nu divorțul. Pentru că vă rugați pentru omul pe care îl iubiți.

– Am cerut mai multora să se roage pentru noi…Am dat pomelnice pe la Biserici…

– E foarte bine! Rugăciunea face bine și nu rău! Păcatele aduc răul în casă.

– Un Preot din Galați mi-a zis că noi ne rugăm, dar dacă el nu are voință, nu avem ce face…

– Vom vedea, Doamnă V.! Dumnezeu ne întrece așteptările noastre, atunci când noi ne rugăm Lui și ne încredem în El.

18. Au apărut micro-cheaguri la cei care s-au vaccinat. O filă video.

– Iar dacă cu vaccinurile pot să facă astfel de experiențe, ce fac cu mâncarea, cu apa, cu diversele băuturi, cu mediul nostru? Pentru că noi ne fixăm pe o problemă, dar cine acționează negativ ne atacă pe toate fronturile.

– Așa e, știm deja!…Și mâncarea e otrăvită de mult cu euri, toxine, aditivi, conservanți, amelioranți, chimicale…Doamne ferește!…

– Da! Așa că noi ne concentrăm pe un vaccin dubios, dar toate în jurul nostru sunt modificate la fel. Și față de toate din jurul nostru ar trebui să fim la fel de precauți.

– Așa-i! Of, Doamne miluiește!…


[1] A se vedea: https://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-si-depersonalizarea-omului/.

Răsăritul cel de sus

„Răsăritul cel de sus”[1] este Hristos. O știm din troparul Nașterii Domnului, așa cum îl auzim cu toții la Biserică: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ție”.

Dar de ce este numit Hristos „Răsăritul cel de sus”?

Una dintre semnificații ne-o lămurește chiar troparul citat mai devreme: pentru că El este „Soarele dreptății” (Mal. 3, 20, LXX: ἥλιος δικαιοσύνης), este Dumnezeu, Soarele și Lumina lumii, Care, întrupându-Se pentru noi, făcându-Se om, ne-a răsărit nouă „de sus”, din cer.

Însă El este „Răsăritul” și pentru că a răsărit din mormânt, pentru că a înviat pentru noi ca un Dumnezeu, prin puterea Sa. Pentru că „a răsări” are dublă semnificație (care se păstrează nu numai în română, ci și în alte limbi), referindu-se atât la răsărirea soarelui, cât și la cea a plantelor. Iar Hristos S-a comparat El însuși cu bobul de grâu care moare și învie răsărind, iar, prin gura Profeților Săi, cu Soarele și cu Răsăritul cel de sus.


[1] A se vedea aici: https://www.teologiepentruazi.ro/2019/07/28/zaharias-cap-6-cf-lxx/.

Fereastra mea, reverenda. Sau cât de mare e Preoția

Reverenda nu e un perete, e o fereastră! Ea nu este un zid, ci o îmbrățișare. Ea nu este o ascundere de oameni, ci o pătrundere în intimitatea lui Dumnezeu, pentru ca să te rogi pentru ei. Căci numai acolo, înaintea Lui, oamenii au relevanță veșnică.

Atunci când o îmbraci și îți acoperă trupul deplin, ea arată că tu ești capul turmei, dar și slujitorul ei. Că moartea ta pentru lume înseamnă viața lumii. Adică o lumină care se revarsă prin fiecare cuvânt pe care tu îl afirmi. Pentru că cuvintele tale sunt viață pentru oameni, dacă Dumnezeu Și-a revărsat viața Lui în viața ta. Dacă Și-a revărsat slava Lui cea veșnică în viața ta.

Ea, reverenda, e o metaforă vie, care îți îmbracă tot trupul. Dar tu nu știi de unde vine și nici unde Se duce Cel care te trimite. Pentru că El vorbește pentru tine nu doar când oamenii ascultă, ci, mai ales, când n-au urechi nici pentru ei înșiși. Glasul Lui este ca tăcerea cea duioasă. Nu știi de unde vine, nu știi unde te duce, nu știi pe câți convinge deodată.

Preoția îți cere ca jumătate din viață să slujești, jumătate să scrii, prima jumătate pe care nu o mai ai îți cere să cercetezi ceea ce scrii, a doua jumătate pe care nu o mai ai îți cere să te privești din afara ta, dacă vrei să vezi cât de mult și de câte ori ești penibil.

Ceva e sigur: eu iubesc cel mai mult Preoții. Preoții adevărați, Sfinți, cei care sunt un munte de nevoință. Și ei sunt mai mult în cărți decât în realitatea imediată.

De aceea știu că reverenda e un șir lung de conștientizări, de zile de pocăință, de zile de luminare dumnezeiască, care nu se pierd niciodată.

Zăpada lui Dumnezeu

Afară ninge, e iarnă grea din punct de vedere climateric, deși calendaristic e primăvară.  Anul acesta a început să ningă în Postul Mare și iată că înainte de Florii avem zăpadă mare așternută, ninsoare și viscol.

De ce oare tocmai la sfârșitul lui martie a venit iarna adevărată?

Toate vin când vrea Dumnezeu și când le trimite El. Și în viețile oamenilor iarna poate să vină la început sau la mijloc sau la sfârșit sau poate să vină de mai multe ori sau să fie toată viața numai o iarnă. Dar după această iarnă vine primăvara vieții veșnice pe care ne-a adus-o Învierea Domnului.

Sfântul Augustin spune că tradiția veche a Bisericii a consemnat că Domnul a fost răstignit și a murit în data de 25 martie, adică în aceeași zi în care S-a întrupat, zămislindu-Se în preacuratul pântece al Maicii Sale. Cum S-a închis în pântece pentru noi, așa S-a închis și în mormânt, ne spun tot Sfântul Augustin. Și că a stat 40 de ore în Iad, înainte de Înviere.

Dar noi, cu învățătura Domnului și Mântuitorului nostru, prăznuim Învierea după un anumit calcul, pentru că să nu fie odată cu Pesahul evreiesc și pentru că întotdeauna Învierea să fie în ziua de Duminică, trecând prin toate cele ale Săptămânii Mari dinainte, cu Miercurea vânzării, Joia Cinei Domnului, Vinerea răstignirii și Sâmbăta Mare în care Domnul S-a odihnit cu trupul în mormânt.

Așa că iarna grea de acum ne învață gerul ascezei, zăpada curăției prin pocăință și ninsoarea nevinovăției și a blândeții.

Nu ne plângem noi toată ziua de rutină? Domnul ne-a adus un divertisment…adică o schimbare a celor obișnuite.  Mulți au zis că după cum e vremea afară așteptăm Crăciunul. Poate că tocmai asta trebuie să vedem: că Cel născut în iesle este Cel răstignit și înviat și că bucuria Crăciunului e în strictă legătură cu El, pe care mulți însă, chiar și la noi, au început să nu o mai vadă…

Cum ne povățuiește Dumnezeu

Dacă omul necredincios, care nu frecventează Biserica, se laudă cu ceva, cu o virtute a sa, cel mai adesea el o și păstrează mai departe. Ca spre exemplu: dacă zice că nu fumează și n-a fumat niciodată sau că nu bea, și dacă nu minte, așa va și face mai departe. Își va respecta obiceiul bun.

Altfel se întâmplă însă lucrurile cu oamenii care vin la Biserică și care vor să se lupte cu patimile lor. Aceștia, dacă au de la bun început obiceiuri bune, trebuie neapărat să le îngrădească și cu smerenia. Și aceasta presupune multă nevoință, lăuntrică mai ales, adică multă atenție la gânduri. Pentru că mintea e furată cu mare ușurință spre înălțarea și spre părerea de sine, dacă nu priveghează cu foarte mare atenție la sine.

Omul care încearcă să se curățească de patimi și care se înalță cu mintea chiar și pentru o virtute mică a lui, dacă casino siteleri nu își dă seama de greșeala lui, ajunge să cadă în patima opusă, de care credea că e departe.

Și oamenii care văd acest lucru nu înțeleg adesea cum s-a putut întâmpla. Cei mai mulți cred că, de fapt, și perabet cei credincioși/ duhovnicești păcătuiesc ca toți ceilalți, ba chiar sunt mari ipocriți care una spun și alta fac.

Ei nu înțeleg că lupta acelora e mult mai dură și că ei sunt atacați de dușmani nevăzuți și de ispite care nu îi încearcă pe cei indiferenți.

Însă oamenii duhovnicești învață makrobet mereu din aceste căderi și ridicări prin pocăință. Înțeleg multe lucruri și mai ales că Dumnezeu cere multă credință și nevoință de la robii Lui. Dar aceasta în conformitate cu harul și ajutorul pe care El li le dăruiește și pentru care trebuie să fim foarte recunoscători.

Și când credem că ceva e „de la noi” și nu de la Dumnezeu, atunci El ne lasă ca să vedem adevărul. Și această „vedere de sine” se petrece printr-o cădere dureroasă a noastră, care cere și o pocăință pe măsură.

Și prin această pedagogie a lui Dumnezeu ne dăm seama că nimic nu putem face fără ajutorul Lui. Și că toate ale noastre de la El sunt și nu avem niciun motiv să ne înălțăm cu mintea pentru ceea ce facem bun.

A avea îndrăzneală…

Mă uit la oamenii care comit infracțiuni și mă gândesc că ei, când fac răul, riscă foarte mult. Și mă refer mai întâi la furturi, la hoții, înșelăciuni, violuri, crime. Adică la ceea ce omul obișnuit numește „păcate mari”. Și, destul de des, cei care le comit, ajung și să plătească pentru ele, din voia lui Dumnezeu și prin justiția oamenilor.

Și mă întreb cum patima îi îndeamnă pe oameni la asemenea lucruri nebunești, iar ei, de dragul patimii de care sunt aprinși, le fac fără să mai cântărească în gând consecințele.

În schimb, noi, de dragul virtuții și din iubire pentru Dumnezeu, nu ajungem niciodată să facem lucruri „nebunești”, ba dimpotrivă, ne inhibăm și ne anihilăm treptat orice pornire bună a sufletului nostru, inspirată de harul Său. Și aceasta pentru că știm că îi supărăm pe unii sau pe alții dacă dăm curs îndemnurilor conștiinței noastre.

Cum știu criminalii sau spărgătorii de bănci și violatorii să riște, iar noi nu vrem niciodată să riscăm prea mult pentru Dumnezeu?

Îmi aduc acum aminte de o cântare din Săptămâna Patimilor: Vedeți-l măcar pe Iuda cum se silește și se sârguiește…(am citat din memorie). Dar vedeți-i și pe toți care se silesc și se sârguiesc la păcat! Pe toți cei pe care îi puteți vedea toată ziua!

Vedeți-i pe toți cei care apără patima și păcatul cum se sârguiesc pentru aceasta! Iar noi, creștinii, suntem pururea timizi, pururea în defensivă, preocupați să nu jenăm, să nu ofensăm, să nu deranjăm pe cineva…

Și când spun acestea nu mă gândesc la faptul că ar trebui să devenim violenți, războinici, extremiști, bătăioși la modul propriu. Ci la faptul că ar trebui să știm cum să ne apărăm credința. Dar și să vrem acest lucru. Pentru că se poate să nu vrem decât să stăm „la căldură”. Sau se poate să vrem totuși să fim mai activi, dar să nu știm cum.

Iar în a doua situație lucrurile sunt mai delicate, pentru că râvna bună a sufletului poate fi transformată, din lipsă de experiență duhovnicească și de adevărați îndrumători, prin lucrare drăcească, într-o cu totul altă pornire, într-o patimă ucigașă îndreptată împotriva celor care nu sunt ca noi sau pe care îi considerăm mai păcătoși decât noi.

Și, fără să-și bată capul cu convertirea și cu îndreptarea celor care greșesc, unii consideră că e mai „util” să-i îndepărteze prin metode cu totul necreștine și neortodoxe. Și, astfel, demonii ne fac de batjocură când socotim că slujim lui Dumnezeu sau că ne dorim acest lucru. Și nu puțini sunt cei înșelați în felul acesta de diavoli, în lumea noastră în care domnește iubirea de sine și îndreptățirea de sine, precum și aplecarea spre violență și ură.

De aceea, avem nevoie de mult echilibru și de multă învățătură, de multă smerenie, pocăință și rugăciune, de multă muncă și luptă cu sine care e copleșitor de grea…

Și dacă vedem în fiecare zi că avem multă îndrăzneală către păcat, că nu ne rușinăm nici de Dumnezeu și nici de oameni atunci când suntem biruiți de dorințele și de poftele noastre egoiste, atunci ar trebui să ne gândim la câtă îndrăzneală ar trebui să avem și spre pocăință și spre virtute, spre împlinirea poruncilor Lui, noi, cei botezați ortodox, duși la Biserică și hrăniți cu Sfintele Taine.

Căci Dumnezeu de aceea îi iartă pe marii păcătoși care se pocăiesc, pentru că ei au arătat mare îndrăzneală și râvnă spre păcat, dar încă și mai multă spre pocăință și spre virtute, atunci când și-au venit în fire. În timp ce noi nu arătăm niciodată vreo îndrăzneală spre a face bine, binele Lui, pe care El îl cere de la noi.

Multora dintre noi ne place să ne prefacem că Îi slujim, ne place să ne admirăm, să ne punem oglinzi admirative în fața minții tot timpul, și în același timp să fim „călduți”, să ne dăm cu lumea, să facem toate compromisurile, să trăim bine, să ne mințim că altfel nu se poate, că „asta e lumea”. Ne place să facem ce vedem că fac și alții, chiar dacă toată ziua criticăm incompetența, impostura și corupția altora și spunem că nu suntem de acord cu păcatul. Dar ne îndreptățim susținând că altfel nu se poate trăi.

Însă cei mai mulți nici nu au încercat vreodată să vadă cum e să trăiască virtuos! Nici nu au început vreodată să trăiască astfel și, deci, nu au apucat să renunțe la virtute din cauză că ar fi întâlnit vreun obstacol imens! Ci și-au spus, foarte convenabil, de la bun început, că nu este cu putință!

Și, din păcate, este ceea ce fac cei mai mulți dintre români, pe motiv că…nu pot trăi altfel.

Dar Dumnezeu nu ne-a cerut să trăim neapărat! Dumnezeu nu ne-a cerut să ne salvăm viața, banii, onoarea, bunurile, familia! Dumnezeu ne-a cerut să murim pentru El și pentru Evanghelia Lui!

Iar dacă poporul acesta al nostru a supraviețuit unei istorii vitrege, a fost pentru că a trăit după legea lui Dumnezeu, în cea mai mare parte a timpului, iar nu după legea bunului plac.

Acum, dacă moare cineva, la televizor se anunță că s-a întâmplat o „tragedie”. Dar tragedia adevărată e atunci când te duci în Iad…

Când citești viețile Sfinților Mucenici ai Bisericii, ceea ce e mai uluitor e că ei se predau la cele mai înfiorătoare torturi cu credința deplină în ajutorul lui Dumnezeu. Urma să fie aruncați în foc, jupuiți, tăiați în toate felurile, băgați în sac cu șerpi și scorpii, să se toarne peste ei plumb topit etc. etc. Lucruri pe care ți-e greu și să le auzi, atunci când știi că nu e vorba de nicio ficțiune de film, ci de pedepse oficiale consemnate în actele de stat ale Imperiului roman, persan etc.

Și ei…nu se îndoiau că îi va ajuta Dumnezeu! Se aruncau cu capul înainte și…Dumnezeu nu i-a părăsit, ci le-a ajutat lor, în moduri pe care casapii nu le înțelegeau!

Tocmai asta nu mai facem noi. Cei mai mulți se gândesc, în primul rând, cum să se pună la adăpost, cum să se pună bine cu toată lumea, cum să-și facă mai întâi relații cu cei „de sus”, cum să facă rost de un post cât mai bun și apoi…în ultimul rând, Îi vor sluji și lui Dumnezeu.

Însă, nicăieri în Evanghelie, Hristos nu a zis că vor veni zile în care nu va mai trebui să ne pocăim și nici să împlinim poruncile Lui pentru că…ne va fi foarte greu.

Iar dacă există unii care nu fac ca toată lumea, sunt considerați „proști” de către „creștinii” zilelor noastre, niște „proști” care nu știu „cum e viața” și „cum merg lucrurile” pe lume.

Dar dacă aceștia „nu știu cum e viața”, în schimb, știu cum e moartea, pentru că se gândesc din timp la ea…